3,883 matches
-
Trăiam cu tine într-o căsuță de lemn, pe o plajă pustie, la malul oceanului. În fiecare zi eu plecam în larg, cu barca, iar seara mă întorceam cu un pui de somn. Apoi făceam focul pe plajă și tu găteai puiul de somn. După ce mâncam, ne scobeam în dinți cu așchii de lemn din barcă, apoi adormeam legănați de fâșâitul valurilor. Într-o dimineață, un milion de oameni au apărut pe plajă, cu milioane de cărămizi în mâini. Voiau să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la cataramă cu mama ta. Da, trebuie să o respecte pe mama ta, să se înțeleagă bine cu ea, dar să nu ajungă să comploteze cot la cot cu mama ta ca să-ți influențeze ție mișcările. Șase. Să știe să gătească. Măcar puțin. Nu trebuie să fie soră cu Jamie Oliver, dar să aibă idee cât de cât. Șapte. Să se îmbrace cu gust. În România sunt multe femei frumoase, dar majoritatea sunt țoape. Din cauza hainelor. Le copiază pe cântărețele alea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
atent. Ce te rog io. Sun-o tu pă nevastă-ta și zi-i s-o sune ea pă Geta și s-o cheme la ea vro două ore. Pă Geta, bă, surdule, pă nevastă-mea. Nu știu, Boss, să gătească și ele ceva-mpreună, să facă sarmale, mă doare-n șpiț. Nu, stai așa că nu-i bine, că se prinde și nevastă-ta și dup aia m-am dus pă ghenă. Nu, fii atent, Șerif. Zi-i că s-o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
până când mi-am permis să îl corectez: me stessO. Oh, sorry, sorry! Foarte drăguț! Aveam și la Bologna o résidence imensă și am făcut împreună cu el, cu Angeles Gulin și cu Cătălina Sărbătorile în jurul unui brad de 4 metri! Am gătit eu și ne-am simțit minunat cu toții. Doar dirijorul de atunci, Zòltan Pesko, era un cap de lemn cum nu am mai văzut! Îi spuneam: "Ai încredere în mine, că am mâncat ceva mai mult bel canto la viața mea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
din Falstaff și văd afișe mari cu Macbeth cu Dolora. Superbă, blondă, în roșu, de nici nu o recunoșteai! Cer la teatru un bilet, pentru că doream tare mult s-o văd, mai ales că eram în relații foarte bune. Mă gătesc toată, mă duc, aștept și mă trezesc cu o matracucă de Lady, care nu mă interesa deloc! Nimeni nu anunțase nimic. Plec furioasă la pauză, iar a doua zi dau telefon la hotel: "Dolora, tu îți bați joc de mine
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
face nimeni! — Găsiți tarhon aici? Aici găsești orice, mai puțin leuștean, pe care mi l-am adus de la Iași și îl țin în ghiveci pe fereastră. — Cum se spune tarhon în franceză? — Estragon. De toate fac, doar că eu nu gătesc pentru mine. Alt fel, de Sărbători, fac niște oloaie cu sarmale senzaționale, și în viță, și în varză! și mai e ceva: gătesc foarte repede. Am învățat de la mama să le am pe toate ordonate, pregătite, înainte de a mă apuca
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ghiveci pe fereastră. — Cum se spune tarhon în franceză? — Estragon. De toate fac, doar că eu nu gătesc pentru mine. Alt fel, de Sărbători, fac niște oloaie cu sarmale senzaționale, și în viță, și în varză! și mai e ceva: gătesc foarte repede. Am învățat de la mama să le am pe toate ordonate, pregătite, înainte de a mă apuca. Bun, dar ce vă place să mâncați cel mai mult? — Mănânc orice, și roșii cu brânză, și huitres cu cea mai bună șampanie
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
accident? — Da. Sigur. — Ce s-a schimbat? — Cu Dolfi, găsisem o pace. Renunțasem la multe lucruri. Dacă nu îmi plăcea, nu cântam și gata. Îmi plăcea să mă plimb cu bicicleta, să culeg lăcrămioare, să fac buchete de flori, să gătesc și să ne adunăm seara la masă... — Să trăiți. — Da. Nu am avut timp să trăiesc. Am trăit în transă. Când privesc în urmă, am senzația că am fost pe pilot automat și că abia de curând am deschis ochii
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
din ambasadă. Toți cei care erau în situația nostră nu aveau altă soluție. Noi de fapt ne-am însușit de la nemți și de la bulgari astfel de metode de aprovizionare. Cu alimentele "cumpărate" din Egipt, reușeam să rezistăm până în Argentina. Ne găteam mâncarea la colegii noștri. Ne costa mai puțin și ne mai permiteam și câte un coniac. Așa procedam noi ca tot românul sărac și econom, ca să ne putem și noi cumpăra câte ceva, câte un suvenire pentru familie sau pentru colegii
