19,543 matches
-
unul dintre oamenii lui Băsescu, iar decizia în cadrul partidului nu se cristalizase încă. Ulterior, Voinescu a dat un răspuns ambiguu la întrebările presei, spre deosebire de Ioan Oltean sau Sorin Frunzăverde, care păreau mai în temă decât purtătorul de mesaj al PDL. Fraza care a iritat cel mai rău conducerea portocalie și a constituit pretextul ”epurării” este cea de respingere a înscrierii în PDL. "Am ezitat întotdeauna să mă înscriu într-un partid politic, să mă înregimentez politic. Acum aș face-o, dar
Fraza care a dus la demiterea lui Lăzăroiu. Filmul evenimentelor () [Corola-journal/Journalistic/47540_a_48865]
-
românilor de ce să voteze USL De ce a aprobat imediat președintele solicitarea lui Boc? În fond, Mișcarea Populară este înregistrată chiar de Ioana Băsescu. Motivul distanțării de Lăzăroiu este o gafă pe care a făcut-o fostul consilier, în același interviu. Fraza care i-a semnat demiterea oferă muniție electorală USL. Atât Mișcarea Populară cât și formațiunile gen Partidul Poporului sunt afectate de ”gura păcătosului”. Practic, Lăzăroiu a explicat românilor de ce trebuie să voteze doar cu USL: pentru că nu există altă modalitate
Fraza care a dus la demiterea lui Lăzăroiu. Filmul evenimentelor () [Corola-journal/Journalistic/47540_a_48865]
-
de a schimba regimul Băsescu. Lăzăroiu a confirmat astfel că angajamentul USL de a-l suspenda imediat ce face majoritatea parlamentară pe Traian Băsescu este cel mai bun mesaj electoral, într-un moment președintele acumulează 85 la sută din nemulțumirea electoratului. Fraza cheie a interviului, pentru care s-a decis trecerea sa pe o linie moartă, ar fi, deci: "Ei au văzut ce rol are președintele în acest sistem constituțional. Dacă ai președintele, poți să stai 10 ani la guvernare, dacă nu
Fraza care a dus la demiterea lui Lăzăroiu. Filmul evenimentelor () [Corola-journal/Journalistic/47540_a_48865]
-
a anunțat retragerea lui Stolojan din cursa pentru președinție, Băsescu a izbucnit în plâns. Al doilea episod lacrimogen s-a petrecut în 2009. Băsescu a contrazis atunci filmul care îl arată lovind un copil. Președintele a rostit a atunci celebra frază "Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!".
Vezi aici cele două momente antologice când Băsescu a plâns în public () [Corola-journal/Journalistic/47618_a_48943]
-
ței prin cultură? Ne răspunde chiar el, inteligent și convingător - ca să combată rezistența inculturii, atât de aprigă în acest moment: „Azi, liber pansiști, nu mai suntem ipocriți, vorbim și gesticulăm de-a dreptul, «sînt o doamnă, ce pula mea!», neuitata frază cu care începea Băgăul Ioanei Bradea e de fiecare zi și, mai ales, face rating. Vulgaritatea, indecența, impudoarea dictează și decid profiturile, indiferente la cultură.(...) Nimic nu ne-a pregătit și «educat» să respingem și să refuzăm, în masă, sunetul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
Vocile - din ce în ce mai firave - ale celor care cereau transpunerea în documente legislative a Concluziilor Raportului Final au fost acoperite de sudalmele grosolane ale năimiților aflați în slujba profitorilor învolburatei tranziții din România. A îndrăzni să susții, pe urmele lui Leszek Kolakowki, fraze de-un adevăr empiric indubitabil - ca, de pildă, că „autodivinizarea unamității, căreia marxismul i-a dat expresie, a sfârșit la fel ca toate încercările similare, fie că au fost individuale sau colective: ca o altă ipostază tragic-grotescă a robiei umane
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
în ape tulburi, securiștii, turnătorii și activiștii au reușit să-i facă prizonieri pe acei intelectuali pentru care societate modernă e aceea care-ți umple buzunarele, indiferent de valoarea ta. Deși își imaginează că vorbesc limbajul „noului internaționalism socialist”, bolborosesc frazele grosolane ale securismului comunist. Ei văd izbăvirea în construirea unui mecanism gigantic, întins peste toată planeta, care va „redistribui” roadele unei munci pe care n-o mai depune nimeni. În logica lor strâmbă, capitalul trebuie lichidat și înlocuit cu punga
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
scăldat în urdori fierbinți. Tușea, icnea prin falduri de praf grele. Canicula, vipia care-ți lua aerul, focul ăla marele curgând din cer pe blocuri și pe asfaltul înmuiat”. Ar fi de reținut și portretele pline de întorsături neașteptate ale frazei și de asocieri bizare și penetrante, de la perifericii nevolnici, dar răi, până la Ceaușescu, sau de la ciudatul locului, așa-zisul Om-mistreț, până la configurarea, în fel și chip, a organului masculin, denumit, obsesiv, „proasta și chioara”, care „te scuipă cu singurul ei
