4,602 matches
-
câmp, ca să coci fânețele, și prin livezi să rumenești gutuile și merele de toamnă, și perele cu sucul dulce ca mierea. Bine-ai venit, toamnă, cu cutia ta de acuarele, să zugrăvești pădurile, și dealurile, și văile cu roșu, cu galben, cu portocaliu... „ Luiza Vlădescu, Gentuța cu pelican, Editura Tineretului, București, 1963. Copertă și ilustrații de Ștefan Nastac Preludiu și fugă pentru antiglobalizare și interculturalitate Manu Babescu La taclale cu punkerii germani în gara din Bremen, probleme cu poliția, amendă pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
vinovat, iar picioarele îți intră, fără de voie, în ritmul de marș ca într-o groapă pe care n-ai observat-o la timp; bulevarde fără bănci în preajma orchestrei, dar cu scaune cu picioare verzi de fier, cu spătare de un galben strident și cu striații care-ți lasă semne regulate pe îmbrăcăminte; bulevarde unde, seara, când tubele cântă Faust, într-o biserică învecinată încep să bată clopotele mărunt și sonor, anunțând că nu peste mult timp va răsuna tunetul catifelat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
șterse de haină și mușcă din el cu poftă. Aproape în fiecare după-amiază mergea în livadă să mai curețe, să mai scoată câte o rădăcină. Și de fiecare dată câte un măr i se rostogolea la picioare, roșu, roșu cu galben, roșu cu verde. Odată se întoarse cu iuțeală și privi peste gard. Era o fetișcană. Hei! Tu-mi arunci mere? Da. De ce? Așa. Avea cam 18 ani, o codană sănătoasă, cu pielea albă, îmbujorată la față, cu ochii jucăuși. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de mare și de un roșu atât de intens, încât pare că stă să mistuie pământul, de parcă ar fi un nou soare, aflat prea aproape. Apoi, pe măsură ce se înalță, se micșorează și-și schimbă culoarea, trecând în câteva minute de la galben la un albastru metalic și, ceva mai târziu, la un alb luminos. Din ce cauză se produceau acele schimbări de culoare și din ce motiv bizar se micșora când se afla sus de tot, ca apoi să înceapă să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de ani, odată cu nașterea poporului și a limbii române. ( Emilia Comișel ) Peste pânza lui au unduit valuri, în culorile lui s-au plămădit coji de copaci sau ierburi vrăjite ; cu roșul aprins, moldoveanca și-a țesut dragostea 11 înfocată, în galbenul auriu a țesut bogăția lanurilor de grâu, în albastrul de cleștar a coborât limpezimea cerului, în verdele crud a simțit pulsând rodnicia șesului, iar cu regina culorilor-negru-a știut să-și însemneze trecerea către vămile eternității. 12 V. PIESELE VOCALE ȘI
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
în cataloage deosebite. Mobiliarul bibliotecei cuprinde: 1. 20 dulapuri de brad, boite roș închis cu postamentele lor de aceeași culoare. 2. 6 dulapuri, boite cenușiu cu postamentele lor vechi și cam stricate. 3. Un dulap boit roș, cu geamuri. 4. " " " galben " 5. " " " mare cu geamuri cu patru uși cu postamentele lui iarăși cu patru uși. 6. 20 dulapuri nouă de brad, boite cărămiziu închis, cu câte patru uși de geamuri, deschizătoare una preste alta. 7. 6 mese de frasin în formă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
medicinal și sare de bucătărie. A așezat farfurioara pe masa de bucătărie, a stins toate luminile și m-a pus să iau loc la masă vizavi de ea. Apoi a atins amestecul cu un chibrit aprins. Flacăra era de un galben aproape pur, o flacără de sodiu, și făcea ca ea să mi se arate ca un cadavru, iar eu să-i apar ei tot ca un cadavru. — Uite, exclamă ea, așa vom arăta când vom muri. Această bizară demonstrație m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
