3,791 matches
-
cuprinzând pe Isaac Stern, Mstislav Rostropovici, Shlomo Mintz și Pinchas Zukerman. După moartea lui Leonard Roșe, Haimovitz a avut ca profesori pe Ron Leonard, si, în mai mică măsură pe Yo-Yo Mă. La 14 ani a debutat că solist cu Filarmonica Israeliană dirijata de Zubin Mehta, iar la 17 ani a semnat primul său contract cu compania Deutsche Grammophon, primul său disc ieșind pe piață în 1989. Discul cuprindea înregistrări cu concertele pentru violoncel ale lui Lalo, Bruch și Saint-Saëns, cu
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
langă colaborările cu prestigioase orchestre de muzică clasică precum Orchestră Filarmonica din New York, Orchestră Britanică de cameră, Orchestră Simfonica din Boston, dirijata de Leonard Slatkin sau cea din Cleveland, condusă de Charles Dutoit,orchestrele simfonice din Los Angeles, Philadelphia,Montreal,Sân Francisco,Filarmonica din Berlin,l'Orchestre de Paris, Philharmonia Orchestră din Londra,l'Orchestre de la Suisse Romande, orchestrele Radiodifuziunilor din Frankfurt am Main, Köln, Leipzig, Hanovra,Filarmonica israeliană din Țel Aviv, Noua Filarmonica Japoneză, Orchestră Operei din Beijing, Haimovitz a început să
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
din Cleveland, condusă de Charles Dutoit,orchestrele simfonice din Los Angeles, Philadelphia,Montreal,Sân Francisco,Filarmonica din Berlin,l'Orchestre de Paris, Philharmonia Orchestră din Londra,l'Orchestre de la Suisse Romande, orchestrele Radiodifuziunilor din Frankfurt am Main, Köln, Leipzig, Hanovra,Filarmonica israeliană din Țel Aviv, Noua Filarmonica Japoneză, Orchestră Operei din Beijing, Haimovitz a început să exploreze tot mai intens repertorii clasice mai puțin cunoscute și din afara "muzicii culte". Multe din concertele sale au loc de acum înainte în locuri neconvenționale
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
orchestrele simfonice din Los Angeles, Philadelphia,Montreal,Sân Francisco,Filarmonica din Berlin,l'Orchestre de Paris, Philharmonia Orchestră din Londra,l'Orchestre de la Suisse Romande, orchestrele Radiodifuziunilor din Frankfurt am Main, Köln, Leipzig, Hanovra,Filarmonica israeliană din Țel Aviv, Noua Filarmonica Japoneză, Orchestră Operei din Beijing, Haimovitz a început să exploreze tot mai intens repertorii clasice mai puțin cunoscute și din afara "muzicii culte". Multe din concertele sale au loc de acum înainte în locuri neconvenționale, precum restaurante și cafenele, cluburi de
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
și 25 mai 1945, orchestra lăutarilor bucureșteni condusă de Moțoi, devine realitate, triumfând din nou în aceeași sală "Dalles". Din "„Doina Românească”" a lui Petrică Moțoi a luat ființă Orchestra "„Barbu Lăutaru”" a Institutului de Folclor, preluată mai târziu de Filarmonică. Din repertoriul său nu lipseau șlagărele de muzică ușoară. Toți marii creatori ai acestui gen au colaborat cu Petrică Moțoi: Ion Vasilescu, Elly Roman, Gherase Dendrino, Mihail Daia, Nello Manzatti, Petre Andreescu, Ionel Fernic, Anghel Midescu, Richard Stein, Alexandru Leon
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
au pierdut sau distrus numeroase cărți și materiale didactice. În perioada comunismului, datorită paranoii industrializării și tehnicizării, liceul a decăzut și a fost transformat din liceu teoretic în liceu industrial. Aici au ființat: "Liga Culturală" (1891), "Societatea Literară" (1898), "Societatea Filarmonică" (1899), "Revista Noastră" (1912-1914 seria I), "Milcovia" (1930) "Ethos"(1941). Primul muzeu de istorie și etnografie din ținutul Putnei și altele. Au fost perioade când titlul de bacalaureat al Liceului "Unirea" era cea mai bună recomandare pentru admiterea în Universitate
