3,548 matches
-
fi sprijinit de ea. Eu eram în culmea fericirii. Iosif mergea alături de mine și câteodată chiar uita de sine atât de mult încât mă lua de mână. Noaptea dormeam alături de Zilpa care îmi hrănea imaginația despre Bunica, povestindu-mi despre faima Rebecăi de ghicitoare, de vindecătoare și de profetă, așa încât abia reușeam apoi să mai adorm. Abia mă țineam să n-o iau la fugă și pentru că mă gândeam că urma să mă întâlnesc din nou cu Tabea. Werenro avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
robi și regii străini. Iahuben era însă atlant, nu negru. Robii cei mulți sunt negri, ei sunt robii cei adevărați. Și copiii lor... Păru că se luminează. Acest sclav sau nu era chiar atât de înțelept cum i-a mers faima, sau îl mințea. - Cum nu se nasc robi? zise soldatul. Dar copiii roabelor născuți în robie... - Se nasc oameni. Robia îi face robi îndată după ce au venit pe lume. - Tu când ai ajuns în robie? - Mai târziu. M-au crescut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mult decât atât, se hotărâse, În sinea sa, să scrie câteva piese, poate cinci, poate zece, oricâte erau necesare pentru a câștiga scena britanică. Cu toată vulgaritatea și brutalitatea ei estetică, era, pentru un scriitor, calea cea mai scurtă către faimă și bunăstare - aceasta, desigur, dacă avea succes. Dar de ce să nu aibă? Era convins că Învățase la perfecție meșteșugul dramatic În urma anilor Întregi În care se adăpase la izvorul de la Française și Dumnezeu Îi era martor că stătuse de destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a te bucura de reușita unui prieten“. Ca de atâtea ori, spiritul cinic al lui Wilde Îi Îngăduise să pună degetul pe un adevăr inconfortabil. Bineînțeles că se bucura că grijile materiale ale lui Kiki erau cu desăvârșire uitate, iar faima și adulația cu care Fortuna Îl copleșea pe autorul lui Trilby nu ar fi putut găsi un om mai cumsecade și mai merituos. Și totuși, n-ar fi putut nega - dar spera că nu o arăta și altora - că situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de simțire, dar decise ca pe viitor să fie mai bun, mai umil și mai puțin egoist. Avea să Își accepte cu stoicism eșecul În teatru, să se rededice solitarului meșteșug al literaturii, să caute În el perfecțiunea fără grija faimei și fără lăcomia recompensei materiale, să se lepede de invidie și gelozie. Era prea târziu pentru a mai Îndrepta ceva În ce o privea pe Fenimore, dar avea să Îl caute pe Du Maurier și să reînnoiasă vechea camaraderie, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și uneori nesuferite corespondențe... trebuie să fii mulțumit de succesul enorm al lui Trilby? spuse Henry. — Da, sigur, banii sunt bineveniți, deși n-am câștigat atât cât pare să-și Închipuie toată lumea, din motive pe care le cunoști. Dar În ce privește faima și celebritatea... ca să fiu sincer, mă copleșesc... aproape mă sperie. Ai sentimentul că nu mai ești stăpân pe propria viață. Știai că În America se vând tot felul de produse cărora li s-a dat numele de Trilby, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dat fiind că Emma găsea inconfortabilă promenada deschisă și neumbrită pe vremea aceasta excepțional de caldă. Du Maurier continua să nu fie, după cum spunea și În scrisoare, În apele lui, părând să nu găsească prea multă consolare În succesul și faima continuă de care se bucura Trilby. Vânzările totale În Anglia și America se apropiau de un sfert de milion, Îl informă el aproape posomorât pe Henry. Era cartea cea mai cerută În istoria rețelei de biblioteci publice a orașului Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unii dintre ei relativ inocenți, dar de aceea și mai Înnebunitori, alții cu dorințe de răzbunare care l-ar fi putut Îndemna să Își dorească sfârșitul mai degrabă, să invoce călăul și securea. Să fi fost oare Întâmplător faptul că faima a venit prea târziu, că a venit, În felul ei pervers, ca și cum ursitoarea cea rea i-ar fi prezis, Într-un trecut Îndepărtat, lângă leagăn: «O, da, vei avea parte de ea din plin, vei avea parte de ea până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aproape șaptezeci de ani ai săi pe niște umeri largi și atât de pătrați, că aproape nu mai avea gât. Patașin, cel cu un neg pe vârful nasului și cu vocea ca un scrâșnet de pietriș. Patașin, cel a cărui faimă crescuse odată cu vârsta. — Intră. — Irina Natalievna, a spus el, trăgând în timp ce intra de pantalonii care nu-i veneau bine