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
din paginile de față: tensiunea și curgerea dată de o cadență normală. Cum poate atunci autorul să iasă din cortegiul redundanțelor? Mai întîi renunțînd la acele conjuncții coordonatoare („și“ ori „sau“) de care face abuz în toată cartea. Nu e frază în care apariția lor agasantă să nu dea naștere unor reiterări dizgrațioase, la a căror vedere cititorul intră în parapon. Efectul e de îndesare a unor cuvinte care, prea multe fiind, nasc monotonie prin extenuarea atenției. Cu timpul obosești să
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
reiterări dizgrațioase, la a căror vedere cititorul intră în parapon. Efectul e de îndesare a unor cuvinte care, prea multe fiind, nasc monotonie prin extenuarea atenției. Cu timpul obosești să mai urmărești catenele polimerului și dai să sari la următoarea frază, pentru ca acolo ritualul redundanței prin „și“ ori „sau“ să te întîmpine intact. Din acest motiv, ce izbește e disproporția dintre carcasa semantică a cuvintelor și firul lor logic. Sunt prea multe vorbe pentru prea puține sensuri, iar cauza stă în
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
bătut la ușă. Nu scrisese nimic, pe toată masa de brad era doar o picătură de cerneală și sub ea Caragiale a scris: «Toate meseriile necurate lasă pete». Tot așa cum era el, spirit ironic, zeflemist, - «Toate meseriile necurate lasă pete». Frază exactă! Și atuncea, toți scriitori care au venit în casa lui Vlahuță au scris câte ceva sub această cugetare a lui Caragiale. Mi-aduc aminte că Șt. O. Iosif, care era din Brașov, mare poet al țării, a scris dedesubt: «Și
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
Versiunea în română, datorată Antoanetei Ralian, îmi fusese, însă, de ajuns ca să înțeleg ce era de înțeles. Era o traducere perfectă (așa cum și pentru Borges Invenția lui Morel, cartea lui Adolfo Bioy Casares, era o carte perfectă). Nici una dintre modulațiile frazelor nu suna fals. Nimic nu era acutizat măcar cu un diez, nimic nu era agravat măcar cu un bemol. Totul cădea exact cum trebuia să cadă. Nu era totuși locul să mă refer în prea multe cuvinte la aceste detalii
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
mică viteza și pentru marea viteza, modelul scrisorii de trăsura care trebuie să conțină un duplicat pentru predător. În ceea ce privește hotărîrile căilor ferate referitoare la modelul scrisorii de trăsura, sînt aplicabile prin analogie dispozițiile art. 5 5 alin. 2 și prima frază din alin. 3. Pentru anumite traficuri importante sau pentru anumite traficuri între țări vecine, tarifele pot prevedea folosirea unui formular de scrisoare de trăsura simplificat, adaptat caracteristicilor traficurilor respective. 2. Scrisorile de trăsura trebuie să fie tipărite în două sau
CONVENŢIA INTERNATIONALA din 7 februarie 1970 privind tranSportul de mărfuri pe căile ferate (CIM). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106178_a_107507]
-
de tema sau de natura textelor, toate sunt scrise în aceeași manieră și, absolut remarcabil, toate conțin judecăți și verdicte care sunt cât se poate de valabile și astăzi. Stilul în care scrie gazetarul George Orwell este incisiv și direct. Frazele lui, deși impecabil alcătuite, dau senzația de material nefiltrat. Autorul ignoră artificialul, preferând în locul exprimărilor căutate și arabescurilor stilistice un condei sec, neutru și rece de la care singurele abateri sunt pasajele intens (auto)ironice. Orwell nu face nicăieri paradă de
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
prozei sau a dramaturgiei. Și ele sunt o artă. Dar traducerea poeziei se dovedește a fi lucrul cel mai dificil de care se poate lovi un traducător. Pentru că, pe când în proză, totuși, mai există posibilitatea de a transpune cuvintele sau frazele intraductibile, prin descriere, fără ca din asta să aibă de suferit prea mult întreaga lucrare, care constă din mai multe episoade și straturi, acest lucru este foarte greu, aproape imposibil, în lirică. Într-o poezie compusă din câteva strofe nu este
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
aveam de făcut. Restul e treaba lui.” Răspunsul: „În cazul ăsta, să nu vă mire dacă n-o să vă vindece.” Se aplică și în problema lui Dumnezeu. Dacă aștepți ca El să vină la tine, n-ai ce să aștepți. Frază cu sens ambiguu premeditat.
