4,465 matches
-
mod special, chiar dacă era de părere, Îmi spuse ea mușcându-și buzele, că trebuia să mai treacă Încă un secol Înainte ca acesta să arate așa cum arătam eu. — E adevărat că unele scene erau pornografice? i-am spus netezindu-mi fusta. — Pornografice? Puțin probabil. Sigur că o scenă a fost filmată Într-o sală de sport improvizată. În acesta, un instructor scund și subțire ca un pai, cu barbișon și gulerul ridicat, sublinia importanța recăpătării potenței, timp În care un adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o bună parte din mine fusese legată de tăblia patului. Cu ceva dificultate am reușit să calc peste cele două sfori și să-mi pun călcâiele ezitante pe podea. Dora mă rugă să merg până la oglindă și să-mi ridic fusta - care În clipa aceasta nu mai era așa de netedă. Am făcut cum mi se spusese, desigur, cuprins de Îndoieli și dorințe, În ciuda faptului că la fiecare pas simțeam cele părți legate smucindu-se În spate și Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
onoarea pierdută Într-un mod atât de umilitor În Marele Război. — În prezent conduce un club pentru „cultura corpului titanic“, deschis doar bărbaților, și profită de orice ocazie ca să ne critice. Se pare că gimnastica nu se poate face În fustă sau caftan... Conform fostului coleg al lui Froehlich, bărbații germani sunt singurii responsabili pentru criza actuală. Evident, vina lor constă În faptul că nu mai sunt sută la sută bărbați. — Chiar și femeile germane au Încetat să mai fie femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
specialitate germană. Aplecându-ne Înainte, n-am văzut recoltă bogată, ci niște siringi, nici rămurele, ci carafe cu apă. Intitulat Manipulare delicată, tabloul Înfățișa o fată stând În patru labe pe un prosop Întins pe o masă. O servitoare În fustă scurtă, cu un șorțuleț alb și cu panglică În părul tuns scurt, stătea În fața ei, ținându-i fusta ridicată, astfel Încât o doamnă cu Înfățișare distinsă și cu o vestă Îmbrăcată peste o rochie elegantă, dar dintr-un material prea maleabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apă. Intitulat Manipulare delicată, tabloul Înfățișa o fată stând În patru labe pe un prosop Întins pe o masă. O servitoare În fustă scurtă, cu un șorțuleț alb și cu panglică În părul tuns scurt, stătea În fața ei, ținându-i fusta ridicată, astfel Încât o doamnă cu Înfățișare distinsă și cu o vestă Îmbrăcată peste o rochie elegantă, dar dintr-un material prea maleabil - poate mama, poate profesoara ei - să-și poată pune o mână pe spatele fetei, iar cu cealaltă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nici măcar nu e nevoie să fii doctor. Gândiți-vă numai la Hauptstein. Chiar dacă nu are diplomă de medic, oamenii cred În teoriile lui despre posibilitatea de dezvoltare. De parcă ar trebui să manifestăm un respect științific față de cineva care pretinde că fustele și caftanele aparțin straturilor inferioare ale societății. În loc să clarifice punctul său de vedere, Karp Își scoase ochelarii și se aplecă Înainte, cu degetele apăsându-și pleoapele. Cum aveți de gând să rezolvați treaba cu poliția? Poliția? Ei erau cei dornici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu dungi late. La gât Își legase o eșarfă de efect și pantofii ei ca niște petale erau Împodobiți cu catarame mari, lucioase. Parcă ar fi combinat moda piraților cu Îmbrăcămintea caracteristică dansatorilor de tango
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
manechinul și vechea mașină de cusut - am găsit un ghem de ață. Folosind foarfeca și niște ace de siguranță, am fabricat o pereche de cosițe la fel de groase și maro, ca ale soră-mii. Apoi m-am Îmbrăcat Într-una din fustele ei și jacheta ei de la uniforma școlară, În timp ce ea și-a pus un pulover peste uniformă. Ne-am comparat În oglindă, am stins lumina și ne-am comparat din nou. La final, postându-ne În fața celor două uși glisante dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și strălucind În soare. Cu siguranță, prietenii lui erau obișnuiți cu această extravaganță, fiindcă atunci când am Întrebat cât era ceasul, mi-au răspuns legănând țeava de canalizare Într-un loc, privindu-mă cu plictiseală. Drept răspuns, Dora Îmi Întinse o fustă pe pat, spunându-mi că: unu, frumusețea oamenilor ținea de interior; doi, tocmai din această cauză, nu era o chestiune de clasă; și trei, În ceea ce o privește... Dar cineva sună la ușă și a fost nevoită să-și Întrerupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
