3,970 matches
-
dispozitiv al lui „simț enorm și văz monstruos” o realizează. Dispozitivul este în măsură să producă o coincidentia oppositorum, expresia deformării fiind sesizabilă atât în registrul excep- ționalismului eroic, cât și în cel al expresivității mon- struoase, ca mutație a eroicului. Cât despre dimensiunea monstruosului, ea devine recuperabilă la nivelul unei reto- rici în spațiul căreia sunt listate imprecațiile redundant- tautologice, situate și ele într-o progresie : nerușinat, canalie, mișel, zbir, sălbatic, călău, antropofag. Individul nu există, la polul opus Coriolan
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
locul actualului monument, iar „Prezidentul, urcat pe un scaun de tocat cârnați, citește actul solemn de întemeire a Republicii”. Următorul pas este radical schim- bat, el marchează spiritul sărbătorii, „La 7, se desfundă în toate răspântiile boloboace, în sunetele marșului eroic de la ’48”, urmează, „La 8, o parte din popor, cu polițaiul și un taraf de lăutari, mergem la grădina Lipănescului”. Cum măsurăm această trecere rapidă de la Monarhie la Republica constituită ad hoc, de la revolta care nu întâm- pină nici cea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
manifestat neîncrederea în legătură cu posibilitatea noastră (a lui Liviu și a mea) de a face față supliciului. Ne-a sugerat să rămânem în Montserrat și să vizităm Muzeul de artă. După ce am stat o clipă pe gânduri, Liviu a luat hotărârea eroică de a nu ne dezlipi de grup. Aceasta hotărâre a fost șansa noastră de a vedea lumea de sus, căci, acolo unde ne-a călăuzit Mousen era în înalturi, înspre vârfuri rotunde și cer albastru. După ce-am parcurs o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
perioada conflictului dintre Chile și Argentina, în zona Canalului Beagle din Țara de Foc, a fost arestat un român, eveniment care a făcut vâlvă în presă. Amicul a fost inițial bănuit "de spionaj", ulterior constatându-se că era unul din eroicii noștri "globe trotteri", căzut acolo exact "ca musca-n lapte". Deci în acest domeniu lucram la scară "planetară" și mă gândesc dacă cel mai potrivit n-ar fi să spun la scară "interplanetară", având în vedere că am avut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
compozitorul Gheorghe Dumitrescu în opera Ioan Vodă cel Cumplit. Prin cântecele sale, Gavriil Musicescu a fost prezent în toate manifestările patriotice și culturale ale țării. În septembrie 1877, cu prilejul marii întruniri de la Universitatea din Iași, compune un înaripat „marș eroic” intitulat Arme, arme. Sub titlul Fiii României, marșul s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei. Soldaților români le-a mai închinat cântecele Moartea vitează și Oșteanul român, pe versuri populare. O remarcabilă autenticitate artistică o demonstrează
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Tucidide, spune c) tema acestuia a fost „tragedia fundamental) a Întregii omeniri, sinuciderea Greciei”. Poate c) suntem Inc) o dat) pe punctul de a ne sinucide și la această se gândesc disidenții ruși - oameni care au reușit, printr-o rezistent) eroic), s)-si p)streze mintea și judecată intacte - atunci când au În vedere comportamentul nostru. Că s) termin Ins) cu Agurski: el vorbește despre o mai veche generație de revoluționari, care nu a fost uitat), si despre universalismul mesianic al acelei
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
s-au mulțumit cu regiuni temperate, spune Wyndham Lewis, interpretându-l pe Sartre În 1952 În The Writer and the Absolute. Pe când noi, obișnuiți cu r)zboaie mondiale, holocausturi, bombardamente, coups d’état, „În mod necesar noi avem o structur) eroic). Însușirile noastre sunt extraordinare, altminteri am fi niște ființe inferioare, de cea mai josnic) speț). Acești str)moși direcți ai noștri, din perioade prospere și confortabile, Înainte ca «forță aerian)» s) amenințe s) v) sf)rame În buc)ți ori
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fie deturnată În scopuri neclare sau premeditate: am fost șocat, ca restul lumii, de flagranta ilegalitate a procesului care Îi transforma pe dictatori În victime - rolurile se inversau ca la teatru. Din păcate, ca după un spectacol ce se anunța eroic, dar a Înșelat așteptările, după o săptămână, impresia generală era a unei farse și nimeni nu mai avea chef de subiectul românesc. Dar, cum premiera a avut loc și eu am plecat imediat spre Covent Garden, unde Începeam un nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
