4,485 matches
-
de voci înăbușite și venite din toate direcțiile, înghițite și spulberate de răsuflarea rară și rece a vântului. Mânca fără poftă și fără plăcere, de parcă s-ar fi pedepsit. A lăsat un timp tigaia sub jetul de apă fierbinte, a frecat-o cu detergent până au dispărut toate urmele de arsuri și a atârnat-o într-un cui din perete. A trecut în camerele celelalte. S-a sprijinit cu fruntea de geamul uneia dintre ușile-fereastră ale balconului. Casa era cuprinsă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o să mă arate lumea cu degetul. Uită-te la ea, sărăcuța, a lăsat-o bărbatu-său. Sau: uită-te la ea, sărăcuța, a divorțat. Sau naiba știe ce alte vorbe de-astea. Într-o zi m-am trezit că mă frecam de zor sub duș, după ce îmi imaginasem ce-o să spună gura lumii. M-a pufnit râsul, dar nu reușesc să-mi scot gândurile astea din cap. Știu, o să-mi spui că nu-s nici prima, nici ultima femeie care divorțează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
convins că se va repezi la telefon și apoi în brațele lui, cum făcuse și altădată. Sau că își va arunca valiza pe pat, va despacheta în parte, în vreme ce va povesti gâtuit părinților și lui Pisistrate, care și-ar fi frecat blana de picioarele ei, ce se petrecuse acolo, cum fusese vremea, cum s-a descurcat, cum i s-au părut oamenii, iar apoi se va repezi la telefon înnebunită de dor și-l va suna și-i va spune cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Firește că aș fi preferat să stau cu nasul lipit de sticlă, dar când am încercat, am descoperit că exact la nivelul feței era o imensă pată vâscoasă, o acumulare de transpirație și de grăsime de pe cefele pasagerilor care se frecaseră de sticlă, așa că am fost nevoit să mă întorc și să stau ochi în ochi cu acel avocat de corporație sau intermediar comercial sau ce naiba o fi fost. Am fost împinși și mai aproape unul de celălalt după ce s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o minijupă incredibil de scurtă și incredibil de strâmtă. Mi-am imaginat contururile ferme, ample ale pieptului și feselor ei, privirea, fără voia ei, pătimașă din ochii pe care și-i ferea de ai mei, pelvisul ei începând să se frece instinctiv de al meu - și dintr-odată, spre groaza mea, am intrat în erecție și tot corpul meu s-a crispat de panică în timp ce încercam să-l dezlipesc de omul de afaceri al cărui scrot era deja în contact direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
orice scribălău. Doamne, dar trebuie să fii de o lăcomie proverbială ca să accepți așa ceva, nu crezi? — Probabil. Dar să știi că toți sunt duși cu pluta și se pare că ea e dispusă să ofere o sumă incredibilă. Mi-am frecat bărbia, căzând pe gânduri și începând să mă prind încotro bătea conversația. — Mi se pare mie... mie se pare că încerci să-mi vinzi mie ideea. Alice râse: părea sincer șocată de ceea ce sugeram. — Să ți-o vând ție? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
târziu. Deci mi-am adus din bucătărie o sticlă de vin alb, mi-am turnat un pahar plin și am scris prima propoziție. Îl urmă în dormitor. Era un început bun. Nimic complicat. Am sorbit din vin și mi-am frecat mâinile. Poate nu va fi la fel de greu cum crezusem. Acum, poate vreo două propoziții prin care să descriu dormitorul și apoi suntem p edrumul cel bun. Era o Ce era totuși? Nu voiam deocamdată nimic sofisticat, înglodându-l pe cititor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu propriile lor trupuri ca să se amuze. Imaginează-ți-i. Acum alegeți cuvintele cu încredere și precizie. Nu te teme. în timp ce el își îngropa fața în pieptul ei bogat, ea îi trase cămașa de pe umerii bine proporționați îngenunchie și își frecă nasul de buricul ei se lăsară pe pat și el se urcă pe ea, în timp ce se devorau lacomi, cu buzele într-un lung și umed sărut se lăsară pe pat și ea se urcă pe el, buzele lor întâlnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bătăi lejere de brațe, apoi trecând la un crawl viguros pe aceeași întindere de apă, de zece, douăsprezece ori și încheind pe spate pentru a se întoarce degajat la țărm. Când ajunse pe plajă, se rostogoli și ieși din apă, frecându-și mâinile și bătându-și brațele