3,378 matches
-
conform standardelor publicate de IRDA (Infrared Dată Association). Telecomenzile și celelalte dispozitive ce utilizează transmiterea de date în infraroșu folosesc LED-uri (light-emitting diodes) pentru a emite radiație infraroșie care este direcționată de o lentilă plasticată într-un fascicul îngust. Fasciculul este modulat și se deschide și închide pentru a cripta date. Receptorul utilizează o fotodioda din silicon pentru a converti radiația infraroșie în curent electric. Răspunde numai semnalului pulsatoriu creat de transmițător și filtrează schimbările radiației infraroșii din lumina ambientală
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
lumina vizibilă, însă în instrumentele optice acestea detectează alte lungimi de undă ale radiației electromagnetice. Termenul de „oglindă” își are originea prin derivare regresivă din verbul "a oglindi" (care provine din slavă veche - oglendati, cf. ). Într-o oglindă plană, un fascicul paralel de lumină își modifică direcția de propagare, rămănând paralel; imaginile formate de o oglindă plană formează o imagine virtuală, de aceeași mărime cu a obiectului original. De asemenea, oglinzile concave transformă un fascicul paralel într-un fascicul convergent, a
Oglindă () [Corola-website/Science/308900_a_310229]
-
cf. ). Într-o oglindă plană, un fascicul paralel de lumină își modifică direcția de propagare, rămănând paralel; imaginile formate de o oglindă plană formează o imagine virtuală, de aceeași mărime cu a obiectului original. De asemenea, oglinzile concave transformă un fascicul paralel într-un fascicul convergent, a cărui raze se vor intersecta în focarul oglinzii. În cele din urmă, oglinzile convexe, care transformă un fascicul paralel într-un fascicul divergent, cu raze care se deplasează de la o intersecție comună din "spatele
Oglindă () [Corola-website/Science/308900_a_310229]
-
plană, un fascicul paralel de lumină își modifică direcția de propagare, rămănând paralel; imaginile formate de o oglindă plană formează o imagine virtuală, de aceeași mărime cu a obiectului original. De asemenea, oglinzile concave transformă un fascicul paralel într-un fascicul convergent, a cărui raze se vor intersecta în focarul oglinzii. În cele din urmă, oglinzile convexe, care transformă un fascicul paralel într-un fascicul divergent, cu raze care se deplasează de la o intersecție comună din "spatele" oglinzii. Oglinzile concave și
Oglindă () [Corola-website/Science/308900_a_310229]
-
o imagine virtuală, de aceeași mărime cu a obiectului original. De asemenea, oglinzile concave transformă un fascicul paralel într-un fascicul convergent, a cărui raze se vor intersecta în focarul oglinzii. În cele din urmă, oglinzile convexe, care transformă un fascicul paralel într-un fascicul divergent, cu raze care se deplasează de la o intersecție comună din "spatele" oglinzii. Oglinzile concave și convexe sferice nu focalizează razele paralele într-un singur punct datorită aberației sferice. O rază de lumină se reflectă pe
Oglindă () [Corola-website/Science/308900_a_310229]
-
aceeași mărime cu a obiectului original. De asemenea, oglinzile concave transformă un fascicul paralel într-un fascicul convergent, a cărui raze se vor intersecta în focarul oglinzii. În cele din urmă, oglinzile convexe, care transformă un fascicul paralel într-un fascicul divergent, cu raze care se deplasează de la o intersecție comună din "spatele" oglinzii. Oglinzile concave și convexe sferice nu focalizează razele paralele într-un singur punct datorită aberației sferice. O rază de lumină se reflectă pe oglindă la un unghi
Oglindă () [Corola-website/Science/308900_a_310229]
-
la specii din familia Lamiaceae, la Urtica dioica, Syringa vulgaris ș.a. Dispunerea verticilata se caracterizează prin inserția la fiecare nod a trei (Nerium oleander) sau a mai multor frunze (Asperula odorata). Nervațiunea frunzei reprezintă modul de aranjare a nervurilor (zona fasciculelor conducătoare) în limb. În funcție de grosimea și de poziția lor în limb, nervurile sunt: principale, secundare, terțiare ș.a.m.d. , iar cele de ultim ordin se anastomozează în mare proporție. Frunzele pot avea o singură nervura principala (la majoritatea dicotiledonatelor) sau
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
aseamănă cu tulpina, dar de obicei este monosimetric, planul de simetrie trecând prin partea de mijloc a feței dorsale și prin cea a feței ventrale. Țesuturile care alcătuiesc pețiolul, observate într-o secțiune transversala, sunt: epiderma, parenchimul fundamental subepidermic și fasciculele conducătoare libero-lemnoase. După formă limbului, frunzele pot fi: După alcătuirea limbului, frunzele pot fi: După marginea limbului ,frunzele pot fi: După dispoziția frunzelor pe tulpina : Eliminarea apei se face fie sub formă de vapori prin fenomenul de transpirație prin stomate
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