parc. În perioada aceea, mici violete boțite se ițeau prin covorul de frunze uscate din anul precedent și păpădiile tremurătoare abia Își scoseseră capetele portocalii. Preț de o clipă poate că soarta a oscilat Între două alternative: să Împiedice un eroic rebel să se Îndrepte spre spânzurătoare sau să priveze Rusia de Evghenii Oneghin; dar n-a ales-o pe nici una. La două decenii după execuția lui RÎleev pe bastionul fortăreței Petru și Pavel, În 1826, moșia Batovo a fost cumpărată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi fost extrem de măgulit de neputincioasa, dar răutăcioasa batjocorire a opiniilor și realizărilor sale de către lexicografii sovietici În puținele lor comentarii biografice cu privire la persoana sa. În 1906 a fost ales În Primul Parlament Rus (Pervaia Duma), o instituție umană și eroică, predominant liberală (dar pe care publiciștii ignoranți, infestați de propaganda sovietică, o confundă deseori cu străvechile „dume ale boierilor“!). Acolo a ținut câteva splendide discursuri cu repercusiuni la scară națională. Când după mai puțin de un an, țarul a dizolvat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-l ia cu el la țară În vara aceea ca lacheu suplimentar, pe lângă ceilalți pe care-i avea (el fusese chelar În casa Rukavișnikov); și tot el, omniprezentul Ustin, a fost acela care, În iarna din 1917-1918, i-a condus eroic pe reprezentanții victorioșilor sovietici În biroul tatei de la etajul al doilea și de acolo, prin salonul de muzică și prin budoarul mamei, În camera din colțul dinspre sud-est, În care m-am născut eu și la nișa din zid, la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scoatem o vorbă până la un colț de stradă, unde ne-am strâns mâinile și ne-am despărțit. Ulterior ne-am mai Întâlnit destul de des, dar Întotdeauna printre alți oameni, În general În casa lui I.I. Fondaminski (un suflet sfânt și eroic care a sprijinit mai mult decât oricine literatura rusă a emigrației și care a murit Într-o Închisoare germană). Conversațiile dintre Bunin și mine au căpătat cu timpul un ton zeflemitor, dar cam deprimant, o versiune rusească a „bășcăliei“ americane
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
politic a fost o greșeală care i-a adus contestații și o mârșavă "demitizare", folosind batjocura și calomnia. I s-au închinat și expoziții caricaturale defăimătoare o batjocură națională: "Black Rumania", "Fane cel Mare" -, batjocorind și țara și lupta lui eroică. (Și Eminescu a avut partea lui de "demitizare", de batjocură). Tuturor acestor defăimători repetenți la istorie, și la suflet, le-aș da canon să sape în altarul bisericii din Războieni: vor da de oase albe. Sunt osemintele vitejilor căzuți pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
moment de rătăcire, când nu vede altă ieșire din tragica dilemă decât o moarte demnă de un adevărat voievod, cu sabia în mână, în luptă, singur, și singur chiar, potrivnic unei întregi oștiri: îl obsedează moartea împăratului Constantin Paleologu, căzut eroic cu spada în mână, nevrând să supraviețuiască căderii Constantinopolului său: Nu poți fi înfrânt, dacă lupți până la moarte". De fapt, era o sinucidere deghizată, glorioasă însă, ce-i salva onoarea, demnitatea, rămânând în viitorime un Ștefan Voievod neînfrânt, cu aureolă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iartă-l. Nu uita că ne-a zămislit pântecele aceleiași mame. Nu fi un Cain pentru Abel... Mangopul! Mangopul! Ard de nerăbdare să-l cuceresc! strigă Alexandru ca un posedat. Alexandre, îmi place inima ta înflăcărată, îi stâmpără Țamblac avântul eroic punându-i mâna pe umăr. Totuși, puțină măsură nu strică. Când ești tânăr, te arunci cu capul înainte: ori-ori! Îl încoronezi; ori îl pierzi! Este adevărat, când îmbătrânești și prea numeri boabele din ciorbă, rămâi flămând, dar și cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
supraoameni, adaugă Maria. Își creează un adevărat cult al personalității: "Omul providențial", un geniu stăpânitor ce se naște o dată la cinci sute de ani... De fapt, au o rotiță sărită aici, își împunge el tâmpla cu degetul. Dumnezeule! strigă Alexandru, eroic, și mușchii încordați se umflă sub cămașa nădușită, lipită pe trup. De m-aș întâlni în luptă, față-n față cu acest "Magnific"! I-aș arăta eu "Fatih-Fatih"! Un cetitor în stele, egipțian, pripășit la curtea padișahului, i-a prezis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Roma!!" Să recunoaștem, e un sultan mare. Profeții mincinoase!! izbucnește mânios Alexandru, strângând spătarul unui scaun gata să-l fărâme în pumni. Nu vom îngădui!! Nu zice vorbă mare! Teamă mi-i să nu se adeverească, îi domolește Țamblac avântul eroic. În palatul său de pe malurile Bosforului, privirile lui se pierd în largul Mării Marmara