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
cele două autoare, care pun pe tavă dinaintea cititorului bucăți din intimitatea lor și recompun imaginea unei lumi de altădată, se află traducătoarea volumului, Grete Tartler, care a reușit să redea perfect atât stilul fiecăreia în parte, cât și subtilitățile frazelor, poate și pentru că biografia o apropie foarte mult de cele două autoare (femeie de etnie germană, scriitoare la rândul ei). Se vede că Grete Tartler nu doar le-a tradus pe Dito și Idem, ci le-a înțeles într-un
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
acestea mi se învălmășeau în minte în vreme ce lăsam în urmă casa bătrânului artilerist Avdo Babaramo, singura care cutezase să reziste la picioarele cetățuiei, și coboram pe drumul bolovănos și îngust care-și schimbase din nou traseul. Frânturi de amintiri, de fraze sau de cuvinte, ecouri ale unor întâmplări banale se întretăiau, se urmăreau, se prindeau de urechi sau de nas cu o vioiciune care sporea cu cât pășeam mai repede. Iată și casa Suzanei. Îndată ce va afla că am venit, va
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
romanului se mai numără și „Dagens Nyheter”, unde se notează: „Tonul intelectual-elegiac este cu siguranță unul firesc pentru subiectul tratat de Manea, ceea ce surpride fiind forma bogată: faptul că senzația de gol este exprimată în atât de multe cuvinte, prin fraze atât de complexe și printrun colaj de stiluri. Memoriile acestea au fost recompensate cu premii în mai multe țări, iar numele lui Norman Manea este vehiculat uneori în contextul Premiului Nobel. Pot să înțeleg acest lucru, pentru că scrie ca și cum ar
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
Gabriel Liiceanu. Paradoxal, s-ar spune, de vreme ce el însuși se arată destul de rezervat în privința eventualelor afinități între cei doi parteneri de dialog . „În biografia mea spirituală nu fuseseră prevăzute niciodată cele zece ore petrecute cu Mircea Ivănescu.” E, practic, prima frază a cărții. Cea care deschide cuvântul înainte. Pe de altă parte, evidentei diferențe de orizonturi dintre interlocutori i se mai adaugă una, ce ține de discurs. Liiceanu are tendința de a evita frivolitatea. O cunoaște, fără îndoială, dar nu-i
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
trauma îmbătrînirii, cînd de fapt cochetăria cu care scriitorul își privește defectele trădează halena unui pronunțat amor propriu. Un om dărîmat de bătrînețe n-ar sta să lege stilistic reflecții stoice pe seama inutilității a toate, ci ar țipa franc în fraze prolixe, pe cînd Livius Ciocârlie nu numai că se simte bine în pielea lui, dar chiar trăiește satisfacții estetice atunci cînd are prilejul de a-și descrie comediile de situație în care nimerește. Cît e autoflagelare și cît e autocompasiune
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
mîini un compendiu de gînduri provenite de la zeci și zeci de autori, fără ca un liant de fundal să lege bucățile alese. „Aș mai putea fi întrebat: dumneata nu trăiești, doar citești? Răspunsul ar fi: nici măcar nu citesc; doar culeg. Culeg fraze din cărți, așa cum culeg afine în grădina de la Brașov.“ (95) În fond, notațiile lui Ciocârlie au două surse: fie citate culese după regula afinității, fie întîmplări trăite pe propria piele. Impresia generală e că flerul psihologic îi este mult mai
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
ale analizei profunde și ale sintezei suple dau lumii (literare/culturale) o temă, iar aceasta se supune, ascultă. Tema funcționează cu mai multele ei sensuri: motiv obsedant de gândire și simțire, „temă” în sensul simfonic al reîntoarcerii periodice, discretritmice, a frazelor muzicale la un același refren, activ înăuntru; datorie de îndeplinit, răspundere față de istorie, față de neam, față de limbă; prochimen, care ia aminte și îndeamnă la înțelepciune; rădăcină visând la variațiunile ei infinite. „Vorbele pot forma orice fel de înțeles și au
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
și „a vedea”. A ales să plece rupînd legătura cu limba în care a fost Maestru. Fiecare pagină din piese, din momente, din schițe, din nuvele, din periodice, din publicistică este o construcție miraculoasă și simplă în jurul cuvîntului. Uneori, dincolo de fraze scurte sînt hohote de rîs. Alteori, cîmpuri de meditație. Infinite tăceri. Neliniști. Tristeți. Ce vreau să spun. Înțeleg „Anul Caragiale” ca pe un moment serios, ca pe un interval al unor citiri, recitiri, reinterpretări, anul unor republicări elegante, al aparițiilor
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
însăși, limba sau chiar copilăria. Oare nu ar putea nostalgia și memoria să îndeplinească și ele funcția de patrie pentru un scriitor sau poate doar pentru un simplu personaj ca Petru? Până la sfârșitul romanului (care se încheie simptomatic cu o frază în franceză, parcă pentru a accentua rolul Franței, cel puțin altădată, ca verigă de legătură între Portugalia și România), personajele se dezgolesc, precum niște naufragiați ai propriului destin, expunându-și interioritatea. Scriu scrisori ca și cum ar juca o partidă de cărți
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]