4,829 matches
-
o față drăguță, de om deschis, și un comportament manierat. Purta ochelari cu rame subțiri și buzele sale aveau o curbură plăcută. —Bună, eu sunt Ben Sabot, zise el, strângându-mi mâna. Mâna sa era la fel de mare ca întreaga-i făptură, cu niște degete ca lopețile, acel tip pe care proștii cu diplomă îl numesc mâini de sculptor. El n-avea nici o vină. Purta un pulover pe gât și o pereche de pantaloni vechi și jerpeliți din tercot și dădea aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de pe frunte. Parcă era scena din Pietà; pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei drăguță pe care se citea îngrijorarea. Brațele ei, care o susțineau pe Violet, erau moi și albe și aveau rotunjimea întregii ei făpturi. Era un tip de frumusețe considerat demodat într-o epocă în care suntem încurajați să mergem la sala de gimnastică și să lucrăm pentru tonifierea mușchilor - fapt care o făcea și mai atrăgătoare. Matthew coborî tropăind pe scări și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se străduia ca nimeni să nu-i dea vreo denumire, îi eclipsa pe toți. Și trebuia să recunoască faptul că îi eclipsa prin propria lui simplitate: aparent, nu avea nimic în el care să îl deosebească de milioane de alte făpturi omenești care umblă pe toate străzile de pe lumea asta, care muncesc în toate birourile, se așază în toate barurile și circulă în toate autobuzele. Nu încerca niciodată să spună ceva scăpărător; nu atrăgea niciodată atenția asupra felului său de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că, niciodată, nici una nu se așezase în felul ăsta, nu-i semăna în vreun fel sau nu avea sâni ca ai ei. Deși Kano i-a dat asigurări că era vorba despre o femeie, aproape că refuza să o considere făptură omenească. Era ca un animal ciudat, îndepărtat și nemișcat; o mică jivină doar puțin mai evoluată decât o maimuță araguato, cu care se simțea incapabil să aibă vreo legătură. Să facă dragoste cu ea, numai să o atingă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să vorbească, nici chiar cu soții lor, atunci când sunt de față alți bărbați. Și ca să vorbească între ele, trebuie să fie singure sau să se îndepărteze de sat. Nu pot mânca decât resturile, atunci când războinicii și copiii sunt deja sătui. Făptura din fața lui nu era socotită o ființă omenească nici măcar de către propriii ei semeni. Indienii refuzau să admită că femeile ar putea avea suflet, că ar putea vorbi cu spiritele selvei sau că ar putea înțelege ideea unui Dumnezeu Atotputernic. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din cât trăiește acum și acest teritoriu nu era altceva decât ultimul colț al planetei. Nimeni n-avea nevoie de el și a putut fi lăsat yubani-lor - făcu o pauză dramatică. Dar, cum vă spuneam, vremurile se schimbă. Milioane de făpturi omenești mor de foame, îngrămădite precum șobolanii în spații apăsătoare. Au nevoie de teritoriul acesta și de toate celelate care se pot pune în exploatare și produce mai multe alimente și mai multe materii prime cu care să se despovăreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu le-am putut lua cu noi pentru că mușcau și zgâriau. A trebuit să le ucidem, dar le-am jupuit și am trimis blana la Cartagina.“ Conform lui Pliniu, aceste blănuri au fost apoi conservate în templul Junonei...“ Zâmbi trist. Făptura omenească nu se schimbase mult în două mii de ani. Să vâneze și să ucidă era tot ce știa. Nu conta că erau gorile anterioare lui Hristos sau bizoni de pe pășuni. Să ucidă și să păstreze blana era singura lege pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lucruri care nu îmi sunt permise, nici măcar pentru a-i apăra Lucrarea. Asta este una din marile greșeli ale Religiei, părinte. Și, în special, a Bisericii Catolice. Pentru dumneavoastră, călugării, Lucrarea lui Dumnezeu s-a mărginit, aproape în exclusivitate, la făptura omenească. Ce vă gândiți să-i răspundeți, când vă va cere socoteală de lumea pe care v-a lăsat-o în păstrare? Îi veți putea înapoia un pământ distrus și rău mirositor, spunându-i: „Asta este, Doamne, tot ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