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și nici căsătoria cu mine,un necultivat de la țară, care dacă mă scotea din armată, ce putea face surioara ei, că la țară nu putea merge, nu știa nici să mulgă vaca, nici să prășească și nu știa nici să gătească de mâncare, sarmale,musaca,nici borș să facă, precum nu știa nici dânsa de și era măritată de vreo 10 ani. A fost însă redusă repede la tăcere de surioara ei căreia-i purta de grijă, pentru că o avea la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de traiul asigurat de munca în radio. Schimbările spațiului public în era social media 163 A avut însă, dintotdeauna, o relație specială cu bucătăria. Ba chiar, prin 2004, a fost, pentru câteva luni, coproprietar de restaurant, la Baia Mare, iar deseori gătea acolo. În 2008, când criza economică începuse să-și arate colții, și-a spus că ar putea să încerce să trăiască din gătit. Nu ține minte să fi existat un moment de tipul „Aha, asta vreau de fapt să fac
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
bucătarii-vedetă din alte țări, el oferă mâncare și, totodată, un eveniment, o ambianță, un spectacol. Ca orice întreprindere, Adrian Hădean trebuie să se comunice; să se promoveze, să informeze asupra a ceea ce face și să ofere, pe lângă evenimentele la care gătește, produse cu valoare adăugată, care au darul să-l facă mai cunoscut și să pregă tească terenul pentru viitoare evenimente. La o altă scară, Hădean, care își publică rețetele pe blog, aplică aceeași strategie pe care a pus-o în
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
ce face (și să scrie bine și frumos) și să pună fotografii (apetisante) cu ceea ce face. A respectat însă, disciplinat, o rutină. Cartea fețelor 166 „E simplu“, îmi scria el într-un e-mail. „Cred“, adăuga imediat. „Pun pe blog ce gătesc acasă. Uneori, când am acordul clienților mei (mă ocup și de consultanță pentru restaurante sau companii din industria alimentară), postez și o parte dintre lucrările mele (rețete, fotografii). Aici câștig de două ori: pe de o parte crește traficul pe
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
plimbare cu barca cu motor la Ghecet, la restaurant, ori de alta, cu vaporul la Brăila, îmi amintesc), mâncam acum din belșug pește, deși în afară de scrumbiile argintoase și albastre, presărate cu pătrunjel verde, maică-mea nu cred să mai fi gătit și altceva: vietățile acvatice, ca și râmele și melcii de pământ umed, îi făceau greață (ajungea să pronunți cuvântul „râmă“, ca să facă o adevărată criză, să vomeze). Tata mă lua uneori cu el în oraș, la o bodegă renumită de pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fac eu nimic, să nu muncesc nimic?“ - repeta copilărește, încântată și uimită, fiindcă maică mea îi interzisese orice activitate casnică, deși femeia era încă în putere: ajunsese ea, între timp, o strașnică gospodină și cu ajutorul soacrei ei, care, când voia, gătea minunat. Cu prilejul acestei vizite la Aiud, mi-a dat totuși un motiv de ciudă. Ordonanța, un băiat pirpiriu, dar drăguț, care până atunci se opusese tentativelor mele particulare, dormea dus, după-amiaza, în odaia lui, pe când bătrâna - ai mei fiind
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ei medic, era încă lucidă, însă chinuită de febra care-i aprinsese obrajii și avea s-o răpună în zbateri și delir. Când ne-a zărit, i s-au luminat clar ochii și a dat imediat dispoziție să mi se gătească cotlet de porc la grătar, ea știa că-mi place. S-a stins în odaia unde locuiseră „studentele“ și unde se retrăsese după moartea bunicului, cedând apartamentul lor unchiului meu Publiu, profesor de geografie, și soției lui, Aurelia, care se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
așa. Mă străduiam toată ziua să spăl două farfurii. Mă gândeam și mă gândeam că trebuie să fac ceva. Atât. Mi-a crescut copiii singură, mamă și tată la un loc; am vă ruit, am crăpat lemne, am tencuit, am gătit mii de oale de mân care, am făcut teme, am ascultat Vivaldi, am încercat să trăiesc normal. Greu. Am vrut să-i ajut pe toți și să le fac pe toate. Eram mândră că pot, că nu mă dau în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
