24,599 matches
-
B : Să mă vâr cu greu În ei. Adevărul e că n-a fost chiar atât de rău. Urmele pe care mi le-au lăsat pe piele au dispărut destul de repede. Și nu a trebuit decât să tai repede toate etichetele de pe toate hainele, În așa fel Încât Connor să nu afle niciodată. Nu mai e cazul să spun că, de atunci, abia dacă am mai purtat perechea asta de bikini. Dar, din când În când, Îi văd așa drăguți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmbrac cu hainele mele obișnuite de mers la serviciu, adică blugi și un top simpatic, de data asta unul de la French Connection. Mă rog, nu chiar de la French Connection. Sinceră să fiu, mi l-am luat de la Oxfam. Dar pe etichetă așa scrie, French Connection. Și, până nu-i dau datoria Înapoi lui tata, trebuie să o las mai moale cu cumpărăturile. Vreau să zic că o bluză de la French Connection e În jur de cincizeci de lire, În vreme ce pe asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atârnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atârnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
schimbi din zi În zi mai mult. Și nu În bine ! După ce Connor iese oripilat, rămân În birou Încă vreo douăzeci de minute. Preiau câteva mesaje pentru Paul, unul pentru Nick și unul pentru Caroline. Îndosariez vreo câteva scrisori. Pun etichete cu adresa pe câteva plicuri. Și, fără veste, simt că nu mai pot. E stupid. E mai mult decât stupid. E pur și simplu ridicol. Îl iubesc pe Jack. Iar el mă iubește. Ar trebui să fiu acolo, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de gând să trimiți astea Înapoi ! strigă. Mâine seară dau o petrecere. Vor fi absolut perfecte. Se uită repede la etichetă. Smythe and Foxe ! Tu știi cât de scumpe sunt florile astea ? — Nu mă interesează cât sunt de scumpe ! exclam. Sunt de la Jack ! E imposibil să le primesc. — De ce ? E absolut incredibilă. — Fiindcă... e chestie de principiu. Dacă le păstrez, Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nouă, absolut încătătoare, de culoarea mierii, pe care am ascuns‑o repede zilele trecute când ea era în baie. Aveam de gând să‑i spun de ea, evident. Doar că încă n‑am apucat. Te rog nu te uita la eticheta cu prețul. Mă concentrez cu ardoare. Te rog nu te uita la eticheta cu prețul. — Îhm... da, zic. Da, e nouă. Chestia e că... am nevoie de o haină bună, pentru cazul în care mi se cere să filmez afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trecute când ea era în baie. Aveam de gând să‑i spun de ea, evident. Doar că încă n‑am apucat. Te rog nu te uita la eticheta cu prețul. Mă concentrez cu ardoare. Te rog nu te uita la eticheta cu prețul. — Îhm... da, zic. Da, e nouă. Chestia e că... am nevoie de o haină bună, pentru cazul în care mi se cere să filmez afară pentru Cafeaua de dimineață. — Se poate întâmpla așa ceva? întreabă Suze, siderată. Parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
defensivă. — Oricum, trebuie să aibă patru cifre, zic, și am un flashback brusc. A trebuit să sun și să mă înregistrez... și stăteam în bucătărie... și... da! Da! Tocmai îmi cumpărasem pantofii cei noi Karen Millen și mă uitam la eticheta cu prețul... și ăsta e numărul pe care l‑am folosit! — Cât au costat? zice Suze, ambalată. — Au fost...120, cu reducere...84,99! — Hai, tastează‑l! 8499! Apăs cu nerăbdare 8499 și, spre marea mea uimire, vocea spune „Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o lua la fugă și înaintez cu un zâmbet încrezător, întinzându‑le mâna. Amândoi își ridică privirile spre mine și o clipă nici unul dintre ei nu spune nimic, și am cumplita convingere că deja am încălcat cine știe ce regulă vitală de etichetă. Parcă în America se dă mâna, nu? Trebuie oare să te pupi cu ei? Sau să te înclini ușor? Slavă Domnului, blondina se ridică și îmi strânge mâna cu căldură. — Becky! zice. Sunt foarte încântată să te cunosc. Sunt Kent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Sunt gata să mă întorc spre ea cu un surâs prietenesc și să‑i spun „Asta aș vrea să știu și eu!