3,561 matches
-
deși, de atîtea ori în nesfîrșita caniculă, își imaginaseră, la fel ca toate animalele, că n-or să se mai sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și unul celuilalt cuvintele, flămînzi să asculte dar și să povestească. Recompuneau, bucată cu bucată, trecutul. Lupino fu, pe rînd, curios, uimit, înduioșat, mîndru, emoționat, fericit. Tatăl său îi răspundea la întrebările pe care și le pusese în dureroase clipe de singurătate. Era așa cum sperase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
luase în calcul varianta asta. Neștiutor, Lupino probabil că se îndreptase spre ieșirea din pădure. Cu siguranță ajunsese la marginea cîmpiei. Curios cum îl știa, pornise, fără îndoială, să descopere misterele întinderii străine ochiului său. Și acum, lămurit pe deplin, flămînd și obosit, cu siguranță, mînat de dorul de părinții săi, Lupino se întorcea de unde plecase! Toată disperarea adunată de la dispariția lui, toată forța mamei rămase singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea doinind, patimi se-adună în palme rotunjimi se desfată, Cântec de dor sub clarul de lună Parfumu i suav sufletu-mbată... Visele scurmă jaru-n tăcere Sfărâmând lanțuri dorinți năvălesc, Buze flămânde cer mângâiere Timpul stă-n loc când iubiri înfloresc... MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ (portret de Florin Buciuleac) n.1945 ALDEȘTI, jud. GALAȚI Profesiune: Pilot militar pe avioane de vânătoare supersonice. Studii: Academia de Aviație și Academia de înalte Studii Militare. Membru al
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
linii frânte Și-n vârf de stea agăț chemările-ancestrale. împlinire Mână în mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe firul timpului stau clipe suspendate... Ne deșteptăm în zori zâmbind
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-n sufletu-mi exiști. Din zborul frânt înalț spre cer aripa; Văd florile speranței la zenit Și venicia dăinuind prin clipa De dragoste trăită împlinit ... Te regăsesc cu dragostea arzândă, Cu sufletul curat și iubitor; De tine mi-este inima flămândă, De glasul tău, poem liniștitor. Plângând cu noaptea, simt că ești cu mine. Te mbrățișez și-ți spun : „Ce groaznic vis! ...” Cu blânde mângâieri mi-alini suspine Și ne-nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu o privire rea. De tot mă-nstrăinasem de lumea mea reală, pământul adormise, iar cerul dispărea. Scrisoare netrimisă încerc să te-nțeleg de-aproape sau departe, dar prea e mult mister și prea de neatins; încerc să te citesc, flămândă, ca pe-o carte, dar cartea e-o enigmă și are-un vag cuprins. Mă ții captivă-n șarmul din jocul de cuvinte și orice gest al tău e-un semn surprinzător. Mă lupt să cred puternic că dragostea nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bujori de fată; Tăciuni negri de fecior încă neștiind de dor. Bob de vise ne’mplinite, Frunți de neguri adumbrite, Alint blând la sân de mamă, Griji sub colțuri de năframă. Răsărit de soare blând, Pâine la cel ce-i flămând, Mână caldă-n altă mână, Două inimi împreună. Floare albă răsădită Cu rouă de ochi stropită. E porunca pururi sfântă, Apa limpede descântă! Și dacă ... Auzi în suflet cum mocnește Un foc ce arde ne’ncetat? Nici gheața iernii nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Iar pe mătasea nopții luceferi ard Eternul obosit se-ntinde lesne Ca o liniște pictată pe un gard Se zbat priviri în căutări de doruri Amintiri golașe se adună-n gând Zâmbesc uitării ce îmi dă fioruri Pe când adun suspinele flămând Se crapă norii în priviri de apă Ștergând tot cerul cu unduiri de vals Când umbra timpului ades mai sapă Adânc durerea cu zâmbetul ei fals încă mai strâng dorințele în palmă Neînțelese blânde și străine Prin miez de soartă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
