5,324 matches
-
simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative, cele mai frecvente sunt delirurile de gelozie ale alcoolicilor, și cele din stările de involuție senilă și presenilă. Alcoolicul realizează, de obicei, tipul de gelozie activă, agresivă, uneori chiar cu tendințe sadice. „Sentimentul frustrării” din „gelozie” este strâns legat de procesul intim al constituirii, în timp, a convingerii respective în sufletul celui suferind de gelozie. În drama shakespeariană „Othello” găsim dovada, măiestrit redată, a faptului că sentimentul frustrării din gelozie se constituie, de fapt
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
uneori chiar cu tendințe sadice. „Sentimentul frustrării” din „gelozie” este strâns legat de procesul intim al constituirii, în timp, a convingerii respective în sufletul celui suferind de gelozie. În drama shakespeariană „Othello” găsim dovada, măiestrit redată, a faptului că sentimentul frustrării din gelozie se constituie, de fapt, treptat, fiind rodul unor acumulări psihice interioare care pregătesc progresiv o anumită semnificație despre cele întâmplate, și, strâns legată de ea, o anumită convingere. Astfel, debutul delirului se face prin apariția sentimentului de neliniște
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care caută dovezi despre presupusa ei infidelitate. Mai mult chiar, aceasta este supusă tot mai mult unui adevărat „martiraj”, în sensul că este spionată, bănuită și chestionată în legătură cu cele mai mici gesturi sau acte comportamentale. Faptul că acum impresia de frustrare a încrederii pe care el a acordat-o Desdemonei începe să se transforme în certitudine este demonstrat, de exemplu, de modul penibil în care Othello se străduiește să găsească într-un fapt mărunt (cum este cel al pierderii de către Desdemona
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
certe de infidelitate. În faza ultimă, de convingere deplină, pot rezulta acte detestabile, deosebit de impulsive, care să ducă la omucidere și sinucidere. Delirul de autoacuzare și vinovăție. Acest tip de delir stă la gaza constituirii celor mai acute sentimente de frustrare, deoarece în divizii în cauză își formează convingerea că nu sunt capabili de nimic, că nu sunt necesari familiei și societății, sau că sunt vinovați de nereușitele (eventual nenorocirile) membrilor familiilor lor. Învinovățindu-se în mod exagerat pentru o serie
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de anxietatea somatică, care însoțește stările reale de boli somatice, precum și de anxietatea situațională, care exprimă temeri fobice față de situații extreme deja produse, sau pe cale iminentă de a se produce, cum ar fi: războaie, cutremure catastrofale, inundații devastatoare etc. (sau frustrări afective severe, de genul: decesul unuia din copii, sau a părinților). Acestor forme de anxietate proiectate pe un anumit eveniment, situație, stare psihică sau somatică, li s-a dat denumirea de fobii, care știm că desemnează frica / teama cu obiect
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
spus, „anxietatea” exprimă o stare de rigiditate afectivă, manifestată prin tendința persoanei de a menține aceeași stare emoțională, sau dispozițională, un timp îndelungat, chiar dacă schimbările intervenite în situațiile externe impun adoptarea unei alte atitudini afective. Lupta eficientă cu „ situațiile de frustrare” severe, sau cu sentimentele complexe de frustrație, nu o poate realiza decât o personalitate flexibilă, respectiv acei oameni care dovedesc că pot să-și adapteze sistemul de convingeri și de valori personale la specificul noilor situații și cerințe apărute în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o dezbarere, fie și științifică, asupra tuturor acelor chestiuni care ar fi putut păta, cât de cât, relitățile înfrumusețate ale „României Socialiste”. ∗ În denumirea fenomenului care face obiectul analizei de față am preferat termenul de „frustrație”, și nu cel de „frustrare”, ghidându-ne după originea franceză a termenului, așa cum este redată în „Dicționarul de neologisme”, 1978, Editura Academiei, București: Frustrație - s.f. frustrare (< fr. frustration). Precizăm că același dicționar nu face nici o deosebire semantică între termenii: „frustrație” și „frustrare” (vezi dicționarul menționat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Socialiste”. ∗ În denumirea fenomenului care face obiectul analizei de față am preferat termenul de „frustrație”, și nu cel de „frustrare”, ghidându-ne după originea franceză a termenului, așa cum este redată în „Dicționarul de neologisme”, 1978, Editura Academiei, București: Frustrație - s.f. frustrare (< fr. frustration). Precizăm că același dicționar nu face nici o deosebire semantică între termenii: „frustrație” și „frustrare” (vezi dicționarul menționat, p. 474). De altfel, folosim termenul de „frustrație” ca termenul cel mai general, care curprinde cele trei elemente componente ale procesului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu cel de „frustrare”, ghidându-ne după originea franceză a termenului, așa cum este redată în „Dicționarul de neologisme”, 1978, Editura Academiei, București: Frustrație - s.f. frustrare (< fr. frustration). Precizăm că același dicționar nu face nici o deosebire semantică între termenii: „frustrație” și „frustrare” (vezi dicționarul menționat, p. 474). De altfel, folosim termenul de „frustrație” ca termenul cel mai general, care curprinde cele trei elemente componente ale procesului de frustrație: 1) cauza, sau situația frustrantă; 2) starea psihică de frustrare, care constă din trăiri
