3,332 matches
-
bun public (de pildă, regele În perioada medievală, care Își asuma asigurarea apărării, securității și justiției). Acesta deleagă atribuții unor agenți (feudali), cărora, Însă, după modelul clientelar, nu le plătește salariu, ci le permite aproprierea unei părți din profit. Sistemul feudal al vasalității, În perioada medievală, presupunea delegarea furnizării unor bunuri cum ar fi apărarea, ordinea internă și justiția către „baronii locali”, care puteau impune taxe și puteau reține astfel o parte din profitul extras prin taxare la nivelul feudei, considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
bunurile publice furnizate. La rândul lor, aceștia puteau subcontracta activitatea unor vasali mai mici (North și Thomas, 1971). Statele moderne s-au dezvoltat ca furnizori ai unui volum și diversități mult mai mari de bunuri publice prin comparație cu sistemul feudal; complexitatea activității necesare asigurării lor a crescut, la fel ca și a mecanismelor prin care aceasta este preluată și delegată. Partidele și politicienii au luat locul feudalilor ca principali sau antreprenori, iar statul s-a dezvoltat Într-un sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
volum și diversități mult mai mari de bunuri publice prin comparație cu sistemul feudal; complexitatea activității necesare asigurării lor a crescut, la fel ca și a mecanismelor prin care aceasta este preluată și delegată. Partidele și politicienii au luat locul feudalilor ca principali sau antreprenori, iar statul s-a dezvoltat Într-un sistem de producție preexistent și depersonalizat, În care agenții sunt angajați de către stat și retribuiți prin salarii relativ fixe, nemaiavând posibilitatea de a reține profit. Printre alte efecte, această
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de studiu al istoricilor de la Annales - pot da o imagine completă a lumii medievale. Spre exemplu, atunci când a fost necesar, ceremonialul de curte, simbolicul și ritualul au sprijinit întărirea regalității în cadrul sistemului politic al societăților cu o economie de tip feudal. Conform viziunii lui Le Goff, pentru o mai bună cunoaștere a epocii respective, documentele care vorbesc despre aceste lucruri trebuie interogate din nou și puse în relație cu toate celelalte surse arheologice, literare, economice etc. Mai mult, istoricul clamează aici
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
acord" cu biserica), ca și recunoașterea jurisdicției acesteia din urmă. Multiple referințe directe la imaginea basileului se regăsesc în figura voievodului-domn și autocrat: doctrina virtuților imperiale, cu datoria de filantropie și de generozitate (domnul-everget, binefăcător), așa de importantă pentru structurarea feudală a societății; poziția de judecător suprem, care deleagă puterea sa, fără a se despărți cu totul de ea și fără a o pierde [Învățăturile lui Neagoe 187, n.n.]; în fine, într-o anumită măsură, aptitudinea de a încarna legea vie
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și de politică externă față de ceea ce mărturiile ne arată despre statul bizantin (Pippidi 205-357). Deși în cunoștință de cauză uneori, domnitorii care au încercat o fundamentare a instituțiilor statale în Țările Române au făcut-o ținînd cont de dreptul cutumiar feudal și nu de cel bizantin (ceea ce atestă că nici preluarea modelului nu s-a făcut integral); faptul este însă firesc, ținând cont de formele în care se dezvoltau în acele secole (XIV-XV) viața socială a comunităților românești, producția și comerțul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
necesar acest fapt și pe ce anume s-ar fi sprijinit el? Formele de organizare obștească, "satele în devălmășie", absența unor teorii politice cunoscute pe scară mai largă și a jurisdicției politice, regulile simple ale organizării social-urbane, tipul de economie feudală bazată pe producție agricolă locală, nivelul rudimentar al tehnicilor de lucru și, de ce nu?, o credință creștină practicată după un model adaptat mai curând la mediul rural - toate acestea ridicau probleme dificile pentru instituțiile puterii. În secolele în care în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Etapele mitului marelui vânător, combinate cu cele ale mitului întemeierii, se fixeaxă cu ajutorul formelor simbolice ale "diurnului" (regalitatea, drumul ascendent/descendent, muntele, focul, stâlpul, sulița) și ale "nocturnului" (bestiarul, apa, labirintul, întunericul, vatra). Vânătoarea, expediția cinegetică armată condusă de stăpânitorul feudal, era un motiv familiar cărturarilor români. O întâmplare de vânătoare furnizează elemente pentru descifrarea împrejurărilor în care urcă pe tron Vlad, fiul lui Dan I; tot printr-o vânătoare sunt materializate, la nivelul poeticii medievale, pretențiile de moștenitor al tronului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
