3,537 matches
-
natura în mijlocul căreia trăim? De ce nu putem înțelege că animalele, păsările și chiar plantele, sunt construite tot ca noi, cunosc teama, nesiguranța, suferința fizică și adesea și pe cea sufletească. Ați văzut vreodată cum plânge un copil de câine, abandonat, flămând, adesea rănit sau bătut? Nu ați remarcat asemănarea lui cu copiii oamenilor? Nu ați încercat sentimentul de compasiune, dorința de a-l ajuta, de a-i îndulci suferința? V-a putut lăsa rece suferința lui? Și dacă ai reușit să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
curcanul cu caise?... dar bobocul de gâscă și de rață gătit cu varză acră, cu castraveți acri sau cu măsline trile, turcești, cu sâmburele mic?... și după astea toate, ce credeți că veneau?... În nici un caz mâncarea săracului și a flămândului, cum este cea la care râv nesc de atâta vreme și nu ajung până la ea: mămăliga rece din mălai necernut, o strachină plină cu murături și vin nou, năsprit, din ulcică nesmălțuită.) Veneau ca de la sine monumentalele tăvi cu fripturi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
marină al vechiului meu prieten și colaborator de la Noua Revistă Română Nae Ionescu, filozof și lup de mare cu ape tulburi, pricopsit - te miri când și te miri din ce! - cu o vilă la Balcic, plină totdeauna cu musa firi flămânzi aduși de la București cu Mercedesul cu compresor, purtând pe aripa din spate un foarte vizibil D(eutschland) și mânat de șoferul de casă mare al lui Nae, În livrea... (șoferul, nu Nae). ...O Întâmplare stupidă ne-a măturat brusc pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în liniștea nopții, mergând pe străzile Chișinăului, auzeam mereu bubuituri de tun, se dădeau lupte grele la Vadul lui Vodă. Distanța de la Chișinău până la Vadul lui Vodă este de circa 30 de kilometri. În jurul orelor două noaptea am ajuns acasă, flămânzi și frânți de oboseală. Bătrâna a avut puterea să ne spună că făcuse acasă un ceaun plin de sărmăluțe, cu crupe de porumb. începând de a doua zi bătrâna nu mai avea stare, voia să plece înapoi, zadarnic o sfătuia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
BOGATĂ Frunză verde foaie lată săracă țară bogată! Neam pribeag, nu undevaemigrant în țara ta! Tot ai zis c-așa ți-i scris: să fii liber doar închis! Necăjitul meu popor, 117 95 că ți mai arde deumor! Of, sătulule flămând lângă ape însetând! Cum cerșim cu gura mută pâinea tot de noi crescută. Țara mea de oameni triști, mult mă mir că mai exiști, ciopârțită în bucăți că te mai găsesc pe hărți. Tot mai tristă te apuc de când orbii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
stare sufletească, dar și stomacală mă aflu. E și o chestiune de stomac. Niște savanți de la o universitate din California au dovezi științifice că, atunci când ai mațul plin, ai viziuni maro și că, dimpotrivă, dacă ai mațul gol și ești flămând de câteva zile, totul începe să bată-n verde. Romuluși și Remuși După 1990, se fură în draci Romuluși și Remuși. Singura soluție e să-i păstrezi sub inventar la primărie, iar când vin turiștii japonezi, să-i fixezi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tânăr utemist de la învățământul seral al anilor 5060, este sugestiv, dacă îl citim în contextul unor durate mai lungi ale istoriei noastre contemporane, și se intitulează Drepturile ostașului : „Cât de greu era odată / Viața noastră în armată / Toată ziua stam flămânzi / Iarna de frig tremurând / Echipați la întâmplare / Cu efecte seculare. // Azi situația-i schimbată / Nu mai e ce-a fost odată / Drepturi noi avem fixate / Foarte multe și bogate / Dom majur nu dovedește / Toate când ni le-mpărțește / Iară noi nu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
am stat exact un an. Am lucrat în secția de tâmplărie, care, prin caracterul ei era și un loc de pedeapsă. Gherla este o închisoare dură, rece. Aici simți, se pare, mai mult decât în altă parte, că ești rob flămând și prigonit. De la Gherla am fost transferat la mina de metale neferoase Cavnic. Aici se lucra în două schimburi - se zicea 8 ore - dar cu procedura de intrare și ieșire, control și altele de acest fel, se mai prelungea cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu Monseniorul: Regina moartă. Oboseală totală. 