cal”. Măduva spinării are două funcții principale. În primul rând, ea acționează ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier și sistemul nervos periferic. Această funcție este îndeplinită prin intermediul neuronilor senzitivi și motori;fibrele acestora din urmă formează fascicule lungi, care pleacă din diferite părți ale creierului. Ele coboară pe distanțe variate prin măduva spinării și la capătul lor la mare distanță de creier, vin în contact dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motorii aparținând sistemului
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
scris „Agnete și tritonul” iar în octombrie 1834 el a sosit la Roma. Primul roman al lui Andersen, "„Improvizatorul”", a fost publicat la începutul anului 1835 și a devenit un succes imediat. În cursul anului 1835 Andersen a publicat primul fascicul al Poveștilor (daneză: Eventyr) sale care vor deveni nemuritoare. Mai multe povești care au completat primul volum au fost publicate în 1836 și 1837. Valoarea acestor povești nu a fost recunoscută imediat, și s-au vândut cu greu. În același
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
al fierului cu niobiului folosit în producerea oțelului. Feroniobiul conține între 60% și 70% niobiu. Fără adăugarea de oxid de fier, pentru producția niobiului e folosit procesul aluminotermic. Pentru a atinge marja aliajelor supraconductoare, este necesară purificarea ulterioară. Topirea cu fascicul de electroni în vid e metodă folosită de către cei doi principali distribuitori de niobiu. În 2013, compania braziliană Cia. Brasileira de Metalurgia & Mineracao „controla 85% din producția mondială de niobiu.” Serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite estimează că producția a
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
unui obiect pe o suprafață aflată de obicei sub obiectul respectiv. Radiațiile X (numite mai târziu radiații sau raze Roentgen) au fost descoperite în anul 1895 de către fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen în mod întâmplător, în timp ce experimenta cu razele catodice (fascicul de electroni) provenite de la un tub de sticlă vidat cu 2 electrozi. (În germană litera ö se mai scrie și oe.) Ele sunt radiații electromagnetice ionizante, invizibile, cu lungimi de undă cuprinse între 0,1 și 100 Å (ångström). Datorită
Aparat Röntgen () [Corola-website/Science/305639_a_306968]
-
mai mare, radiațiile sunt absorbite mai mult. Pe acest principiu se bazează radiodiagnosticul. Exemplu: mâna unui om stă pe o bucată de film fotografic negativ, încă neexpus la radiații și lumină. Prin mâna omului se trimite pentru scurt timp un fascicul de radiație X. Oasele, fiind mai dense, vor absorbi mai multă radiație, deci vor apărea pe film ca fiind albe (filmul se înnegrește în părțile expuse la radiație). (Pe radiografia alăturată alb și negru au fost inversate.) Un aparat Roentgen
Aparat Röntgen () [Corola-website/Science/305639_a_306968]
-
modele, ce pot fi încadrate în trei categorii: murmurătoare, scandante și stridulante. Liliecii care scandează sunt rinololofii sau liliecii potcoavă, frecvenți în Caucaz și Asia Centrală, dar și în peștera noastră. Această potcoavă constituie un difuzor care adună ultrasunetele într-un fascicul direcționat. Liliecii stau aninați de tavanul peșterii, cu capul în jos și rotindu-se circular, explorează împrejurimile cu ajutorul fasciculului sonor. Acest detector viu rămâne suspendat cu cele zece gheruțe aferente celor două piciorușe, până când o insectă intră în câmpul sonarului
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
potcoavă, frecvenți în Caucaz și Asia Centrală, dar și în peștera noastră. Această potcoavă constituie un difuzor care adună ultrasunetele într-un fascicul direcționat. Liliecii stau aninați de tavanul peșterii, cu capul în jos și rotindu-se circular, explorează împrejurimile cu ajutorul fasciculului sonor. Acest detector viu rămâne suspendat cu cele zece gheruțe aferente celor două piciorușe, până când o insectă intră în câmpul sonarului său. Atunci liliacul sare pentru a-și prinde prada. Este capabil de a vâna 10-15 insecte pe minut. Dacă
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
Stat de Fizica Stony Book, din New York, a produs izotopi de franciu cu masele de 209, 210 și 211, care sunt apoi izolați de către capcană magnetooptica ("magneto-optical trap" sau MOȚ). Rata de producere a unui anumit izotop depinde de energia fasciculului de oxigen. O rază de O din cadrul LINAC Stony Brook LINAC crează Fr în urmă reacției cu aurul: Au + O → Fr + 5n. Producția necesită un anumit timp pentru dezvoltare și înțelegere. A fost critic punctul în care aurul era adus
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
proces nu are loc mereu. Ionii de franciu sunt ghidași prin lentile electrostatice pani când ating o suprafata fierbinte de ytriu și devin neutri, urmând ca franciul să fie injectat într-un bulb de sticlă, iar un câmp magnetic și fascicule laser răcesc și capturează atomii. Cu toate că atomii rămân captați pentru aproximativ 20 de secunde înainte să fie eliberați (sau să se dezintegreze), un curent nou de atomi va înlocui precendentul lot, menținând astfel numărul atomilor constant. Inițial, aproximativ 1000 de