încă o verigă din lanțul interminabil care începe cu o larvă, crește până la cel mai înalt arbore de capoc și revine din nou la larvă, trecând prin trei sute de mii de specii vegetale și cincizeci de mii de fluturi diferiți. Făptura omenească nu era altceva decât un număr în acea imensitate și, cu toate astea, avea pretenția să-și aroge dreptul de a o distruge, de a da gata plante și animale care dăinuiseră de milioane de ani. Își roti privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lăsându-l singur cu macabrele piei atârnând de vârfurile lăncilor. Nu mai aveau nici o formă; erau ca niște cârpe vechi care se scurgeau încet și era greu să admiți că fuseseră cu o zi înainte nasul, gura și urechile unor făpturi omenești care se mișcau și vorbeau. Nu păreau nici măcar niște măști de bâlci. Nu erau altceva decât niște zdrențe fără formă, o grămadă de păr lins la ceea ce fusese Lucas, o pată întunecată de păr creț, la Rafalo. Rămase cugetând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în continuare, dar nu îndeajuns cât să fie puternici, veseli și sănătoși. Oamenii civilizați măsurau progresul prin statisticile mortalității infantile și se simțeau mândri când constatau că indicele scădea pe zi ce trece. Dar nimeni nu se gândea serios că făptura omenească e alcătuită din ceva mai mult decât un trup ale cărui boli trebuie combătute. Unui copil dintr-un cartier de cocioabe nu îi erau de ajuns vaccinurile și antibioticele; avea nevoie de aer curat, de spațiu să alerge, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a tuturor este și foametea, și tot a tuturor este și vânătoarea, și tot a tuturor este și veselia, și tristețea, și libertatea. Avea dreptate Correcaminos... Dacă e să-i nimicească, barem să fie o dată pentru totdeauna. Ca pe niște făpturi omenești, ca pe niște oameni liberi, singurii oameni cu adevărat liberi care au mai rămas pe fața Pământului. Odată cu răsăritul, a revenit activitatea în sat. Primele raze de lumină i-a surprins pe vraci și pe ajutoarele sale prăjind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-și coboare tonul vocii, să facă în așa fel încât cuvântul să-i iasă din străfundul pieptului sau din ascunzișurile creierului, să se concentreze asupra lui și să descopere motivele oculte pentru care devenise un cuvânt sacru pentru milioane de făpturi omenești: Om... Om... Nu-i trezea nici un ecou în minte sau în inimă. Nu-i limpezea îndoielile, nici nu-i arăta calea de urmat. „Poate că nu îl pronunț cum se cuvine, își spuse el. Sau poate că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Îi arătă cu mâna: — Uitați-vă la ei! le ceru el. Goi și lipsiți de apărare, sunt periculoși exact din acest motiv. Pot pricinui mai multe daune decât o armată, pentru că în mintea multora, ei par mai degrabă animale, decât făpturi omenești. Și în țara mea, dumneavoastră știți, există mai mulți oameni dispuși să ocrotească animalele, decât ființele omenești. O sută de yubani pot emoționa publicul mai mult decât zece mii de muncitori cerând un tratament corect. Căută în buzunare, nu găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Juca la noroc. Neil i-a aruncat o privire. Urechile lui Hugo au început să țiuie din cauza tensiunii. Și-a dat seama că Theo încetase să se mai foiască. Fața îi era acum de un roșu aprins și întreaga lui făptură era concentrată într-un efort uriaș și epuizant. Vai, Doamne, s-a gândit Hugo. Nu aici. Nu acum. Dar deja începuse să-i urce în nări mirosul familiar și pătrunzător. Hugo știa că peste câteva secunde întregul birou avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Căci eu spun că acestea sunt identice între ele. Iar propriu și particular este ipostasul și persoana. Căci și acestea sunt, după ei, identice între ele”. Maxim Mărturisitorul face o distincție netă între ființă și ipostază, arătând că „niciuna din făpturi nu e aceeași cu alta după ființă și ipostas; ci că cele identice după ființă sunt diferite după ipostas; iar cele identice după ipostas sunt diferite după ființă”. Explicația pe care o oferă autorul se referă, pe de o parte