“, când, spre marea mea mirare, bărbatul ia tabloul și îl întoarce. Pe spatele acestuia se vede prețul! O etichetă cu prețul într‑un muzeu! Locul ăsta e perfect! În fine, uite că o persoană foarte deschisă la minte și‑a dat seama că oamenii nu vor doar să privească o operă de artă - vor să vadă și cât costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și cât costă. O să le scriu celor de la Victoria and Albert Musem despre asta. Acum, că mă uit cum trebuie în jur, văd că toate exponatele par să aibă prețuri pe ele. Cuburile alea roșii din vitrină au și ele etichetă cu prețul, ca și scaunul ăla, ca și... cutia asta de creioane. Ce ciudat, să existe o cutie de creioane într‑un muzeu. Poate că e vreo instalație, ca patul ăla, cum îi zice, de fată. Mă duc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Îmi surâde, scrie ceva pe o hârtie și îi întinde sandalele Fenellei, care are sarcina de a distribui obiectele vândute. — Primele tale 30 de lire! îmi șoptește Suze în ureche. — Lotul al doilea! Trei jachete brodate de la Jigsaw, nepurtate, cu etichetele de preț încă atașate. Licitația începe de la... — Douăzeci de lire! zice o fată în roz. — Douăzeci și cinci! țipă altă fată. — Am primit o ofertă telefonică de treizeci, zice un tip din spate, ridicând mâna. — Treizeci de lire de la un client de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a făcut apariția - a eliberat camera de hotel. Aerul mușcă și apa otrăvește. Se simte ca și cum își pierde propriile picioare, în timp ce complotează să posede pantofii noi ai altora. Pentru fapta lui, Dan e dat la o parte. Pretextul este o etichetă tipică pentru Revoluția Culturală: agentul lui Chiang Kai-shek. Celula îi amintește lui Dan de un decor de film în care a fost cândva, când juca rolul unui comunist în ilegalitate. Zidul are o grosime de trei picioare și e săpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
decât atunci când îi asigurase pe urmăritori că încheiase deja un armistițiu cu Napoleon. Ceea ce era o minciună gogonată. Halal țar pentru Mama Rusie! I-o spusese în față. Nu folosise exact aceiași termeni, desigur. Își împodobise părerea cu toate zorzoanele etichetei de la bătrâna curte petersburgheză, dar își luase permisiunea de a rânji suficient de disprețuitor. Primi castronul cu apă fierbinte din mâna ordonanței și începu să bea cu înghițituri mici. În fiecare dimineață își lua această rezervă de căldură care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
arată, poate că mi-l și dă - să-l țin În mână; și, dacă mi-l dă de tot, Îl duc la muzeul școlii, Îl așez pe polița cu Minerale și Metale. O rog pe mama să scrie pe o etichetă: PLUMB ILEANA, dau mai Într-o parte FIER, PIRITĂ, CUPRU sau ARAMĂ și uite-așa, ne Îmbogățim cunoștințele! Nu Înțeleg un lucru: am ținut În mână plumbul din muzeu și știu că-i al dracului de greu, așa gol pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nevasta: cu timpul te Înveți tu cu el, se Învață el cu tine, fiecare se dă oleacă după celălalt, se modelează unul pe altul... Știau ei ce știau bătrânii Evrei, când considerau că numele noului născut nu e doar o etichetă lipită de fruntea pruncului, ci, În clipa În care Îl numeau, Îl și făceau să fie! Cred că la asta se referă Ioan, când zice că la Început a fost Cuvântul. Cum a făcut Dumnezeu lumea, dacă nu așa? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
șitu să-și închirieze verighetele! i-a dat David înainte, așteptând ca râsetele să se stingă pentru a-și continua discursul cu glume complet neoriginale, care-l făcea pe Luca să pară un Lothario 1 cu victime multiple și o etichetă cu „Next2“ prinsă pe chiloți. Dintr-odată, o ușă s-a trântit în spatele sălii, undeva în apropierea îngrozitoarei mese cu numărul nouă. „Îngrozitoare“ fiindcă acolo le așezase Alison pe cele mai oripilante dintre aparent nenumăratele rude ale lui Luca. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în sacoșa de la Kent and Carey și-a scos o salopetă de bebeluș, în dungi alb-albastre, împreună c-o tichiuță din bumbac asortată. —Aaaaa, te face să te gândești la un copil al tău, nu? îi zisese vânzătoarea în timp ce scotea etichetele. Nu, absolut deloc, i-a răspuns Julia cu un zâmbet scurt. Femeia o privise curioasă, de parcă Julia ar fi fost un monstru, un exemplar feminin anormal. Oare sunt anormală? s-a gândit Julia în vreme ce ținea salopeta suspendată în fața ochilor și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe o zi al unui ciobănesc german și erau absolut delicioase, așa că am pornit să sorbim fericiți. Care mai e viața pe la sală? mă Întrebă Tom În timp ce-și termina, dintr-o sorbitură nesățioasă, berea de ginseng, a cărei etichetă ne spunea că, printre alte beneficii colaterale, Îmbunătățea potența. Făcu semn chelneriței să-i mai aducă una, simțind probabil că trebuia să se alimenteze constant dacă voia ca rezultatele promise să fie eficiente. — E un coșmar, am răspuns, comandând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oferea mai multe striații pentru mai multă plăcere. Era alb și de consistența cauciucului. L-am ridicat din castron. — Arată ca un accesoriu pentru vibratoare, comentă Tom, căci se vede treaba că mințile Înguste gândesc la fel. Vezi dacă are etichetă cu made in China pe spate? — Ești scârbos. L-am băgat În gură și avea gust de calamar. — Și Muma Pădurii? Nu cred că-i convine prietenia dintre cei doi. Lui Tom nu-i plăcea Linda pe motiv că, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce-ți atrăsese atenția, te trezeai Înconjurat de zeci de lucruri tentante. Una dintre jumătățile de cerc era alcătuită dintr-o grămadă de valize vechi din piele, atent poziționată și aranjată pe principiul dominoului, valiza de lângă mine fiind plină de etichete pentru bagaje de pe vremea potopului. Parcă ar fi ieșit direct dintr-un film mut. Deasupra ei erau două radiouri de bachelită, În stare excelentă. Fliss se sprijinea de zidul de piatră din spatele ei, sorbind dintr-un pahar de polistiren care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tărie are? El scufundă un polonic Într-o supieră imensă de argint și-mi turnă un pahar de lichid roșu mat. — ăăă, e nițel mortal, mi-a răspuns. Duggie a trântit de toate În el, fără să citească mai Întâi etichetele sticlelor. Dar e bun. Mi-a Întins paharul, Însoțindu-l cu unul din acele zâmbete specific americane, În care ți se arată fiecare dinte, ca să te minunezi de măiestria dentiștilor ce par a profesa doar pe malul celălalt al Atlanticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de pe o oglindă, iar culorile vii străluceau suficient cât să te orbească. Aproape că ai fi putut crede că e frumos afară. Într-un dulap din peretele din spate se afla tabloul electric. Deschizându-l, mi-am plimbat ochii peste etichetele de sub fiecare comutator. Era așa de ușor de identificat: pe una dintre ele scria simplu „Ieșirea de incendiu“. Comutatorul de deasupra era pe „Pornit“. L-am schimbat pe „Oprit“ și-am coborât la subsol. Momentul era perfect, căci nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aceasta nu mai era necesară. Oare se obosiseră să o și zidească sau se mai putea Încă deschide? Setul principal de chei atârna, conform obiceiului, Într-un cui În spatele biroului. Am răscolit printre ele până am găsit una cu o etichetă veche pe care scria simplu „Ușa din spate“ și am Încercat-o În Încuietoare, care se deschise fără dificultate. Cu o mână sprijinind dosarele de pe etajeră, ca să nu cadă, am răsucit mânerul, iar ușa se deschise Încet. Dincolo de ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă apropiam de taraba ei, am observat că Fliss era ocupată cu un client, așa că m-am mai Învârtit puțin până a terminat. Omul era dintr-aceia care ridică fiecare obiect și Întreabă de preț, chiar dacă scrie asta clar pe etichetă, Îndepărtându-se apoi, fără măcar un cuvânt de mulțumire. — Fliss? am Întrebat ezitant. Ea privi Împrejur și, când mă zări, tresări surprinsă. Pe chip i se citea o prudență pe care n-o mai afișase până atunci. Se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]