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
între termenii: „frustrație” și „frustrare” (vezi dicționarul menționat, p. 474). De altfel, folosim termenul de „frustrație” ca termenul cel mai general, care curprinde cele trei elemente componente ale procesului de frustrație: 1) cauza, sau situația frustrantă; 2) starea psihică de frustrare, care constă din trăiri specifice, cauzate de privațiune, 3) reacțiile comportamentale la frustrare, care pot fi imediate, amânate și de durată. Asupra câtorva din aceste teorii emise de N.R.F.Maier, T.M. Franch, Nina Bull, J. Dollard etc., ne vom opri
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
termenul de „frustrație” ca termenul cel mai general, care curprinde cele trei elemente componente ale procesului de frustrație: 1) cauza, sau situația frustrantă; 2) starea psihică de frustrare, care constă din trăiri specifice, cauzate de privațiune, 3) reacțiile comportamentale la frustrare, care pot fi imediate, amânate și de durată. Asupra câtorva din aceste teorii emise de N.R.F.Maier, T.M. Franch, Nina Bull, J. Dollard etc., ne vom opri în capitolul al III-lea. „Examenul critic al noțiunii «complex al frustrației»”, Analele
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dezvoltat termenul de „neliniște” ca o „variabilă intermediară” (care nu poate fi cunoscută direct prin observare, ci numai indirect prin consecințele sau antecedentele ei). Dintre acestea, R.S. Lazarus (op. cit., p. 184-189), menționează: a) „neajutorarea” (sau neputința) persoanei în fața pericolului sau frustrării; b) „iminența, pericolului”. În legătură cu prima condiție, D. Mechanic arată: „Într-o oarecare măsură, individul are nevoie de unelte capabile să facă față situației dificile. Pericolul depinde de felul în care o persoană se simte capabilă să stăpânească pericolul. Când o
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a lui, dar poate deveni o forță agresivă în fața unui rival al său din aceeași specie”. („Examenul critic...”, p. 40). În acest sens, H. Kendler arată că învățarea joacă un rol important în determinarea felului de comportament ca răspuns la frustrare: „Agresiunea este un răspuns instrumental care poate avea diferite consecințe; când agresiunea poate elimina sursa frustrației sau minimaliza efectele ei, aceasta se întărește și tinde a persista. S-a constatat, însă, că atunci când șoarecii sunt în mod repetat frustrați, ei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
adaptative. În tratarea acestei probleme vom face referiri, în special, la integrarea socio-profesională a tineretului școlar. Prin urmare, atât considerațiile de ordin general referitoare la problema „integrării”, cât și cele care se referă la profilaxia „frustrației”, vor viza mai ales frustrarea produsă în mediul familial și școlar. Bazele istoriei și teoriei culturii, 1975, EWd. Academiei, p. 131. Uravelling Juvenile Delinquency, 1950, Havard Univ. Press, Cambridge. Psihologia inteigenței, 1965, Editura științifică, București. În acest sens, V. Pavelcu precizează: „A fi lucid și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ca marea majoritate a animalelor. Impulsul său e irezistibil. Să revenim la știință, proprietatea lui stabilă. Spre diferență de celelalte animale, inteligența noastră complexă ne Îndeamnă să prădăm bunuri, lux, femei, bărbați, plăceri, onoruri. Acest impuls ne umple de invidie, frustrare și ranchiună. Ne face să fim și mai abitir ceea ce suntem. A tăcut, iar croatul n-a zis nimic. Își pusese iar ochelarii. S-a uitat o clipă la Faulques Înainte de a se Întoarce spre mol și a rămas așa
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
realizat; perioada de recrutare prin această sursă este mai mare; orientarea, adaptarea și integrarea noilor angajați se realizează Într‑un timp mai Îndelungat și cu costuri mai mari; potențialii candidați din interiorul organizației se pot simți nedreptățiți, apărând chiar fenomenul frustrării În cazul În care acest tip de recrutare apare frecvent, mai ales atunci când ei consideră că Îndeplinesc condițiile necesare și ar trebui să aibă aceleași șanse cu cei din exteriorul organizației; elementele de ordin legislativ, cum ar fi: contractele de
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
chiar blocată recrutarea. Este cunoscută practica unui număr mare de organizații care folosesc ambele surse de recrutare, această formulă eliminând unele dintre dezavantajele utilizării unei singure surse, În multe cazuri constituind soluția cea mai bună pentru eliminarea tensiunilor interne, a frustrărilor sau a lipsei de perspectivă. Aceleași aspecte sunt evidențiate și atunci când se face recrutarea din zona locală sau din afara acesteia, particularitățile fiind generate de mărimea costurilor și diversitatea surselor de recrutare care, atunci când lipsesc În zonă, trebuie căutate și În afara
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