Colegiul Național „Unirea” din Focșani () [Corola-website/Science/325950_a_327279]
-
de artiști precum Akhenaton, Kate Beckinsale, Charlotte Gainsbourg, Valérie Lemercier, Miosotis și Catherine Ringer. De asemenea, a compus și muzica pentru teatru, inclusiv piese interpretate la Comédie Française. Desplat a dirijat muzică să interpretată de Orchestră Simfonica din Londra, Orchestră Filarmonicii Regale și Orchestră Simfonica din Munchen. În 2007 a compus muzică pentru filmul lui Philip Pullman, "The Golden Compass", debutul regizoral al lui Zach Helm "Mr. Magorium's Wonder Emporium" și filmul lui Ang Lee, "Lust, Caution". Înainte de acestea, a
Alexandre Desplat () [Corola-website/Science/324441_a_325770]
-
a continuat să se perfecționeze cu Karl Flesch la Berlin și la Baden-Baden. Luarea puterii de către Hitler în Germania, l-a făcut pe Galimir să părăsească Germania și să revină în Austria, unde în 1936 fusese acceptat ca membru al Filarmonicii din Viena. În urma unor presiuni antisemite, a fost concediat în același an și atunci,a hotărât să se alăture, împreună cu două din surorile sale, unui numeros grup de muzicieni evrei din Europa centrală care au emigrat în anul 1936 în
Felix Galimir () [Corola-website/Science/326938_a_328267]
-
an și atunci,a hotărât să se alăture, împreună cu două din surorile sale, unui numeros grup de muzicieni evrei din Europa centrală care au emigrat în anul 1936 în Palestina mandatară, pentru ca, la chemarea lui Bronislaw Huberman, să înființeze Orchestra Filarmonică din Tel Aviv, actuala Orchestră Filarmonică Israeliană. În timpul acesta tatăl și o soră a sa au emigrat în Franța. În Palestina Galimir a rămas circa doi ani, timp în care a cântat ca violonist în Filarmonica din Tel Aviv, și
Felix Galimir () [Corola-website/Science/326938_a_328267]
-
se alăture, împreună cu două din surorile sale, unui numeros grup de muzicieni evrei din Europa centrală care au emigrat în anul 1936 în Palestina mandatară, pentru ca, la chemarea lui Bronislaw Huberman, să înființeze Orchestra Filarmonică din Tel Aviv, actuala Orchestră Filarmonică Israeliană. În timpul acesta tatăl și o soră a sa au emigrat în Franța. În Palestina Galimir a rămas circa doi ani, timp în care a cântat ca violonist în Filarmonica din Tel Aviv, și, împreună cu sora sa, Renee, a făcut
Felix Galimir () [Corola-website/Science/326938_a_328267]
-
Huberman, să înființeze Orchestra Filarmonică din Tel Aviv, actuala Orchestră Filarmonică Israeliană. În timpul acesta tatăl și o soră a sa au emigrat în Franța. În Palestina Galimir a rămas circa doi ani, timp în care a cântat ca violonist în Filarmonica din Tel Aviv, și, împreună cu sora sa, Renee, a făcut o încercare nereușită, de a reîntemeia un cvartet de coarde. În 1938 el a emigrat în S.U.A, unde, la New York, a dat un recital la Town Hall, și
Felix Galimir () [Corola-website/Science/326938_a_328267]
-
ale lui Dan Moisescu, pe care le-a și armonizat și aranjat pentru orchestra populară. În 1949 este angajat ca solist vocal al nou înființatei Orchestre „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folklor, în paralel cu activitatea de cântăreț în Corul Filarmonicii George Enescu. Ajunge, apoi, solist vocal al orchestrei „Flacăra Prahovei” din Ploiești (1961-1963), dirijor și solist vocal al Ansamblului de cântece și dansuri „Brâulețul” din Constanța (1963-1965), dirijor și solist vocal al Orchestrei „Miorița” a Filarmonicii Gheorghe Dima din Brașov
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