impune o etică a relației de "vasalitate" și un cod de legi ce țin de tradiție, dar și de legi specific medievale, care reglementează trecerea puterii și a dreptului de judecată de la stăpânul absolut la autocratul delegat, de la acesta la feudali, de la ei, la bărbații proprietari cu drept de stăpânire, așadar de la oikonomia creștină la familie. Așa cum domnul pământean este supusul și reprezentantul celui celest, tot astfel boierul îl slujește pe voievod și femeia pe bărbatul său, după aceleași coduri ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și relația femeii păcătoase cu demonicul, "complex" transmis și în culturile post-bizantine, și nu numai ortodoxe, cu consecințe tragice în cele catolice ("vânătoarea de vrăjitoare" și represiunile inchiziției).] Ceremonialul de înscăunare, cel de numire a ierarhului clerical, cel de investire feudală (cu o moșie) sau de căsătorie se bazează pe trei "momente" obligatorii, valabile pentru toate situațiile: primul este cel al gestului, al doilea, al cuvântului și, în ultimul rând, cel al obiectelor ritualice (Le Goff 175-254). Gestul investiturii (făcut printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spre exemplu, în cazul lui Petru Rareș, sosit cu numirea de la Înalta Poartă, închinările la hotar ale reprezentanților Sfatului boieresc). Pentru situația unei investiri ex-domus, imaginarul nu omite purificarea locului respectiv printr-un sacrificiu animalier (ca în faza pre-instituționalizării statelor feudale - o rămășiță păgână, atestată la romani chiar și în timpul Principatului); act necesar și suficient pentru îmblânzirea forțelor telurice și celeste, invocate drept protectori ai noii "stări" (legenda descălecatului Moldovei și a întemeierii Bourenilor). Sărutul, al doilea gest obligatoriu pentru pecetluirea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reprezentând interesele de afaceri și politice ale metropolei. Erau prelungiri ale Lumii Vechi și au rămas În continuare europeni. Pentru europeni, căutarea siguranței personale a fost Întotdeauna legată mai mult de implantarea În comunități - fie ca iobagi pe un domeniu feudal, fie ca membri ai breslelor meșteșugărești În orașe fortificate. Cineva era În siguranță În măsură În care era cuibărit Într-o comunitate, care, la rândul ei, era apărată de invazii sau violare dinafară. Podul basculant, șantul cu apă și turnul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
organizeze călătorii cu trenul și mai apoi cu vaporul, pentru ca oamenii să poată vizita locuri fascinante și interesante. El a numit aventurile sale excursii. Reorganizarea spațiului și a timpului În era modernă timpurie a distrus instituțiile Europei medievale. Biserica, economia feudală și regatul războinic s-au dovedit prea provinciale și incapabile să se acomodeze la dramaticele schimbări spațiale și temporale care remodelau viața europeană și ele au fost eventual Înlocuite de trei noi instituții - știința modernă, economia de piață și statul-națiune
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
spațiu care să-i separe pe vecini. Parțial, aceasta se datorează densității enorme a populației și lipsei de teren. Dar, În general, antecedentele se Întind În timp până la o perioadă În care oamenii trăiau În orașe fortificate sau pe domenii feudale. În afara zidurilor orașelor și a domeniilor feudale era o lume plină de riscuri și de necunoscut. În anumite părți ale Europei de Nord și Centrale, până În epoca medievală târzie, păduri dese se Întindeau dincolo de câmpurile cultivate și de pășuni. Arhitectura
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Parțial, aceasta se datorează densității enorme a populației și lipsei de teren. Dar, În general, antecedentele se Întind În timp până la o perioadă În care oamenii trăiau În orașe fortificate sau pe domenii feudale. În afara zidurilor orașelor și a domeniilor feudale era o lume plină de riscuri și de necunoscut. În anumite părți ale Europei de Nord și Centrale, până În epoca medievală târzie, păduri dese se Întindeau dincolo de câmpurile cultivate și de pășuni. Arhitectura vechii Europe reflectă modul diferit În care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de securitate era direcționat În sus. Oamenii se uitau către ceruri În speranța de a obține salvarea eternă și se uitau În jos la pământurile lor ancestrale, unde găseau securitate În tradițiile păstrate cu sfințenie și asociațiile comunitare. În Europa feudală, oamenii aparțineau pământului și nu invers. Cineva se năștea Într-o anumită clasă socială și trebuia să Îndeplinească o litanie de obligații comunale, care rezultau din această poziție moștenită. Viața creștină era prinsă Într-o dramă mai mare. Spațiul era
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ai epocii moderne pentru a deveni prima entitate guvernamentală postteritorială Într-o economie globală bazată pe rețea. Concepția medievală asupra proprietății Proprietatea avea un cu totul alt Înțeles În epoca medievală decât cel de acum, În lumea modernă. În lumea feudală, proprietatea avea un caracter condițional, În timp ce În societatea industrială, deținerea proprietății este considerată un drept absolut care aparține exclusiv cu proprietarului, subiect al anumitor restricții impuse de către stat. Aceasta este o distincție esențială care separă conceptul feudal de proprietate de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