în țara ei decât în vizită, pentru că uitase tradiția ei și, oricum, nu se mai putea adapta. A, și un alt lucru important, poate cel mai important. Mi-a spus: — Ai grijă, italienii sunt oameni zgârciți și economi. Mama mea gătea o oală de mâncare, jumătate se mânca, jumătate se dădea la vecini. Aici totul e socotit. Se măsoară maximum 100 de grame paste pentru o porție . Ei nu sunt însă zgârciți cu ei înșiși. Doar cu noi. Suntem ca un
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
grijă de ei. În scurt timp, Paola (italianca) ieșea dimineața în fața blocului, mă striga și anunța în gura mare: — Azi ne face chiftele! Ime diat se adu nau câțiva, apoi unul cumpăra carne, altul aducea pâine, fiecare ce putea. Eu găteam și mă gândeam la copiii mei. Un om adult, neîngrijit, prigonit de propria viață, un om care nu a mai auzit o vorbă bună de mult timp este ca un copil în fața micilor bucurii ale vieții. Firește că eu nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dar râdea. Adică era nonșalant. Se considera norocos pentru că locuia într-o rulotă pe care o găsise, stricată, pe o străduță din Roma. Fără ușă, fără geamuri, pusese celofan să mai oprească frigul. Când nu muncea, mergea la Conad, își gătea la o butelie de voiaj și aștepta a doua zi. Un bărbat, chiar dacă muncește doar o săptămână din lună, reușește să se întrețină, așa că fiecare zi este ca o tragere la sorți. Îți trebuie multă răbdare și nervi de fier
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
în țara lor. Dar, dacă din salariul de 800 de euro plătești chirie 300, cumperi mâncare, plă tești bilete autobuz etc., nu mai rămâi cu mare lucru. Așa că majoritatea preferă ceea ce se numește „la fix”: te trezești, mun cești, speli, gătești, îngrijești un bolnav în casa lui, dormi tot acolo și o zi pe săptămână ai liber să te plimbi. În felul ăsta îți rămân toți bănuții. Priveam pe geamul autocarului, alternam, mă simțeam când puternică, când din nou zero. Te
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ea! Du-te și ia o caramea din dulap și dă-mi și mie una! Primul conflict cu ea l-am avut din cauza mâncării! Niciodată n-am putut mânca șorici de porc și gheare de pui. Ea era cea care gătea, nu pentru că rețetele erau deosebite, ci pentru că se temea să nu se consume o felie de ceapă în plus. Ea făcea porțiile și punea mâncarea în farfurii. Ea tăia pâinea și punea câte o felie în fața fiecăruia. Într-o zi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dispunea ea. Ea era stăpâna! Eu eram flămânda! Scrisoarea 28 Am să-ți povestesc despre proverbiala caracteristică a ita liencelor: LENEA. În România, o femeie singură, separată de soț, își crește copiii, muncește în fabrică, face curățenie în casa ei, gătește, își ajută părinții, merge la ședințe cu părinții... E ceva ce nu poate face o româncă? Italiencele muncesc în procent foarte mic, iar cele care o fac, doar în instituții, în locuri bune. Cumpără hrană semi pre parată sau pizza
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Nu mănâncă ceapă sau usturoi, folosesc doar foarte puțin în mâncare. Nu fac mân căruri cu sos, cum e tocănița la noi. Am mâncat câte ceva din bucătăria siciliană, ei se apropie mai mult de noi pentru că folosesc multe legume și gătesc rețete cu sos. Dar sunt dife rențe mari, de exemplu, la rețeta noastră de zacuscă de vinete ei adaugă stafide, un anumit tip de brânză, capere, măsline... Sicilienii au fost mai săraci, mi s-a explicat că Sicilia a fost
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
doar ai copii. M-aș descurca! O am și pe mama aici, i-am găsit un post bun. La o babă singură, ia 600 de euro și face o mână de paste și îi ține companie. Mama face piața, ea gătește ce vrea, n are treabă multă. — E bine atunci de tine, am continuat eu, ai copiii aici, ai mama aici! Auzi, dar, mama ta poate să stea și cu copiii dacă ar fi să începi munca? — Nu-i problemă, am
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]