de cântăreț în Corul Filarmonicii George Enescu. Ajunge, apoi, solist vocal al orchestrei „Flacăra Prahovei” din Ploiești (1961-1963), dirijor și solist vocal al Ansamblului de cântece și dansuri „Brâulețul” din Constanța (1963-1965), dirijor și solist vocal al Orchestrei „Miorița” a Filarmonicii Gheorghe Dima din Brașov, profesor la Școala populară de artă din Constanța (1970-1974), perioadă în care se ocupă cu succes și de organizarea de orchestre și ansambluri școlare și cântă cu o orchestra proprie, într-un restaurant rezervat străinilor din
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
accesul la scrierea psaltică în care erau notate melodiile. A realizat acest proiect în strânsă colaborare cu muzicologul George Georgescu Breazul, al cărui discipol era, în anul 1954, exemplificat pentru printr-un recital cântecele prezentate în conferința profesorului ținută la filarmonica bucureșteană și repetată la Sala Dalles, la Uniunea Compozitorilor și la Academia Română. În același an Dan Moisescu înregistra cântece din culegerile lui Anton Pann la casa de discuri Electrecord. Dan Moisescu integrează în prelucrările sale elemente ce evocă maniera tradițională
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
deosebită a creației muzicale și poetice, decât particularitățile stilului de cântec lăutăresc. În anul 1968 este distins cu medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a, pentru activitatea sa ca dirijor și solist la Orchestra de muzică populară „Miorița” a Filarmonicii din Brașov.
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
aprilie 1936 în satul Mocești, comuna Iordăcheanu, județul Prahova, fiind cel de-al treilea fiu al țambalistului Valter Tudorache. În 1948 cântă la prima sa nuntă cu acordeonul. În 1954 este angajat la Orchestra ansamblului de muzică populară „Flacăra” a Filarmonicii din Ploiești, dirijor fiind, în perioadă, violonistul Nicu Beliguță, unde învață notele muzicale. În perioada 1956-1960 cântă în numeroase restaurante din Ploiești („Ciocârlia”, „Bulevard” sau „Crama Tunel”), alături de Constantin Văduva (nai), Ion Bolozan (contrabas) și Ionuț Vasilescu (pian, nepotul compozitorului
Ștefan Tudorache () [Corola-website/Science/323343_a_324672]
-
succesele sale culminând în 1965 fiind numit dirijorul proaspăt înființatei secții de folclor a Teatrului de Estrada „Ion Vasilescu”, realizând o serie de spectacole la granița între cafe-concert și folclor, așa-numita „estradă folclorică”. În perioada 1968 - 1971 lucrează în cadrul Filarmonicii „George Dima” din Brașov, ca dirijor al orchestrei de muzică populară „Miorița”. Lucrează în paralel cu mai multe formații artistice de amatori din Brașov cu care participă la diverse festivaluri în țară și în străinătate. Cu formația „Poenița” câștigă în
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
dintre cele mai extrovertite orchestre din Londra. În ceea mai mare parte a istoriei sale a refuzat să permita femeilor să devină membre, sub pretextul că femeile ar afecta sunetul orchestrei (de o controversă asemănătoare a avut parte și Orchestra Filarmonică din Viena). Una dintre primele femei care să se alăture orchestrei a fost oboista Evelyn Rothwell. La fel ca majoritatea ansamblurilor, orchestra are o mare abilitate a a-și varia sunetul, producând culori tonale foarte diferite sub bagheta unor dirijori
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
Jascha Heifetz și a Orchestrei Simfonice din Saint Louis, sub bagheta lui Vladimir Golschmann. A primit cea mai entuziastă ovație din istoria concertistică a orașului Saint Louis. La 30 martie 1947 Heifetz a interpretat concertul la Carnegie Hall cu Orchestra Filarmonică din New York sub bagheta lui Efrem Kurtz. Interpretarea lui Heifetz a lansat lucrarea în repertoriul standard iar în scurt timp a devenit cea mai celebră lucrare a lui Korngold. Totuși, faima concertului, combinată cu asocierea lui Korngold cu muzica de