productiv al manipulării din cauza dorinței de a fi publicați, scriitorii se abandonează unei agonii insolubile: a scrie bine sub cenzură și Împotriva cenzurii 61. A fi publicat sau a nu fi publicat devine În sine o miză politică, de unde și frustrările 62 resimțite În caz contrar. Bibliografie selectivătc "Bibliografie selectivă" Cărțitc "CĂrți" Albu, Florența, Zidul martor. Pagini de jurnal, 1970-1990, Cartea Românească, București, 1994. Călinescu, Matei, Vianu, Ion, Amintiri În dialog, ediția a III-a, Polirom, Iași, 2005. Cosașu, Radu, Autodenunțuri
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și-au asumat gesturi publice de protest Împotriva abuzurilor dictaturii denotă prin acțiunile lor un fel de practici neconforme cu statutul unui român adevărat. Nu a fost exclusă nici ipoteza unei dorințe acute de celebritate și de oblojire a unor frustrări cauzate de nerealizarea profesională sau de neîmplinirea În viața de familie. Istoricul Dennis Deletant, În cartea sa Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidență În România anilor 1965-1989, distinge Însă În comportamentul românilor care se autoinclud În categoria disidenților fără a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
amuzament, altruism, venerație, calm, confort, mulțumire, încredere, dorință, satisfacție, euforie, extaz, bucurie, mulțumire, gratitudine, surpriză, fericire, speranță, bunătate, dragoste, răbdare), altele negative (agitație, furie, angoasă, amărăciune, tristețe, plictiseală, confuzie, depresie, durere, milă, nervozitate, dezamăgire, nemulțumire, dezgust, stânjeneală, invidie, teamă, singurătate, frustrare, durere, vinovăție, umilință, gelozie, remușcare, [auto]compătimire, egoism, ură, rușine, îngrijorare), altele mixte (acceptare, trac, dor, modestie, nostalgie). Dintre acestea, cinci sunt considerate emoții de bază, primare, în sensul că se regăsesc la toate populațiile și intră în structura unor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
o reacție la dislocarea culturală, manifestată ca stare de anxietate ce apare în momentul când individul își pierde sistemul familiar de semne și simboluri. Se manifestă ca incapacitate temporară de comunicare acompaniată de stări emoționale negative (confuzie, neînțelegere, jenă, iritare, frustrare, rușine, furie). Termenul șoc cultural a fost introdus de antropologul american de origine finlandeză de Kalvero Oberg. Șocul cultural cunoaște mai multe faze: „Luna de miere”, când individul manifestă fascinație și optimism față de noua cultură: savurează mâncarea, se bucură de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
www.soros.org/.../info/nuts bolts?skin=printable) Efectele șocului cultural variază de la individ la individ în privința intensității și a consecințelor. 1.2. Reacția indivizilor la șocul cultural: aculturarea și alienarea Confruntați cu șocul cultural - cu sentimente negative inevitabile de nemulțumire, frustrare, confuzie -, indivizii pot ajunge la două tipuri de rezultate: aculturarea, respectiv alienarea culturală. Cele două rezultate depind de atitudinile inițiale pe care indivizii le au în momentul contactului cu noua cultură și de strategiile de gestionare a șocului cultural. 1
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nu sunt capabili să se adapteze la noua cultură, ei suferă un proces de alienare culturală. Alienarea culturală se manifestă ca proces de devalorizare a culturii-gazdă și dorința de întoarcere la cultura de origine, individul având sentimentul de marginalizare socială, frustrare, furie. Sentimentul „dezrădăcinării” este parte a alienării culturale. 2. Comunicarea interculturală Comportamentele comunicative ale indivizilor sunt rezultatul interacțiunilor complexe dintre factori culturali, factori contextuali, cunoaștere și emoție. Modul în care comunicăm este ancorat cultural, modelat de mentalitățile, valorile, practicile, expectațiile
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
apar adeseori comentarii ale vorbitorului de tipul să vezi ce simpatic a fost, m-a enervat foarte tare, era prost dispus, n-am înțeles nimic de la el, reflectând încărcătura emoțională pe care vorbitorul o atașează interacțiunii evocate (simpatie, enervare, disconfort, frustrare). Uneori, apelative desemantizate în diferite grade sintetizează relațiile dintre interlocutori: fată!, gagiule (intimitatea exprimată argotic), dom’le (nemulțumirea), drăguță (superioritatea de vârstă sau ierarhică), duduie (distanța politicoasă), domnișorică (simpatia), iubită doamnă (aprecierea, respectul), băi (intimitatea informală) etc. Intonația și elementele
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de nuanță (dor, supărare, bucurie), de obicei de scurtă durată și fluctuante. În schimb, joacă un rol crescut în cizelarea relațiilor interpersonale. Emoția de grup prevalează asupra emoției individuale. Românii tind să își exteriorizeze în special emoțiile negative (nemulțumire, indignare, frustrare, dispreț), în timp ce emoțiile pozitive sunt exprimate mai superficial și mai succint. Mărcile în limbă ale emoției sunt preponderent nonverbale și paraverbale. Există două structuri sintactice tipice pentru exprimarea emoției, în care experimentatorul nu apare ca subiect sintactic, ci în poziția
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]