3,215 matches
-
în acest sens, este explicitarea sintagmei "om cu noroc", desfășurată pe parcursul schiței cu acest titlu, prin istorisirea legată de proveniența averii d-lui Guvidi, transpusă în text cu aparentă imparțialitate: Fostul proprietar al Morii-de-piatră era mult-cunoscutul N... distinsul sportsman, un flăcău destul de copt, putred de bogat, și care, cum îl știm toți, are o pasiune neînfrânată pentru cai. A văzut odată la șosea pe doamna Guvidi cu roibii îi mâna singură în cine știe ce dispoziții de spirit se afla omul se zice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
urmă, la viața însăși, redusă la o mecanică repetitivă, supusă absurdului. Deosebirea dintre cei doi autori iese mai ușor la iveală la nivelul limbajului, mai precis, absurdul caracterizează discursul auctorial urmuzian și pe cel al unor personaje caragialiene țăranii din Flăcău, Cum se înțeleg țăranii, Domnul și Feciorul din Căldură mare, Leonida, gazetarii, polițaii care întocmesc Procese-verbale niciodată, însă, pe cel al lui Caragiale însuși, ale cărui intervenții regizorale și contribuții narative sunt întotdeauna logice, clare, coerente, "potrivite" subiectului și net
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
băieți Bateți tare dacă vreți, Bateți tare cu-amândouă, Scoală fată după ouă, Că-ți facem rochiță nouă, Hi, hi, hi, hi, hi! Un al treilea joc era „Ca la Breaza”. Era un dans popular care se juca în doi. Flăcăul poftea la dans fata care se prinsese lângă el la „Brâuleț”, făcându-i semn cu batista. Se striga: „Foaie verde busuioc Să jucăm Breaza pe loc.” Sau: „Foaie verde, foaie lată Jucați Breaza roată - roată!” „Sultănica” era al patrulea dans
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
lângă el la „Brâuleț”, făcându-i semn cu batista. Se striga: „Foaie verde busuioc Să jucăm Breaza pe loc.” Sau: „Foaie verde, foaie lată Jucați Breaza roată - roată!” „Sultănica” era al patrulea dans. Era un joc de doi. De obicei, flăcăul, în același mod, invita la joc pe fata care se prinsese lângă el la „Sârbă”. Se striga: „Cine joacă Sultănica Of și iară of! Mâine nu face nimica Of și iară of! Două fire, două paie Of și iară of
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
măi băiete! Fata trecea la locul ei, iar băiatul poftea la joc altă fată. Continuau să joace până se auzea strigătură: „Frunză verde siminoc Treci băiatule la loc!” Acum trecea băiatul la loc, iar fata poftea la dans un alt flăcău. Ei jucau până se auzeau din nou stigăturile: „Frunză verde castravete....”, și așa mai departe. După aceste cinci jocuri, urmau altele fără o anumită ordine. Astfel se mai juca „Mânioasa”, „Ațica”, „Ardeleanca”, Ciobănașul”. Jocul „Mânioasa” se juca în perechi. Când
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
auzeau din nou stigăturile: „Frunză verde castravete....”, și așa mai departe. După aceste cinci jocuri, urmau altele fără o anumită ordine. Astfel se mai juca „Mânioasa”, „Ațica”, „Ardeleanca”, Ciobănașul”. Jocul „Mânioasa” se juca în perechi. Când fetele treceau de la un flăcău la altul se striga: „Frunză verde baraboi Schimbați fetele flăcăi” Sau: „Frunză verde de cucută Fugi de-aici că ești urâtă” Sau: „Frunză verde foaie lată Vino fata cea bogată!” Sau: „Frunză verde de urzică Joacă fata cea mai mică
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
departe. După aceste cinci jocuri, urmau altele fără o anumită ordine. Astfel se mai juca „Mânioasa”, „Ațica”, „Ardeleanca”, Ciobănașul”. Jocul „Mânioasa” se juca în perechi. Când fetele treceau de la un flăcău la altul se striga: „Frunză verde baraboi Schimbați fetele flăcăi” Sau: „Frunză verde de cucută Fugi de-aici că ești urâtă” Sau: „Frunză verde foaie lată Vino fata cea bogată!” Sau: „Frunză verde de urzică Joacă fata cea mai mică!” Sau: „Frunză verde, iarbă grasă Care-i fata cea frumoasă
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Care-i fata cea frumoasă?” Sau: „Frunză verde de dovleac Fugi de-aici că nu te plac!” Sau: „Frunză verde de trifoi Să ne iubim amândoi!” Strigăturile continuau până ce fata cu care a început jocul ajungea din nou la flăcăul cu care începuse primul joc. Atunci cineva fluiera și jocul se termina. Tot în doi se juca și „Ațica”, la care se striga: „Frunză verde baraboi Răsuciți ața flăcăi!” (aici perechile începeau să se învârtească) Jocul „Ardeleanca”, este un dans