ofilite pentru restabilirea circulației. Te cam pișcă azi, spuse el trecând pe lângă noi. Dar nu se face să ratezi. Face bine la sănătate. — Adică faceți asta în fiecare zi? întrebă Fiona. — În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în acest timp la armură. Deci dacă vreunul dintre noi ar fi încercat să părăsească sala de biliard și să treacă prin fața lui, ne-ar fi văzut, nu-i așa? Dar el spune că n-a apărut nimeni! Thomas își frecă mâinile. — Ei acum, îi spuse el lui Michael, să văd cum te descurci. Există o explicație foarte simplă, răspunse el. Ucigașul nu a intrat și nici n-a părăsit sala de biliard pe ușă. Există un pasaj din acea încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
strânse mâna, ca să-i arate că gestul ei nu trecuse neobservat. E stupid, de fapt. O cunoșteam doar de câteva luni. Nici măcar n-am făcut dragoste. Dar într-un fel sau altul, am reușit...să investesc mult în ea. Se frecă la ochi adăugând: Sună de parcă ar fi o companie publică. Încep să vorbesc ca Thomas. — De ce a murit? — De același lucru de care murim toți până la urmă: de un complex de împrejurări. A avut un limfom care putea fi tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și vedea cum podeaua începea să coboare brusc. O dată sau de două ori, două puncte de lumină în depărtare trădau prezența unui șobolan vigilent care fugea la apropierea lui. Tunelul rămânea însă uscat și mortarul se fărâmița uneori când se freca de el, de aceea a fost surprins când a început să audă un picurat distinct, neregulat, dar insitent. Pic. Pic. Pic. În acel moment, începu deasemenea să pâlpâie o lumină, devenind tot mai puternică și spațiul dintre pereți începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
voi face asta numai pentru a-mi salva jobul și, posibil, propria viață, iar dacă animalul profită de pe urma acestui fapt, cu atât mai bine. Cu Madelaine făcută covrig pe scaunul din față, am aprins o nouă țigară și mi-am frecat picioarele goale, congelate, pentru ca degetele să poată Începe din nou să apese pedalele. Ambreiaj, accelerație, viteza, ia piciorul de pe ambreaj, am recitat eu În timp ce mă străduiam să ignor urletele jalnice ale cățelușei care se auzeau de câte ori acceleram. Când plângea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
duci tu să faci un duș și să mă lași pe mine să mă ocup de treaba asta, OK? Deși nimeni nu‑l putea considera un tip solid, părea un veritabil luptător profesionist În comparație cu scârboșenia aceea emaciată care acum Își freca metalele faciale de spinarea nudă a prietenei mele. — VREAU. SĂ. PLECE., am precizat eu, ca să fiu sigură că am fost bine Înțeleasă, DIN. APARTAMENTUL. MEU. — Da, știu, și cred că el e deja gata de plecare, nu‑i așa, amice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care tocmai am avut noi parte. Distracție plăcută. Pupici, Ilana Înăuntru era poza cu Miranda În chip de Șarpe, dar Ilana o mărise la douăzeci și cinci pe treizeci și trei de centimetri. M‑am uitat cu atenție la ea câteva minute În timp ce Îmi frecam picioarele pe care mi le extrăsesem În sfârșit din pantofii Manolo. În poză părea timorantă și rea, exact ca vrăjitoarea la care mă uitam În fiecare zi. Dar În seara asta, la petrecere, mi se păruse tristă și destul de Însingurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
imediat“. Da, deși pe ecran nu scria decât „Număr necunoscut“, ca Întotdeauna În cazul unui apel internațional, nu aveam cea mai mică Îndoială cu privire la persoana care mă suna. — Bună, Em, ce mai faci? mai că am fredonat eu și Îmi frecam piciorul gol pe care mă străduiam să nu Îl las să atingă de podeaua murdară a taxiului. Ea a părut uimită de tonul meu binedispus. — Andrea? — Da, bună, eu sunt. Care e treaba? Mă cam grăbesc, așa că... M‑am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să Împacheteze, iar copilul Începuse un soi de văicăreală care părea la câteva secunde de o veritabilă criză de isterie. L‑am scos din scaunul lui și l‑am aburcat pe‑un umăr, după care m‑am apucat să Îl frec pe spinare prin pijămăluță și, fapt remarcabil, a tăcut. — N‑o să crezi dacă‑ți spun cine a fost la telefon adineauri, am dansat eu cu Isaac În brațe. A fost o redactoare de la Seventeen - mi se publică o povestire! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fără un pumn de antidepresive. Dar cafeneaua Starbucks era luminată și Încălzită și populată de un număr apreciabil de oameni, iar eu m‑am ghemuit Într‑unul dintre uriașele fotolii verzi și am Încercat să nu mă gândesc cine‑și frecase părul murdar de el Înaintea mea. În ultimele trei luni, Loretta devenise mentorul meu, campioana mea, salvatoarea mea. Ne Înțelesesem de minune de la prima Întâlnire și totul decursese nemaipomenit Între noi de atunci Încoace. Imediat ce am intrat În biroul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se așeză pe o cutie joasă, capitonată, cu haina domnului Mundy În poală. Fereastra avea o perdea de plasă cu un miros amărui, care atîrna Îndoind sîrma. Pereții erau Înveliți În tapet cu Lincrusta și vopsiți ciocolatiu. Domnul Leonard Își frecă mîinile. — Așa deci, zise el. Cum ne mai simțim de la ultima ședință? Domnul Mundy plecă fruntea. — Nu prea strălucit, răspunse el. — Încă persistă ideea de durere? — Se pare că nu mă pot descotorosi de ea. — Dar n-ați recurs la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
arăta cîte un obiect nou: o ceașcă spartă, o cutie din email ciobită, o pernă din catifea roasă. Ea nu se putea abține să nu se gîndească la gurile care atinseseră porțelanul, la mîinile soioase și la capetele transpirate care frecaseră catifeaua pînă la țesătură. Chiar și casa domnului Mundy Îi dădea fiori: era casa unui bătrîn, cu camere mici În care erau Înghesuite mobile Întunecate și masive, cu pereți năpădiți de tablouri. Pe polița șemineului erau flori din ceară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decît tunsorile pe care ți le făcea domnul Sweet! Duncan se ridică În picioare și Începu să facă ordine În bucătărie. Strînse părul În ziar. — Domnul Sweet, spuse el, te pișca tot timpul cu foarfeca, așa, ca să se distreze. Își frecă gîtul. Se zice că odată i-a tăiat urechea cuiva. — Vorbe, zise domnul Mundy În largul lui. BÎrfe de-nchisoare, asta-i tot. — Ei, asta mi-a spus-o un tip. Se certară Încă vreo două minute pe chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea cu obrazul lipit de golul cald dintre umărul și pieptul lui. Din cînd În cînd, se ridica și sorbea stîngaci din băutură; pînă la urmă, o Înghiți pe toată dintr-o sorbire și lăsă cupa goală să cadă. Își freca fața de capul ei, iar barba lui aspră i se Încurca În părul ei. Ea se uita la cer. Așa cum Îi apărea, imaginea era Încadrată de crengi și de vîrfurile mișcătoare ale copacilor. Crengile erau groase și Încă mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aș fi vorbit cu o fată oarbă. Ea reveni pe pătură și Închise ochii. — Te-ai obișnuit cu ele, bineînțeles. — Ha-ha. O clipă rămase nemișcat, apoi se aplecă peste ea și culese ceva. Simți o gîdilătură pe față și-și frecă obrazul, crezînd că-i o muscă. Dar era el: ținea În mînă un fir lung de iarbă și o mîngîia cu vîrful lui. Ea se Încruntă, dar Închise ochii din nou și-l lăsă În voia lui. El Îi urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
copaci. VÎnturelul dispăruse; nu mai știau dacă prinsese sau nu șoarecele sau dacă se dusese după altul. Albastrul cerului părea subțiat. Era luna septembrie - sfîrșit de septembrie - și nu mai era vară: ea tremura - i se făcuse frig. El Îi frecă brațele, dar se ridicară curînd, băură ce mai rămăsese din ginul cu portocale, apoi Își aranjară hainele. El Își Întoarse pe dos buzunarele pantalonilor pentru a-i scutura de iarbă. Îi luă apoi batista să-și șteargă rujul și pudra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vedea, pentru că se aplecase. Ea Îl urmări cum se apropie de oglinda retrovizoare și se piaptănă. Apoi Îl surprinse cum clătește paharele În pîrÎu. Își privi mîna. Sperma lui i se uscase pe degete sub forma unei dantele fine; o frecă pînă cînd se transformă În fulgi albi care se Împrăștiară și se pierdură pe pămînt. El trebuia să ajungă acasă pînă la ora șapte, și era deja patru și jumătate. Se duseră Încă o dată spre micul pod și priviră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]