21 iulie 1952 Soare încețoșat. și, cu toate acestea, mă duc cu Tata la ștrand... Am început Condiția umană de Malraux. Merge greu. Am înotat mult și repede. și m-am întors acasă tare flămând. Nu știu prea bine de ce să mă apuc. Am terminat Celibatarii... Seara - plecarea lui Florino. Îl conduc la gară și, totodată, asist la sosirea lui Giglio... Două lucruri realizate dintr-o singură lovitură! Plecăm pe jos. Discuție foarte însuflețită despre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sunt decât franjurii lumii, dar ar trebui trăit cu picioarele pe covor, și-acela-i de asfalt și nu există decât la oraș. Nu voiam să mă-nșface acest panoptic înfloritor ce irosea toate culorile. Nu voiam să-mi ofer trupul acestei flămânde arderi văratece mascate cu flori. Voiam doar atât: s-o șterg de pe franjuri și să pășesc pe covor, acolo unde asfaltul de sub tălpi e-atât de etanș încât moartea din pământ nu ți se mai poate încolăci pe după glezne. Îmi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de aceea mai târziu m-am jucat nu cu musca, ci cu vorbe decupate din ziar: tăcerea se plimbă poate prin cotorul unui măr cum doamnele își plimbă cățelul cum numele se plimbă prin ziare iar urmăritorii prin arșița verii flămândă de vânt și pământ pe partea întunecată a beregatei mi s-a așezat cândva o muscă sosită din bucătărie Tot astfel și pentru fiecare din familia mea,ceea ce numim atât de net istorie s-a dovedit a fi - din vremea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
privit cu o încredere și cu o dragoste nețărmurite. Ești sigur, Serioja? Absolut sigur, Titi. Vei vedea. Așezați unul lângă altul pe băncuța de lemn a lui Mircea, ascultam amândoi, vrăjiți, acordurile măiestre ale tuciuriilor atât de zgribuliți și de flămânzi în perioada anotimpului alb, dar care acum se aflau în elementul lor, în toiul unui concert extraordinar, savurându-și clipa horațiană. "Carpe diem quam minimum credula postero" ("Bucură-te de ziua aceasta, încrede-te cât mai puțin în ce va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la Periprava. N-ai auzit, nu? Stai țeapăn acolo și învață meseria de la mine că-s cel mai bun dintre toți. Bagă la cap și... ciocu' mic! Tânărul milițian a rămas cu gura căscată, completamente fâstâcit și pierdut. Obosiți și flămânzi, marcați până-n străfundurile ființei noastre de modul barbar în care eram tratați de celebrul detectiv-psiholog, aspirant la Premiul Nobel, niște furnicături pe post de emisari îmi comunicau faptul că piciorul stâng a amorțit și că solicită de urgență sprijinul fratelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
va-ntâmpla?) Dumnizale, Dumnizale! Se văitau privind starea jalnică a grupului de infractori minori care se întorceau la căminul lor. Pe întinsa și frumoasa câmpie a Bărăganului, acoperită acum de un strat gros de zăpadă, patru copii obosiți, înfrigurați și flămânzi, bătuți și terorizați la postul de miliție pentru un fapt disproporționat cu pedeapsa primită, se îndreptau cu anevoie spre casă. Ne dureau umerii, brațele, spinarea, capul, tot corpul, acolo unde bastonul cauciucat al milițianului se abătuse fără milă peste noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gât de boabele de porumb "dintele calului" coapte pe plită. Ce minunat ar fi fost dacă am fi avut și noi măcar o bucățică de mămăliguță cu o foaie de ceapă întinsă în sare. Oh, Doamne! "Pasărea mălai visează și flămândul praznicul." (Proverb) Odată cu intrarea doamnei în cameră parcă se desprimăvărase, iar fermecătoarea lună mai adusese în camera noastră mireasma și parfumul îmbătător al tuturor florilor de pe mapamond. Ce parfum degaja doamna! Te simțeai amețit și vrăjit, transportat într-o altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
altă lume, în care ne facem iluzia că vom ajunge cu toții dacă vom pătimi cât mai mult pe acest pământ. De ce, Doamne? De ce să suferim, pe nedrept și permanent, toată mizeria acestui pământ? Noi, cei săraci și neajutorați, drojdia societății, flămânzii și înfrigurații acestui pământ, noi care îți aprindem lumânări la biserică și ne închinăm cu smerenie în fața sfintelor icoane de la templul tău; care avem candelele aprinse pâlpâind sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața până seara, încât la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi, ne sculăm flămânzi; ne culcăm în frig, ne sculăm în frig; n-avem lemne, n-avem bani să plătim întreținerea, gazul, curentul. Pe noi nu ne vezi? Copiii tăi preferați sunt politicienii demagogi, baronii din toate partidele și fariseii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