legănat în vise de mărire, urzind planuri nebunești de cucerire, triumful Islamului asupra Europei. Dacă visele furtunosului Padișah se vor împlini, dacă popoarele Europei vor cădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ar prinde bine multora... Tăutu râde. Râde și Don Batista: Serenissime... Illustrissime, ridere... Ștefan îl bate prietenește pe spinare: Grazie maestro! Grande maestro medico chirurgicale... Io voglio creare una bolnița a Monastirea Neamțului, per ranito... Înțelego Don Batista! Ospedale per eroico! Capisco! Vindecare la plaga! Si! Si! Ospedale per eroico, spune Ștefan, fericit că s-a făcut înțeles. Moltto plaga, se întristează Batista cu mâna pe inimă. Presto, subito! Don Batista medicare, vindecare... Grazie Don Giovanni! îl îmbrățișează cu căldură Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Batista: Serenissime... Illustrissime, ridere... Ștefan îl bate prietenește pe spinare: Grazie maestro! Grande maestro medico chirurgicale... Io voglio creare una bolnița a Monastirea Neamțului, per ranito... Înțelego Don Batista! Ospedale per eroico! Capisco! Vindecare la plaga! Si! Si! Ospedale per eroico, spune Ștefan, fericit că s-a făcut înțeles. Moltto plaga, se întristează Batista cu mâna pe inimă. Presto, subito! Don Batista medicare, vindecare... Grazie Don Giovanni! îl îmbrățișează cu căldură Ștefan. Grazie! Măseaua! își împunge el apoi cu degetul falca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lepădare! Capisco?! Eliminare! Extirpare!... Presto, subito! face Batista semnul cleștelui. Oricum râde Ștefan îmi rămân destui dinți cu care să mușc. Tot se vaită unii și alții "că-s turbat"... "Turbato?!" Nooo! protestează Don Batista, păturindu-și sculele. Vitoria! Coraggio!... Eroico! se înclină el și dă să-i sărute dreapta, dar Ștefan și-o retrage. Ce-s eu, față bisericească?! Don Batista, cu legăturica, se retrage de-a-ndărătelea cu plecăciuni bolborosind: Illustrissimi.... Illustrissimi... Cască ochii în spate! strigă Ștefan. În Moldova, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cerului!... povestește Țamblac și vocea lui tremură amintindu-și. Zidurile Sucevei nu vor crăpa! declară cu credință nestrămutată Șendrea. Câtă vreme rezistă Cetatea Sucevei, va dăinui și Moldova! întărește Ștefan. Dă-mi-o mie s-o apăr, Doamne! răcnește Șendrea eroic. Ești vrednic s-o aperi, hatmane! Te pomăzuiesc "Portar de Suceava"! S-o păstrezi întreagă! Întreagă!! Jur!! Și eu?! Mie ce-mi rămâne! protestează Mihail. Tu?! Partea ta nu e mică! Vei fi sarea bătăliei! "Harța!" Uliuuuu! chiuie Mihail. Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
viteji, tot unu și unu'! Vă îngropați în mal la Oblucița Dunării. Zăboviți trecerea turcilor prin vad, până mântuim cu tătărâmea! Nu s-ar putea mai... Mai mulți?! De unde?! Zece mii mari și lați suntem cu toții!... Nu vor trece! strigă Șendrea eroic. Vor trece! i-o retează Ștefan. Va fi bine, măcar de-i veți zăbovi până mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți să-i primim "moldovenește", după datină, spune Vlaicu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
copii, eu, mai ales, lovind-o cu îndârjire. Ne înțelegeam, ne simțeam apropiați doar când citeam împreună acele balade istorice, din cărțuliile aduse de ea de la țară. Nu este exclus ca tocmai ea să-mi fi deschis ochii asupra morții eroice și creștinești a lui Constantin Brâncoveanu, a cărui figură și epocă mă obsedează până azi. În anii următori, am mai văzut-o de vreo două-trei ori, când a venit pe la noi, nu știu de ce (probabil ca să ne ceară bani) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în mari amfiteatre sau săli pentru a-i asculta pe Ghilels și Oistrah, pe atunci în plină celebritate, pentru a se delecta cu inegalabilele concerte pentru pian ale lui Mozart, cu marele nr. 1 al lui Ceaikovski, cu Imperialul sau Eroica lui Beethoven, cu Neterminata și liedurile lui Schubert, cu operele lui Verdi... Mici prezentări, ce mi se păreau foarte docte și pe care le ascultam cu invidie și vaga speranță de a le putea imita într-o zi, precedau audiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de bani nici gloanțe nu prea erau și nici trageri. Intr-o seară eram de santinelă la un depozit de îmbrăcăminte iar căpitanul Pasăre era de rond. Noapte. Consemn. Strig: Stai! Stai că trag! Parcă-l aud pe căpitan, mort eroic de băutură cred: Trage mă, trage. Cu ce-ai să tragi? Trage o bășină măcar iar mie dă-mi să trag o țigară. Odată cu vacanțele școlarilor, vacanțele de Crăciun, veneau de obicei și concediile ori permisiile noastre. Trebuia să vină
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]