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Ca un măr, ca un păr, Ca un fir de trandafir. Tare ca piatra, Iute ca săgeata, Tare ca fierul, Iute ca oțelul La anul și la mulți ani!” Pentru urarea lor gazdele le dădeau bani. După ce se lăsa întunericul flăcăii se organizau în cete de 7- 8 persoane și umblau cu „Buhaiul”, cu „Capra” (Fig.14 a / 14 b ) sau cu „Ursul”. Aceștia, îmbrăcați în costume populare sau alți cu măști ce reprezentau „capra” sau „ursul” aveau cu ei bice
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
a fi mâncată de furnici. Exista credința că astfel furnicile nu mai intrau în casă pe timpul verii. Un alt obicei de primăvară era „strigatul fetelor”. În noaptea când se lăsa sec de postul Paștelui se formau grupuri de câte doi flăcăi. Fiecare avea câte o oală de pământ cu gaură în fund, o adevărată porta - voce populară. Când se înnopta de-a binelea, fiecare flăcău se suia pe câte un versant (așa încât aceștia să fie opuși) și strigau prin oală. Uneori
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
fetelor”. În noaptea când se lăsa sec de postul Paștelui se formau grupuri de câte doi flăcăi. Fiecare avea câte o oală de pământ cu gaură în fund, o adevărată porta - voce populară. Când se înnopta de-a binelea, fiecare flăcău se suia pe câte un versant (așa încât aceștia să fie opuși) și strigau prin oală. Uneori fetele erau lăudate, dar de cele mai multe ori criticate. În acea noapte fetele stăteau în cameră pe întuneric, cu fereastra deschisă și ascultau dacă sunt
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
potrivit, cel mai adesea un plop, i se lua coaja, în vârf i se lega o pâine, un colac ori o găină, un șervet sau alte obiecte și se ungea copacul cu o substanță alunecoasă (de obicei untură de porc). Flăcăii care doreau să-și arate măiestria la cățărat luau pe ei „îmbrăcăminte rea” pentru a nu strica hainele de sărbătoare și-și încercau norocul. Cel care ajungea până sus lua tot ce se găsea în vârful prăjinii. Spre seară nunta
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
femeile îmbrăcau zeghii lucrate din postav gros. Bătrânele purtau fote negre fără beteală. Iile erau lucrate cu arnici (mouline). Părul cărunt îl prindeau mai întâi sub bariș, numit și testemel, iar pe deasupra purtau basma. În picioare aveau ghete sau opinci. Flăcăii purtau pantaloni albi, largi, lucrați dintr-o țesătură mai subțire de lână. În sus, peste cămașa de dedesubt, care se încheia cu nasturi deasupra pumnului, ei purtau cămăși cu mâneci largi, din pânză de bumbac sau de in. Cămășile erau
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
cămașa de dedesubt, care se încheia cu nasturi deasupra pumnului, ei purtau cămăși cu mâneci largi, din pânză de bumbac sau de in. Cămășile erau lucrate cu diferite modele de râuri, în culori, cusute cu mătase sau mouliné. Peste mijloc flăcăii purtau un veșmânt original: fusta. Ea era alcătuită dint-o bucată de pânză albă, împodobită cu râuri ca pe cămașă. Încrețită în partea de sus, fusta se înfășura peste mijloc, cuprinzând sub ea partea de sus a pantalonilor. Fusta se lega
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
cămașă. Încrețită în partea de sus, fusta se înfășura peste mijloc, cuprinzând sub ea partea de sus a pantalonilor. Fusta se lega peste mijloc cu bete țesute din lână. Poalele fustei cădeau cam la o palmă deasupra genunchilor. Pe cap, flăcăii purtau căciuli de miel, de obicei, negre. În picioare aveau ghete. Bătrânii purtau cioareci albi, lucrați din dimie groasă, dată la piuă. Cămășile și fustele lor nu mai erau împodobite. Peste mijloc ei se legau cu un brâu lat cam
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
în care să folosești 2-4 expresii frumoase. Pune un titlu potrivit textului scris de tine. *Sugestii de lectură: Citiți alte povestiri din volumul Din lumea celor care nu cuvântă, scris de Emil Gârleanu. Se dă textul: „- Ce mai faci tu, flăcăule? îl întrebai eu. Ai ieșit cu oile la păscut? -M-a trimis tătuca să le mai port! Îmi răspunse el serios, cu glasu-i subțire și peltic; și se opri. Oile se opriră și ele și întoarseră capetele spre călăuzul lor. -Dar
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
două jumătăți. KENT: Acela nu ți-e fiu cumva, milord? GLOUCESTER: Făurirea lui, șir, a fost în sarcina mea. Am roșit de atîtea ori recunoscîndu-l, ca acuma m-am oțelit cu asta. KENT: Nu pot să prind... GLOUCESTER: Șir, mama-acestui flăcău a prins, astfel că deveni rotundă-n pîntec și chiar avu un fiu pentru leagăn 'nainte de-a avea un soț pentru-așternut. Mirosi greșala? KENT: I cannot wish the fault undone, the issue of it being șo proper. GLOUCESTER: But