modernă. În lumea feudală, proprietatea avea un caracter condițional, În timp ce În societatea industrială, deținerea proprietății este considerată un drept absolut care aparține exclusiv cu proprietarului, subiect al anumitor restricții impuse de către stat. Aceasta este o distincție esențială care separă conceptul feudal de proprietate de felul În care o gândim astăzi. Societatea feudală a fost concepută ca făcând parte dintr-un „Mare lanț al creației”, o lume naturală și socială structurată ierarhic care se Întinde de la cele mai umile creaturi până la prinții
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
societatea industrială, deținerea proprietății este considerată un drept absolut care aparține exclusiv cu proprietarului, subiect al anumitor restricții impuse de către stat. Aceasta este o distincție esențială care separă conceptul feudal de proprietate de felul În care o gândim astăzi. Societatea feudală a fost concepută ca făcând parte dintr-un „Mare lanț al creației”, o lume naturală și socială structurată ierarhic care se Întinde de la cele mai umile creaturi până la prinții Bisericii. Întregul lanț era creația lui Dumnezeu și era organizat În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
era organizat În așa fel, Încât să se asigure că fiecare creatură Își juca rolul așa cum fusese el gândit de Dumnezeu și anume să-i servească pe cei superiori și pe cei inferiori În funcție de poziția fiecăruia. Structura socială a societății feudale funcționa Într-o manieră similară cu marea ierarhie a naturii. Fiecare treaptă a scării sociale era ocupată de o categorie unică de indivizi, care jucau un anumit rol sau o anumită funcție În marea organizare a lucrurilor, iar fiecare aflându
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
obiecte și persoane și relația fundamentală a unei puteri cu celelalte În această ierarhie este superioritatea celui de sus față de cel de jos, dar nu o supremație totală a unuia față de rest”3. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, conceptul feudal al dreptului condiționat de folosință a proprietății private a fost Înlocuit cu noțiunea modernă de proprietate absolută. Dacă au fost mulți factori care au dus la această schimbare radicălă În noțiunea de proprietate, nici unul nu s-a dovedit mai important
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de folosință a proprietății private a fost Înlocuit cu noțiunea modernă de proprietate absolută. Dacă au fost mulți factori care au dus la această schimbare radicălă În noțiunea de proprietate, nici unul nu s-a dovedit mai important decât fărâmițarea proprietății feudale și includerea pământului În devălmășie În proprietăți funciare private care pot fi cumpărate și vândute pe piață. Pământul a fost transformat Întâi În Anglia, iar apoi pe continent. După mai mult de un mileniu de istorie, În care oamenii au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
jucători - majoritatea acestora necunoscându-se - În schimbul de proprietate. Reforma protestantă a proprietății Reforma protestantă a avut un rol semnificativ În transformarea relațiilor proprietății private. Martin Luther și adepții săi au lansat un atac frontal asupra autorității Papei și ordinii sociale feudale peste care prezida Vaticanul. Luther a contestat importanță ideii că Biserica este singurul emisar al lui Dumnezeu pe Pământ și a spus că preoții sunt păcătoși ca și restul oamenilor și, prin urmare, incapabili să acționeze ca intermediari Între credincioși
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a pus sub semnul Întrebării Însuși fundamentul autorității papale - prețenția sa de a fi reprezentantul numit al lui Dumnezeu pe Pământ. În acest fel, Luther și discipolii săi au pus la Îndoială legitimitatea Imperiului Roman Sfânt și a aranjamentelor sociale feudale. Luther a fost foarte dur În atacurile sale asupra proprietății Bisericii, argumentând că Vaticanul a adunat bogații fabuloase, În decursul secolelor, pe socoteala oamenilor și a violat credința creștină, care predica abstinența și evitarea luxului lumesc. Fervoarea Reformei a Înlocuit
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
credința creștină, care predica abstinența și evitarea luxului lumesc. Fervoarea Reformei a Înlocuit o clasa de proprietari cu alta. Pământurile Bisericii au fost confiscate În Europa de Vest și Nord - chiar și În țări catolice precum Spania și Austria -, iar pământurile latifundiarilor feudali au fost fie confiscate, fie vândute. Distrugerea vechii ordini feudale a făcut loc pentru apariția noii burghezii financiare de comercianți, oameni de afaceri și negustori. Noțiunea de „chemare” avansată de Luther a ajutat la punerea bazelor pentru legea naturală a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]