știa ce să facă și am Închis ușa. Dora se abținu să nu râdă. Mă simțeam de parcă am fi devenit prieteni - de parcă am fi Împărtășit vreun secret, știi? După ce i-a trecut tremurul de la Început, a continuat să-și ridice fusta din ce În ce mai des. Senzația asta de frumusețe și de libertate era atât de intensă, Încât nu se putea controla. Dar Într-o după-masă cineva a bătut la ușă. Și deoarece corespondența fusese deja predată, mama Dorei a deschis ușa. Era unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niciodată de acum Încolo, altfel avea să-l anunțe pe tata. Și fiindcă el nu era prea Înțelegător, amenințarea ei mi-a fost de ajuns ca să nu-l mai deranjez pe Unchiul Fritz. În schimb, am Început să-mi ridic fusta pentru bucătarii de la tavernă... Zâmbind - trist, mi se păru - Dora luă scrumiera pe care i-am Întins-o. — Treptat mi-am dat seama că goliciunea Îi șoca pe adulți. Poate că reacția lor mă făcea să mă simt mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
l-am rugat pe chelner să-mi aducă meniul din nou, În timp ce, lepădându-și paltonul, Dora se apropie cu mișcări atât de reci, Încât păreau Înghețate când a ajuns la mine. Purta costumul ei de Amayoană - sacoul de lână și fusta asimetrică - ceea ce-i conferea un aspect grațios, aproape aristocratic. Încă nu se tunsese scurt, avea părul strâns Într-o coadă, ceea ce o făcea să pară că s-a retras Într-o stare rigidă. Într-o mână ținea portofelul și portțigaretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am cercetat creația În oglinda spartă proptită pe birou. Satisfăcut, mi-am aranjat peruca Închisă la culoare, pe care am cumpărat-o. Nici măcar mama nu m-ar fi recunoscut. Acum mi-au mai rămas doar câteva retușuri finale. O fustă În carouri ca cea pe care o purtasem când m-am prezentat drept Anton ar fi fost prea copilăroasă pentru ocazia aceasta. De aceea, În timpul plimbării de mai devreme din după-amiaza aceasta, mi-am procurat ceva mai adecvat. Deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
carouri ca cea pe care o purtasem când m-am prezentat drept Anton ar fi fost prea copilăroasă pentru ocazia aceasta. De aceea, În timpul plimbării de mai devreme din după-amiaza aceasta, mi-am procurat ceva mai adecvat. Deși era o fustă neagră și alunecoasă ca păcatul, era mai lungă, astfel că-mi acoperea picioarele aproape În Întregime. Având În vedere situația, m-am străduit să creez un aspect atât discret cât și pasional, Încercând să sugerez vag, dar sigur, ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ușa și, spre ușurarea mea, am descoperit că Îmi aruncasem pantofii sub chiuvetă. Salvat de propria neatenție. Aplecându-mă să Îmi recuperez Încălțămintea, am mai observat ceva: se pare că În pantaloni era mai ușor să Îndoi genunchii, decât În fustă. Strecurându-mi picioarele În pantofi, devenisem iarăși mai Înalt cu patru centimetri decisivi, deși de data aceasta mă Îndoiam că mă vor duce până unde speram să ajung. Regretând că nu mi-am cumpărat țigări - un fum mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
viața mea: frumusețe, nervi și decepții, dorințe ascunse și fantezii clarvăzătoare - aproape tot, În afară de veridicitatea goliciunii, poate. Și totuși, dacă nu mă Înșelam, cauza desfășurării evenimentelor din ultimele săptămâni se afla chiar aici, ascuns În spatele ușii camerei 202. Netezindu-mi fusta care Îmi alunecase pe șolduri fără să observ, m-am gândit la mesajul pe care-l lăsasem lui Anton. Îl rugam să mă aștepte la Crama Albastră la 11 seara, cel târziu; susțineam că am descoperit ceva revelator. „Prietene, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu era deloc În formă, și, orice ar fi proiectat Îndărătul frunții mele, era puțin probabil că avea să-mi Îmbunătățească situația. Obosit, am observat că ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pietre sparte sau de a sări Într-un feribot, și chiar a cicălelii neîntrerupte a mamei ei... nici o forță din lume n-ar fi putut-o Împiedica pe Zeliha, care era mai Înaltă decât majoritatea femeilor din oraș, să poarte fuste scurte În culori strălucitoare, bluze mulate care Îi scoteau În evidență sânii ampli, ciorapi de nailon satinați și, o, da, tocurile alea amețitor de Înalte. În clipa aia, pe când pășea pe o altă piatră desprinsă din pavaj și privea băltoaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scoteau În evidență sânii ampli, ciorapi de nailon satinați și, o, da, tocurile alea amețitor de Înalte. În clipa aia, pe când pășea pe o altă piatră desprinsă din pavaj și privea băltoaca de noroi de dedesubt Împroșcând pete negre pe fusta ei de culoarea lavandei, Zeliha dădu drumul unui alt șir interminabil de blesteme. Era singura femeie din Întreaga familie și una dintre puținele turcoaice care folosea un limbaj atât de urât fără nici un fel de rezerve, În gura mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asupra tuturor, ca o piatră aruncată Într-o apă stătătoare. — Să-ți fie rușine! Întotdeauna ai făcut familia asta de râs. Fața lui Gülsüm s-a schimonosit de furie. — Uită-te la piercing-ul din nasul tău... la machiajul ăla, la fustele alea revoltător de scurte și la, a, da, la tocurile alea Înalte! Asta se Întâmplă când te Îmbraci... ca o curvă. Ar trebui să-i mulțumești zi și noapte lui Allah; ar trebui să fii recunoscătoare că nu sunt bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe chip care o făcea să pară sfâșietor de frumoasă. Probabil se strecurase În cameră și rămăsese tăcută, ascultând discuția dintre ele, dacă nu cumva Își dezvoltase talentul de a se materializa atunci când voia. Spre deosebire de majoritatea turcoaicelor cărora le plăcuseră fustele scurte și tocurile Înalte În tinerețe, Zeliha nici nu le lungise pe primele, nici nu le scurtase pe cele din urmă pe măsură ce Îmbătrânea. Stilul ei de a se Îmbrăca era la fel de excentric ca Întotdeauna. Anii doar Îi sporiseră frumusețea, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un interviu fiecăreia despre situația femeilor din țările musulmane și alte chestii de astea de... — Rahat! a terminat Caricaturistul Alcoolic propoziția În locul ei. — Exact! a exclamat Asya triumfătoare, găsindu-și șoseta pierdută. Într-o clipită, și-a tras pe ea fusta și cămașa și și-a trecut o perie prin păr. — Ei bine, ia-o cu tine la Café Kundera o dată. — O s-o Întreb dacă vrea să vină, Însă sunt sigură c-o să vrea să meargă mai degrabă la muzeu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și, uneori, să desenez, să mă deprim și să beau... Asta-i tot... Profund uimită, Asya a pus mâna pe clanță și a rămas o clipă nemișcată În prag. Neștiind ce să facă cu mâinile, le-a vârât În buzunarele fustei și a dat peste ceva care la atingere semăna cu niște firmituri. A scos mâinile din buzunare, doar ca să vadă că vârfurile degetelor Îi erau acoperite cu boabele maronii, sfințite de Petite-Ma și strecurate acolo ca să o apere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ia cu ea și sfârșise prin a le alege pe cele mai modeste, ca să nu pară deplasată Într-un loc atât de conservator. De aceea fusese șocată să fie Întâmpinată la aeroportul din Istanbul de mătușa Zeliha care purta o fustă revoltător de scurtă și niște pantofi cu tocuri și mai revoltător de Înalte. Totuși, a fost și mai surpinsă să facă după aceea cunoștință cu mătușa Banu, care purta eșarfă pe cap și o rochie lungă, și să afle cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că și armenii fac același lucru. Cakmak... Cakmakci, Cakmakci-yan. Deci avem Încă un lucru În comun, a zâmbit Armanoush. Mătușa Zeliha avea ceva care Îi plăcuse din prima. Să fi fost ținuta ei, inelul din nas care atrăgea privirile tuturor, fustele extrem de scurte și machiajul ei excesiv? Să fi fost privirea ei? Cumva, avea o privire care te făcea să crezi că era capabilă să Înțeleagă fără să judece. — Uite, am adresa casei. Armanoush a pescuit o hârtie din buzunar. — Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]