deloc. Seara e complet distrusă din cauza absenței tale. Stai jos, Grigorii, i-a spus ea, lovind ușor patul cu palma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a fost dat. Dacă nobil ai fost și blând și drept, Dacă prin a ta minte ai fost un înțelept, Având darul pe care natura-l poate da, Frumsețe, minte, faimă, ajuns-ai la ceva? Căci nu caută lumea, aceea ce slăvește, Aceea ce o prinde - ci ceea ce-i priiește. Dacă ești rău și-i vine răutatea la-ndemînă, Dacă ești prost, și vasta prostie e stăpână, {EminescuOpIV 391} Sau de-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bine. Ține-mă minte... sapă-un Vers pe mormîntu-mi ". {EminescuOpIV 402} CĂTRE BULLATIUS Horațiu, Epistole, I, n. Cum ți se pare, Bullațiu, Chio, falnicul Lesbos, Samosul cel elegant, Sardes, cetatea lui Croesus? Smyrna ori Colophon? Mai mari, mai mici decât faima? Ori sunt nimic alături cu câmpul lui Mart și cu Tibrul? Au preferi vr-un oraș din cele-nchinate prin Attal? Ori de urâtul mării și-a drumului Lebedu-l lauzi? Lebedul? Știi tu ce e, -mi răspunzi? Mai pustiu decât Gabii, Mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nici faptul că, după o tură de noapte, străbătea orașul cu autobuzul. Împlinise nouăsprezece ani și se împotrivise la patru khastegari 1, fiindcă pretendenții munceau din greu, miroseau a sudoare și abia de aveau câte o motoretă. Își făcuse o faimă de mofturoasă și femeile o bârfeau. Taică-său dispăruse pe front și, după ce Fatemeh, bolnavă de inimă, murise în urma unui stop cardiac, nu mai avea cui să dea socoteală. Aproape că locuia la spital și o cunoștea toată lumea ca pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mai bine zis, a fost real. N-am suportat să fiu contrazis și mi-am înmulțit dușmanii cu o mare ușurință. Am supraevaluat și posibilitățile mele și răbdarea Inchiziției. M-am bizuit prea mult pe steaua mea norocoasă și pe faima mea. Poate, și în oameni am avut o încredere exagerată. În orice caz, mi-am calculat rău mișcările. În polemica mea cu iezuiții, destul de lungă, eu am fost cel care a pus paie pe foc. Nu-mi închipuiam ce va
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că sunt destule lucruri despre care nu e ușor să vorbești ― Inchiziția face parte și ea dintre ele. ― Sunt de aceeași părere, Galilei. Altminteri... ― Altminteri? ― Ți-aș fi spus de la început unele lucruri... Dar continuă-ți gândul. ― Eu am avut faimă, prieteni de rang înalt, nu mă pot plânge că nu m-am bucurat de favorurile vieții. Soarta a fost bună cu mine. Cu toate acestea, acum când sunt aproape orb și cu sufletul ars... pentru că și umilința e un rug
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
darurile oferite de zei, extravagant, egocentric, de o ambiție nesăbuită, Alcibiade rămâne În amintirea atenienilor drept bărbatul „cel mai neînfrânat și arogant”, „Îmbătat de putere”, „Îngâmfat de laudele ce i le aduceau nu puțini dintre cei puternici”1. De unde atunci faima sa peste veacuri? De unde fascinația exercitată cu precădere asupra lui Byron sau Baudelaire? Probabil că datorită firii sale de o nemaiîntâlnită suplețe, care-l face să Împrumute Întotdeauna, ca pe o mască, stilul celui din fața lui, pentru a-l cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
diamante adevărate), fardați, cu niște peruci aiuritor de Înalte și sofisticate, bine date cu pudră, În vârful cărora tronau mici pălării, Macaroni-i aveau o eleganță ostentativă și adeseori efeminată, pe care și-o purtau semeț prin Hyde Park. Dar la faima celebrelor cluburi „Almack”, „Watier”, „White”, „Boodle”, parte deja deschise la Londra, „Macaroni Club” nu va ajunge niciodată. Breșa pe care o produce Însă În stilul lumii selecte (din afara Curții) e puternică. Întâi, pentru că propune un mod de a fi masculin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai străin de firea unui dandy adevărat. Și atunci? Câteva detalii din felul de a fi al lui Byron poartă Însă inconfundabila amprentă a unui stil dandy. Întâi, admirația pentru mai vârstnicul cu zece ani Brummell. Sunt amândoi copleșiți de faimă. Stau de câteva ori față În față, vorbesc puțin, chiar Își trimit scurte epistole, fără să fie vreodată apropiați. La finele vieții, ruinat, Brummell scoate la vânzare, Între ultimele lucruri de preț, o scrisoare de la Lord Byron. În numele acestei admirații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