contact de socializare al membrilor care îl compun. S-a dus de mult vremea politicii romantice, sau ca să v-o spun pe aia dreaptă, ea n-a existat niciodată decît pe hîrtie. Cine mai crede că poate dezorienta o populație flămîndă și zgribulită citindu-i proclamații se înșală, oamenii au vrut întotdeauna să vadă sînge, să simtă tensiunea, să se identifice cu ea, revoluțiile pașnice nu sînt revoluții. Credeți că Bolivar sau Garibaldi au avut nervi pentru parlamentări cînd în subordine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Nici gînd, spune Comandantul, fîstîcindu-se în fotoliul său tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o droaie de cîini flămînzi, îi dau tîrcoale mîrîind, plini de bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă nimeni de mîncare, se gîndește pînă ce soldatul de gardă îl recunoaște în sfîrșit, coboară din post și catadicsește să-i deschidă. Cu ce treburi pe la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un moment ca ăsta, și dacă nu eu, atunci cine altcineva ar mai putea să aibă o asemenea inițiativă? Ce-ați ajuns, dom’ Regizor, îl ia pe Santinelă gura pe dinainte, arătați ca o prăjină, supt la față, palid, cocîrjat, flămînd poate? N-am mai dormit de trei zile, recunoaște, dar nu asta e problema, mă simt mai proaspăt ca niciodată, chiar dacă în ultima vreme nu prea mai am poftă de mîncare, e adevărat că am slăbit cîteva kile. Nimic nou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pedepsirea indică faptul că societatea a atins deja un grad avansat de decadență. Oamenii sunt aceiași peste tot, a spus Lao Zi. Atunci când sunt fericiți și sănătoși, se tratează în mod natural între ei cu bunătate și respect. Atunci când sunt flămânzi și oprimați, devin în mod natural cruzi și nesupuși. Din moment ce majoritatea conducătorilor își țin supușii mai mult sau mai puțin într-o stare de foamete și oprimare continuă, li se pare necesar să impună din poziția de superioritate piedicile nenaturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dotat”. Împărăteasa Wu nu a fost dezamăgită: s-a însoțit cu el zi și noapte, uneori de față cu eunucii și curtenii. În momentul în care l-a găsit pe Hsueh, ea avea deja 45 de ani, dar încă era „flămândă ca un tigru”. Odată, după o partidă deosebit de satisfăcătoare, ea a apărut înaintea curții sale îmbrăcată în haine împărătești, a apucat membrul gigantic al lui Hsueh și l-a scos la iveală ca să-l vadă toată lumea, spunând: „Lucrul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de mizerie, alături de o nevastă necredincioasă dar bună gospodină, alături de atâția alții În situația lui și chiar În situații mai umilitoare, cărora nu le trecuse prin cap ideea cu funia, pentru că nimeni nu le garanta că trupurile lor obosite și flămânde, văzute de departe ori de aproape, ar putea fi luate drept semne disperate ale strigării și nu biete cadavre. De ce să-i fie rușine că uită? Nu mai era tânăr. Și care amintire plătește cât o viață? Mai ales acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mele, puteam dansa toată noaptea în vârful picioarelor, puteam să dau de la distanță un croșeu precis și numai un buldozer ar fi putut să facă față croșeului meu de stânga. Dar la categoria semigrea nu există buldozere, fiindcă orice boxer flămând de optzeci de kilograme se ghiftuia cu cartofi până ajungea la grei, chiar dacă își sacrifica jumătate din viteză și aproape toată forța loviturii. Categoria semigrea însemna teren sigur. Categoria semigrea îți garanta o primă de victorie de cincizeci de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi-a întrerupt un vis în care apăreau articolul de pe prima pagină din Daily News - „Polițiștii Foc și Gheață îi fac K.O. pe gangsterii negri“ - și o frumoasă blondă cu trupul lui Kay. Mi-am închipuit că sunt ziariștii flămânzi după știri, care mă tot bătuseră la cap de când cu schimbul de focuri, așa că am pus pe bâjbâite receptorul pe noptieră și m-am reîntors pe tărâmul viselor. Apoi am auzit „Hopa sus, colega!“și am răspuns. — Mda, Lee. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deja după-amiază târziu. Scăpat de Koenig, mă simțeam ca și cum aș fi supraviețuit unui cancer, iar cele trei interogatorii păreau ca o supradoză de Betty / Beth Short, cu tot cu ultimele ei luni de trai cu chirie mică pe pământ. Eram obosit și flămând, așa că m-am dus acasă la Lee și Kay, ca să mănânc un sandviș și să trag un pui de somn, și am nimerit direct într-un alt episod din spectacolul cu Dalia Neagră. Kay și Lee erau așezați la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe jos. La pas mizeria era și mai greu de îndurat. Cerșetorii țângăi se băgau în sufletul tău, turuind cuvinte de neînțeles și vârându-ți crucifixe sub nas. Fritzie îi pocnea și le trăgea șuturi în fund, dar mutrițele lor flămânde m-au atins la coarda sensibilă, așa că am schimbat cinci verzișori în pesos și am aruncat pumni de monede în șanț de fiecare dată când se adunau mai mulți. Se lăsa cu zgârieturi, mușcături și încăierări însângerate, dar era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu mărul lui Newton. Dacă în pom există un singur măr și dacă ai șansa să te afli singur lângă trunchi, mărul poate fi al tău. Dar dacă sub pom sunteți mai mulți, lucrurile se complică și poți să rămâi flămând, căci degeaba descoperi forța gravitațională dacă profită altul de pe urma ei. Nu mai vorbesc de cazul când în pom există mai multe mere și toate cad spre același centru gravitațional, abia dacă mai apuci să vâri și tu vreo două-trei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
asupritoare, capra cu ochii încrucișați. Vorbele spuse de Iacob despre ospitalitatea lui Laban erau doar o minciună politicoasă, iar Laban nu era deloc impresionat de aspectul nepotului său. Nu erau multe lucruri care să-i facă plăcere bătrânului, iar străinii flămânzi se numărau printre surprizele cele mai puțin plăcute. Dar nu mai era nimic de făcut; trebuia să se poarte frumos cu o rudă și nu era nici un dubiu că erau neamuri. Iacob se vede treaba că știa bine numele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
erau căprui, și unul și altul, ca ai lui Iacob și ca ai fiilor lui. Rahela m-a șters, m-a dat Zilpei, care m-a luat în brațe, apoi Bilha m-a sărutat. Am luat sânul mamei cu gura flămândă și toate femeile care erau acolo au bătut din palme pentru mine și pentru mama. Bilha i-a dat mamei lapte îndulcit cu miere și turtă. I-a spălat părul cu apă parfumată și i-a masat picioarele. Când Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai fi luat sânul plin de la gura unui copil flămând. Laban avea să fie nebun de furie. Dar Rahela avea și ea oarecare drepturi asupra terafim-ului. În vremuri îndepărate, pe când familia trăia încă în orașul Ur, fiica cea mică era cea care moștenea obiectele sacre. Dar acele obiceiuri îndepărtate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și nepoții lui au fost învăluiți într-un fel de curcubeu. Era o priveliște care-ți tăia răsuflarea. Și exact în acel moment, după ce se ținuse la distanță, Rebeca a rupt tăcerea maiestuoasă în care stătuse până atunci. - Probabil ești flămând și însetat, Isaac, a zis ea, invitându-l cu o voce glacială. Copiii tăi sunt arși de soarele de pe drum. Las-o pe Debora ta să te aducă înăuntru. Și să vedem dacă nurorile tale știu să gătească. O învolburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
venit și el în fugă nu mult timp după aceea și ne-am aruncat unul în brațele celuilalt în patul nefăcut ca niște amanți tineri, grăbiți, abia trăgându-ne sufletul. După aceea, încurcați unul în hainele celuilalt, am dormit somnul flămând al iubiților reuniți. M-am trezit la un moment dat noaptea, speriată și zâmbind, închizând cu părere de rău ochii peste fericirea de a fi acasă. După ce m-am întors, nu mi-am mai pierdut niciodată recunoștința față de micile plăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și pâine. O mâncare fără gust, dar cum eram flămând n-am făcut nazuri. M-am lungit apoi în pat și ara adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]