putea așa ceva. Țăranii nu erau ușor de păcălit; prin urmare nu erau convinși că în fața lor s-ar afla cele mai odioase și mai periculoase ființe de pe pământ. Aveau o judecată sănătoasă. Ăștia erau niște copii amărâți bre, înfrigurați și flămânzi, care rămăseseră fără mămăligă în plină iarnă aici, în Bărăgan, și veniseră să macine o tăgârță de păpușoi. Vai de zilele lor! Dușmani... Ce dușmani? Că te vedeai prin ei de slabi ce erau; îi bătea vântul. Totuși, curiozitatea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era identică cu aceea a vagoanelor supraîncărcate monstruos cu evrei, oameni absolut nevinovați mergând pe un drum chinuitor de lung și de greu la capătul căruia îi aștepta o moarte înspăimântătoare: Auschwitz! Diferența era totuși semnificativă: în acest tren al flămânzilor se urca benevol și nu cu ajutorul "creștinesc" al S.S.-iștilor și sub protecția permanentă a "bunului" Samaritean. Mai mult chiar: urcarea în acest mijloc de transport constituia o reală performanță sportivă, neputând urca decât cei care dispuneau de resursele fizice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dau și ție. Ia și mâncă! Acestea fiind zise, bătrânul Danilov, sârbul sărac, singur cu desăvârșire în lumea asta ticăloșită, dând dovadă de un bun-simț de o măreție aristocratică, s-a prelins discret din căsuța lui săracă pentru ca bietului om flămând să-i tihnească mâncarea fără să-i stea bucătura în gât. S-a așezat scârțâind periculos din toată caroseria lui ciolănoasă și anchilozată pe minusculul trepied de vânătoare, în poziția gânditorului de la Hamangia, filozofând amar asupra nedreptei alcătuiri a acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o adevărată comoară culinară. A servit cumpătat din belșugul alimentar oferit din toată inima de acest bătrân cumsecade și a ieșit afară. Mulțumesc pentru bunătățile pământești pe care mi le-ai dat cu toată dragostea mie, unui om necunoscut și flămând. Bogdaproste, moș Danilov. Vă mulțumesc. Ei lasă, Văsălie, nu-i mare lucru, lasă... Cum procedăm, moș Danilov? Uite, Văsălie: întoarce căruța, încarc-o, înhamă iepele mele și mergi înainte, apoi prima uliță la dreapta, iar la capătul ei vei găsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
loc de muncă pentru omul ăsta necăjit, având cinci copii și cărora nu avea ce să le dea de mâncare. Moș Danilov suferea pentru noi, pentru cei cinci copii nevinovați cu burțile goale, dar și pentru întreaga masă de oameni flămânzi, înfometați, care dacă pământul ar fi fost comestibil și-ar fi umplut mațele cu el, ca râmele, numai să scape odată de crampele și durerile grozave suportate de un organism căruia i se lipise burta de spate. Moș Danilov plângea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
respectul celor mai luminoase conștiințe ale vremii, n-au așteptat ca pe cer să apară cometa de natriu artificială, ci le-a fost de ajuns steaua în cinci colțuri pe care o purtau la chipiu soldații Armatei Roșii, cei care flămânzi și goi dar înflăcărați de cel mai mare ideal al tuturor timpurilor zguduiau temeliile lumii cu uralele lor.“ („Patosul Revoluției“, Contemporanul, 6 noiembrie 1959) BOTEZ Demostene Coțcarul de la UNESCO (Demostene Botez) își apără postul (nota V. I.) „Urmăriți de blamul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
permis, să ne aducă de mâncare. În casele noastre distrug totul, adeseori consumă vin peste măsură, îndeosebi în iarnă (1725 -1726), atâta vin au vărsat, că în casă umblau prin vin... de multe ori ne-au silit să jucăm desculți, flămânzi și setoși, dacă n-am vrut ne-a bătut executorul neamț». În Arpașul de Sus: «când vin executorii, peste măsură beau, benchetuiesc, ne bat, strigă și ne leagă. Un sublocotenent cu șapte subalterni într-o zi și o noapte au
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fărădelegile și recunoscutele sisteme de sărăcire a satelor, se vede clar în răspunsul boierilor și al iobagilor dat la Ancheta din 4 - 16 iulie 1726 din ordinul Împăratului Carol al VI-lea în 33 de sate din Țara Făgărașului. Soldați flămânzi și goi, ofițeri stricați și bețivi au năpădit satele istovite de sărăcie din acest ținut de graniță, gata să-i despoaie de tot ce le mai rămăseseră bieților iobagi, numai ca ei să se poată ghiftui cu toate bunătățile oferite
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]