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
domeniul fiziologiei. Astfel, Herophilos consideră că sediul inteligenței se află în creier, nu în inimă, cum susținea Aristotel; conștientizează, de asemenea, legătura dintre sistemul nervos, mișcare și senzații. Herophilos și Erasistrate sunt primii care au studiat vasele de sânge și fasciculele nervoase, întocmind o adevarată o hartă a acestora. De asemena, Erasistrate stabilește legătura dintre suprafața dată de circumvoluțiunile cerebrale umane și inteligența omului, comparativ cu cea a animalelor. Către sfârșitul antichității, una dintre cele mai importante personalități din domeniul medicinei
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Înățimea acestui arbust poate atinge 2-4 m. Ramurile sale, deseori spinoase, atârnă arcuite și poartă frunze lungi, lanceolate sau ovale, de culoare verde-gri. Ele au o lungime de 3-6 cm și sunt fie singulare, dispuse alternativ opus, fie grupate în fascicule de până la trei. Cătina de garduri înflorește din iunie până în august. Inflorescența este compusă dintr-una sau mai multe flori, liliachii sau violete, grupate pe un pedicel de 1-2 cm. Florile, a căror corolă de aproximativ de 8-10 mm prezintă
Cătină de garduri () [Corola-website/Science/313563_a_314892]
-
arterei femurale). Mușchii au un rol plastic însemnat. Corpul lor muscular determină prin volum, așezare și starea de contracție sau de relaxare forma exterioară caracteristică a regiunilor. Numărul mușchilor este dat diferit în surse, fiind greu de stabilit dacă un fascicul poate fi considerat un mușchi aparte sau aparține altui mușchi. Ar fi aproximativ 400 de mușchi în corpul uman. Mușchii pot fi clasificați după mai multe criterii. Proprietățile mușchilor sunt: Compoziția chimică a mușchilor este de: 75-80% apă, 20-25% substanță
Mușchi (anatomie) () [Corola-website/Science/313329_a_314658]
-
folosită pentru ascunderea resurselor în cazul în care planetă este atacată. Cerințe construire: Timp construire: 00:30 sec. Costuri construire: Nivelul maxim la care poate ajunge clădire este: 25 Folosind sinteză dintre gaz și minerale, această armă poate produce un fascicul încărcat negativ ce are capacitatea de a distruge sau a avaria planete. Cerințe construire: Timp construire: 00:30 sec. Costuri construire: Nivelul maxim la care poate ajunge clădire este: 4 Această clădire generează un scut de energie în jurul planetei ce
Swargame () [Corola-website/Science/313973_a_315302]
-
de la un stimul intern sau extern la un centru de comandă al organismului sau de la centrul de comandă la un organ efector (muscular sau secretor). ul este învelit periferic de țesut conjunctiv- epinerv. Epinervul trimite prelungiri în interiorul nervului. Prelungirile separă fasciculele de fibre nervoase formând în jurul fasciculelor un strat numit perinerv . Perinervul are rol izolant și de transportor pentru lichidele interstițiale aflate lângă fibrele nervoase. Țesutul conjunctiv al nervului are în compunerea lui vase nutritive ce deservesc nervul și fibre nervoase
Nerv () [Corola-website/Science/314870_a_316199]
-
la un centru de comandă al organismului sau de la centrul de comandă la un organ efector (muscular sau secretor). ul este învelit periferic de țesut conjunctiv- epinerv. Epinervul trimite prelungiri în interiorul nervului. Prelungirile separă fasciculele de fibre nervoase formând în jurul fasciculelor un strat numit perinerv . Perinervul are rol izolant și de transportor pentru lichidele interstițiale aflate lângă fibrele nervoase. Țesutul conjunctiv al nervului are în compunerea lui vase nutritive ce deservesc nervul și fibre nervoase vegetative. Nervul are două proprietăți: După
Nerv () [Corola-website/Science/314870_a_316199]
-
sau în mod semiautomat prin poziționarea unui marker. l terestru este un radar mobil care lucrează în impulsuri, în gama undelor centimetrice. Sistemul activ al radioaltimetrului asigură formarea în spațiu a unei caracteristici de directivitate a antenei sub forma unui fascicul îngust în plan vertical (între 0,5 și 1,5 grade) și mai larg (între 2 și 5 grade) în plan orizontal. Formarea unei astfel de caracteristici a antenei este asigurată de un reflector parabolic, în focarul căruia este amplasat
Radioaltimetru () [Corola-website/Science/318425_a_319754]
-
1,5 grade) și mai larg (între 2 și 5 grade) în plan orizontal. Formarea unei astfel de caracteristici a antenei este asigurată de un reflector parabolic, în focarul căruia este amplasat conul radiatorului. Pentru cercetarea spațiului aerian cu un fascicul atât de îngust antena este capabilă să se miște în ambele coordonate unghiulare - unghi de înălțare și azimut. Măsurarea distanței înclinate până la țintă este furnizată automat prin utilizarea metodei radiolocației în impuls. Deplasarea antenei în unghi de înălțare se realizează
Radioaltimetru () [Corola-website/Science/318425_a_319754]