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sunt diferite după ipostas; iar cele identice după ipostas sunt diferite după ființă”. Explicația pe care o oferă autorul se referă, pe de o parte, la identitatea dintre ființă și fire, între persoană și ipostază, însă se observă diferența între făpturile de aceeași fire și ființă și ipostaze diferite. Rezultă că făpturile unite în aceeași fire și ființă se disting între ele ca ipostaze sau persoane. Un exemplu, în acest sens, se poate individualiza în faptul că, potrivit autorului, îngerul se
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
după ființă”. Explicația pe care o oferă autorul se referă, pe de o parte, la identitatea dintre ființă și fire, între persoană și ipostază, însă se observă diferența între făpturile de aceeași fire și ființă și ipostaze diferite. Rezultă că făpturile unite în aceeași fire și ființă se disting între ele ca ipostaze sau persoane. Un exemplu, în acest sens, se poate individualiza în faptul că, potrivit autorului, îngerul se deosebește de înger, omul de om, animalul de animal, în ce privește ipostaza
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înecat în întuneric și în tăcere. Drept în creștet, o stea a tras o vârstă albă pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare. ”- A mai murit un om...!”. I-a șoptit mintea rar, ca o făptură sleită de puteri. Așa îi spunea bunica Ileana, în cerdac, seara, la Zahorna... ea nu știa de ”orionide”! - In noaptea asta, parcă plouă cu orionide! murmură Iorgu. E luna lui octombrie, luna lor!... O stea cade și moare... e o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă în întuneric. ”- A murit un om!” i-a șoptit mintea, rar, ca o făptură sleită. - Așa îmi spunea bunica Ileana, pe prispă seara la Zahorna, când eram copil! Gândi el uitându-se pe cer. Totul în jur dormea adânc, parcă muri; O cucuvea își strigă numele o dată de două ori... apoi, tăcu, totul se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Pleoapele începură să-i alunece... somnul îl birui, apărat de întuneric... și, cu un suspin de ușurare, alunecă în vis... Totuși, ochii încă mai căutau, în inima tavanului vedenii ciudate... ... Se făcea că, în fața lui, la capătul patului stătea o făptură... O nălucă cenușie, cine știe de când stătea ea acolo, și, întinse o mână spre el. Iorgu se simți fără nicio apărare în fața ei. Poate, chinul si groaza care l-au ros atâta, s-au închegat ca un nor de spaimă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
stătea ea acolo, și, întinse o mână spre el. Iorgu se simți fără nicio apărare în fața ei. Poate, chinul si groaza care l-au ros atâta, s-au închegat ca un nor de spaimă, si a prins trup în această făptură... Poate!... Simțul de apărare îi strigă în ureche... să nu încerce să vadă chipul acelei făpturi, ca să nu înnebunească de groază. ”- Deci...e”dublul meu”, își zise Iorgu, lac de sudoare, amintindu-și în somn, de Zohar, din Talmudul iudaic
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei. Poate, chinul si groaza care l-au ros atâta, s-au închegat ca un nor de spaimă, si a prins trup în această făptură... Poate!... Simțul de apărare îi strigă în ureche... să nu încerce să vadă chipul acelei făpturi, ca să nu înnebunească de groază. ”- Deci...e”dublul meu”, își zise Iorgu, lac de sudoare, amintindu-și în somn, de Zohar, din Talmudul iudaic. Trebuie să-l întreb... e în puterea lui. El poate să-mi spuie despre cele ”de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de silfidă, într-un giulgiu alb, pluti o clipă lângă el. Nu-i vedea fața... și-o ținea întoarsă. O clipă, doar, îl privi. Si, încet-încet luă chipul schivnicului din Munții Neamțului. Din gura lui fără buze, începu să țâsnească făpturi iesite din morminte, cu pânzătura pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi, de răpitori, îi ținteau inima. Rece ca gheața, spaima i se urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fereastră. În dreptul oglinzii se opri și se privi... Trebuia să se vadă... Își examina îndelung fața palidă ca de mort... Apoi după o clipă, murmură rar pe un ton, al cărui amărăciune, e cu neputință de redat în cuvinte. -... Nenorocită făptură e omul... tare nenorocită!... și, încet, se lăsă să alunece în pat. Se simțea ca o floare tăiată... un ram rupt dintr-o tulpină neștiută... Și, în ochi îi licări acea flacără mistuitoare, care la ființele simțitoare, vestește lacrimile... Steaua
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]