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Lui Kent): Te rog, spune-i că la atîta se ridică și venitul moșiei lui; pe-un nebun nu-l va crede. LEAR: Amar nebun. BUFONUL: Știi care-i deosebirea, copile, între-un nebun amar și unul dulce? LEAR: Nu, flăcăule, nvață-mă. BUFONUL: Acela ce te sfătui Pămîntul să ți-l dai Pune-l lîngă mine-aci, Iar tu locul ia-i. The sweet and bitter fool Will presently appear; The one în motley here, The other found ouț there. LEAR: Dost
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
omoară! Ajutor! KENT: Apără-te, nemernice! Fă față, mișelule, ține-te, sclav sclivisit, apără-te! (Îl bate) OSWALD: Ajutor! Mă omoară! M-omoară! (Intra Edmund cu sabia în mînă) EDMUND: Ce-nseamnă asta? Despărțiți-vă! (Îi desparte) KENT: Cu tine-acum, flăcău. Hai, dacă-ți place, -am să te dau la carne. Înaintează, maistre tinerel! (Intra Cornwall, Regan, Gloucester și suita) GLOUCESTER: Săbii! Arme! Ce se-ntîmplă-aici? CORNWALL: Vă potoliți, pe viața voastră! -I mort Cine lovește iar! Ce s-a-ntîmplat? REGAN: Trimișii sorei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Totuși lucrarea are unele lipsuri, cărora autorul ar trebui să le acorde o atenție serioasă. Acțiunea romanului este uneori tărăgănată din cauza abundenței de conflicte secundare, care abat atenția cititorului de la ideile principale”. În revista Iașul nou „Toma Găvrilaș e un flăcău dintr-o bucată. Țăran, dintr-unul din satele Ardealului (...). După terminarea stagiului, însă, Toma s-a întors în sat (...). Dacă s-a întors în Plopșor, Toma s-a apucat de lucru (...). În satul lui multe nu erau așa cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din pragul veacului (Tiberiu Vornic), Domnul general guvernează (I. Ludo). În schimb volumele de nuvele și povestiri sunt mult mai numeroase: Din tată-n fiu și Povestiri adevărate de Petru Dumitriu, Candidatul de partid de Sergiu Fărcășan, Matca și Un flăcău pe plac de Dumitru Mircea, Biruința de Mircea Șerbănescu, Tinerețe de G. Sidorovici, Moartea fără stăpân de Dumitru Drumaru, Cazul R-16 de H. Zincă, De pe șantiere de N. Vălmaru, precum și alte volume semnate de Petru Vintilă, Gh. Bejancu, Vasile Bâgu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a revistei clujene face notă discordantă în lirica avântat-sărbătorească din coloanele gazetelor, prin amărăciunea nedisimulată izvorâtă din alternanța trecut viitor, și între aceste perspective, în final, un adaos neconvingător, (o poantă!) aproape ironic, despre militantismul poetului la timpul prezent: Mulți flăcăi și de la noi, în zare, Înșelați, zac pe tărâm străin Ochiul rece-al stelelor, uitare Picură puțin câte puțin. Oricum însă, am învins, băieți, Cât de greu ne-ar fi nu ne mai pasă, Sărbătoarea-ntregii tinereți Ne adună-n
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mame. l-au trimis pe țigani către Bug... Doamne, să se sperie toate rândunelele albastre din lume! În vagon era fierbinte. Nădușeala se scurgea pe scânduri și pe nituri Duduiturile duceau înainte, Înainte. Fără începuturi și fără sfârșituri. Se-nchegase flăcău mare Cordun, Păzea oile și umplea de cântec cele lunci, Avea bâtă de alun, Ochi de flacără și pletele lungi. Își înturna zorile fața și se uita peste apă Când se ducea Lisaveta cea blândă cu sapa la sapă. - Tu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se impuneau în anumite cazuri, în vederea unei vieți cu adevărat creștinește. Despre cartea care a reunit aceste articole s-au scris următoarele aprecieri în Viața: "Cartea va fi cel mai frumos cadou ce parohii, învățătorii, părinții îl vor putea face flăcăilor și fetelor înainte de căsătorie și în ziua căsătoriei"683. Articolele ofereau credincioșilor informații despre cum trebuie pregătită căsătoria, despre ce reprezintă logodna, cum trebuie să se poarte tinerii în ziua nunții, la Biserică și apoi acasă. Materialele conțineau învățături și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pe Pătru Opincă, iobagii, minerii, haiducii. Vechi poeme sunt rescrise în lumina noilor realități: într-un nou Pătru Opincă, „noaptea când pe uliți trec domol,/ nu mai așteaptă pe nici un podmol/ fete mari cu țâțe ca de piatră/ pe cei flăcăi ce nu se mai întoarnă/ din a Siberiei grea, veșnică iarnă” (subliniată - noutatea adusă prin rescriere). Limbajul îl continuă și dezvoltă (în sensul proclamației și îndemnului incendiar) pe cel interbelic; inedit este apelul la prozodia populară, a doinei, a cărei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]