Concertul pentru vioară (Korngold) () [Corola-website/Science/326583_a_327912]
-
de concerte a Societății de Radio, Arenelor romane, Căminului Refugiaților Ardeleni, precum și ale altor sărbătoriri și manifestări populare ori concerte de binefacere. La 1 septembrie 1939, câștigă, în urma unui concurs, postul de oboist și solist la corn englez la Orchestra Filarmonicii București, fiind timp de două decenii "șef de partidă suflători". A activat și în cadrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „George Enescu” (oboi, corn englez). S-a dedicat activității pedagogice, ca profesor al Liceului de muzică nr. 1 din București (astăzi Colegiul
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
ori concerte de binefacere. La 1 septembrie 1939, câștigă, în urma unui concurs, postul de oboist și solist la corn englez la Orchestra Filarmonicii București, fiind timp de două decenii "șef de partidă suflători". A activat și în cadrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „George Enescu” (oboi, corn englez). S-a dedicat activității pedagogice, ca profesor al Liceului de muzică nr. 1 din București (astăzi Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”) și autor de manuale ("Manual de oboi", ESPLA, 1956). A fost distins cu
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
sub îndrumarea conf. univ. Dorin Gliga, a luat ființă Ansamblul de oboi „”. În data de 29 ianuarie 2012, la Sala Mică a Ateneului Român, s-a desfășurat „Centenarul Pavel Tornea”, organizat de Uniunea Muzicienilor Interpreți din România, în colaborare cu Filarmonica „George Enescu”. La acest eveniment au susținut recitaluri Gheorghe Zamfir, Adrian Petrescu, Dorin Gliga, Nicoleta Beca, Gheorghe Palcu. Melodii ardelene interpretate de Pavel Tornea la oboi:
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
Universitatea Ebraica din Ierusalim filosofia și literatura ebraica. În timpul studiilor a înființat și dirijat orchestră Universității Ebraice. În anul 1957, la inaugurarea Palatului Culturii din Țel Aviv (pe atunci - auditoriul F.Mann) Leonard Bernstein a ales să interpreteze cu Orchestră Filarmonica o creație a tânărului compozitor localnic , de 22 ani: "Akdamut lamoed". Sheriff și- a continuat studiile la Berlin cu Boris Blacher (compoziția) și la Salzburg cu Igor Markevitch (artă dirijatului). Noam Sherif dirijează în permanență în Israel și în lume
Noam Sheriff () [Corola-website/Science/326707_a_328036]
-
Ono, avându-l tot pe el că decan. Noam Sheriff integrează în creațiile sale inspirate de tradiția muzicii culte europene, elemente muzicale evreiești și din cultura popoarelor din bazinul mediteranean. Lucrări ale sale au fost înregistrate de orchestre însemnate precum Filarmonica din Berlin, Filarmonica israeliană, Orchestră Radio Bavaria, Orchestră BBC. După "Akdamut la moed", au devenit cunoscute creații că "Shir Hamaalot" 1959 "Suita israeliană" 1965, "Chaconne" 1968. Dintre lucrările sale vocale, măi însemnată este trilogia: 1. Viața evreilor în Diaspora, până la
Noam Sheriff () [Corola-website/Science/326707_a_328036]
-
tot pe el că decan. Noam Sheriff integrează în creațiile sale inspirate de tradiția muzicii culte europene, elemente muzicale evreiești și din cultura popoarelor din bazinul mediteranean. Lucrări ale sale au fost înregistrate de orchestre însemnate precum Filarmonica din Berlin, Filarmonica israeliană, Orchestră Radio Bavaria, Orchestră BBC. După "Akdamut la moed", au devenit cunoscute creații că "Shir Hamaalot" 1959 "Suita israeliană" 1965, "Chaconne" 1968. Dintre lucrările sale vocale, măi însemnată este trilogia: 1. Viața evreilor în Diaspora, până la Holocaust. 2. Holocaust
Noam Sheriff () [Corola-website/Science/326707_a_328036]