După două ore traducerea era gata. Când termină, Shimon Guttman nu se odihni, ci puse mâna pe biroul din fața lui. Voia să simtă soliditatea lemnului, caracterul lumesc al acestuia. Pentru că măreția acestor cuvinte era acum vădită. Lăsând la o parte faima și renumele pe care i le va aduce o descoperire istorică fără precedent. Ceea ce avea în fața lui va schimba totul. Popoarele au dus lupte milenare pentru a lua în stăpânire acest loc sfânt, toate taberele considerându-se copiii lui Avraam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
doar patru adunați acolo, într-o întâlnire a cărei existență, căzură ei de acord, va fi negată de fiecare din ei. Shapira și bărbatul din dreapta lui erau singurii care aveau posturi oficiale în mișcarea colonialistă. Bărbatul așezat pe scaun câștigase faimă și notorietate într-un alt mod, ca șef al intendenței în Machteret, organizația clandestină a evreilor, care a stat la baza mai multor atacuri teroriste asupra unor politicieni arabi și a altor persoane, acum mai bine de două decenii. Stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
listă era un mesaj de la Liz. Mags Contul meu Second Life îmi arată că nu ai folosit niciodată linkul pe care ți l-am trimis. Știam că n-o s-o faci! Dar ar trebui. Nu e numai o dovadă a faimei tale 2L, dar sunt și niște lucruri interesante acolo. Uite - din nou! - numele meu de scenă, parola mea și câteva instrucțiuni de bază: intră ca fiind eu... apropo, trebuie să vorbim despre aniversarea de 70 de ani a tatei. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rece, măsurat, adâncit în cifre, preocupat de probleme impopulare - morală, educație, politică religioasă - nu poate crea o atmosferă de frenetică admirație sau profundă devoțiune în jurul numelui său. Salazar își câștigă anevoie, printre preoți, profesori, student merituoși și catolicii Centrului, o faimă de om integru, cu o viață morală fără pată, de mari merite științifice. E faima unui tehnician, nu aureola unui șef victorios. Nici chiar cei din jurul lui, studenții și prietenii, nu sunt fanatizați de viața aceasta corectă. Oamenii nu pot
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
crea o atmosferă de frenetică admirație sau profundă devoțiune în jurul numelui său. Salazar își câștigă anevoie, printre preoți, profesori, student merituoși și catolicii Centrului, o faimă de om integru, cu o viață morală fără pată, de mari merite științifice. E faima unui tehnician, nu aureola unui șef victorios. Nici chiar cei din jurul lui, studenții și prietenii, nu sunt fanatizați de viața aceasta corectă. Oamenii nu pot avea față de el mai mult decât stimă și admirație... Dar, evident, această admirație se face
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Salazar de la 28 mai 1930 marchează depășirea "momentului financiar" și începutul dictaturii sale politice. Cu doi ani înainte fusese chemat ca să salveze bugetul și, implicit, dictatura militară. Izbutise acest miracol - primul buget portughez excedentar după o perioadă de anarhie economică. Faima lui financiară trece granițele și se răsfrânge asupra regimului și a țării întregi. Dar un om care mărturisise dintru început că știe ce vrea și încotro se îndreaptă, nu se putea opri aci. Revoluția națională trebuia continuată pe câmpul politic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dificile partide de șah nu fuseseră Încă deranjate pe tabla de joc. Capitolul 10 1 Romanele despre vestul sălbatic ale căpitanului Mayne Reid (1818-1883), traduse și simplificate, erau extrem de populare printre copiii ruși la Începutul acestui secol, mult timp după ce faima lui apusese În America. Știind englezește, am putut savura Călărețul fără cap, În versiunea originară neprescurtată. Doi prieteni schimbă Între ei haine, pălării, cai și În cele din urmă este ucis cine nu trebuie - acesta este filonul principal al complicatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pantaloni de catifea ferfenițiți, sânge fierbinte de irlandez), un tânăr geambaș care era de fapt un baronet, Sir Maurice Gerald, după cum va descoperi emoționată mireasa lui, la sfârșitul cărții. Asemenea emoții false au constituit poate unul dintre motivele pentru care faima autorului de origine irlandeză a apus atât de repede În țara lui adoptivă. Imediat după ciocnire, Maurice a efectuat mai multe acțiuni În ordinea următoare: și-a depus paharul pe tejgheaua barului, și-a scos o batistă de mătase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]