svintei mănăstiri”. Cred că ai băgat de seamă, fiule, câte feluri de parale circulau în acea vreme. Trebuia să ai ținere de minte întâi câte feluri de bani se învârteau - și pe urmă să știi cam câte parale face un galben, un taler sau mai știu eu ce altă monedă. Un fapt asemănător îl aflăm și din cartea de scutire dată la 15 aprilie 1674 (7182) de Dumitrașco Cantacuzino voievod, care obligă slujbașii domnești „a lăsa în pace doăspredzece casă din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi prin portocaliu și în cele din urmă ajungând la un roșu ca de vișină... Un culcuș pitit sub un arțar, de unde se vedea sclipet de lumină trimis de undele apei iazului, ne-a ademenit îndată... Ne-am așezat și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe culmi de codri întunecați, se poate merge până la Cetatea Neamțului. Acolo aștepta mama lui Ștefan. Adică îl aștepta doar victorios sau pe scut. Cum spune legenda. Ionică povestește pe unde trecea palisada și, lângă mine, parcă a încremenit și galbenul amar din florile de corn. Imaginația o ia la goană și aud tropote... mai departe nu pot să ajung. Mi-aș fi dorit să am viziunea acelei zile cumplite. Oare cum a fost atunci de s-au înroșit apele Pârâului
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
bancnote. Bătrânul se silea, cu mâinile tremurătoare și pline de sudoare, să pună repede deasupra bucata de scândură. Felix voi să se strecoare îndărăt pe ușă fără a fi văzut, dar dușumeaua trosni sub pașii lui, și moș Costache sări galben în picioare cu ciocanul în mînă: - Ci-ci-cine e? Nu intra! - Eu sunt, moș Costache! Am venit să-ți spun că mă ducîn oraș. Dacă voiai să repari dulapul, trebuia să-mi spui mie, să-ți ajut. Felix mințise intenționat, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spre Semenic ne gândeam că vom prinde apusul soarelui pe vârful Gozna, de peste 1400 m altitudine. Era luna octombrie, iar natura se înveșmântase în hainele de toamnă. Culorile erau magnifice pentru un pictor și nu numai, ruginiul predomina, dar și galbenul, cu unele pete portocalii, și verdele coniferelor din zona montană. Aerul era foarte curat, nu există comparație cu aerul dintr-o localitate, cât ar fi ea de curată, ca să nu mai vorbim de un oraș cu industrie siderurgică cum este
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
și m-am întins în pat. Știam că atât îi era de ajuns ca să mă urască și mai tare. După ce ea a ieșit, m-am ridicat din pat, mi-am clătit gura acrită și obrazul pe care se uscase ceva galben, apoi m-am întins la loc, înapoi, și, de teamă să nu adorm, m-am uitat la vrejul de iederă care taie fereastra în două. Totul ar fi putut fi evitat, m-am gândit atunci, cât stăteam în pat. Totul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
însă nu grădina - cu tot covorul de frunze galben-verzi, smulse de torentele de ploaie-, ci modesta noastră perdea de iederă care îmbracă zidul casei și întreaga terasă în culori cu nuanțe de-a dreptul divine - roșii, portocalii, verde striat cu galben. Cum să poți crede că această frumusețe a înflorit din apropiata desfrunzire și moarte ? Sau că, oricând, pe cerul limpezit, pot apărea deodată ucigașele Taube ? Margot a venit să se așeze alături de mine, cu acea nouă expresie de melancolică resemnare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu istorie îndelungată, ce atrag importante fluxuri de turiști: a) Nordul Moldovei (jud. Suceava) areal celebru prin prezența frescelor exterioare. Se remarcă: mânăstirea Voroneț (ctitorie a lui Ștefan cel Mare), unde culoarea dominantă este albastru; mânăstirea Moldovița, unde este pregnant galbenul; mânăstirea Humor unde predomină roșu; mânăstirile Sucevița și Arbore unde domina verdele. Frumusețea frescelor exterioare și vechimea lor a făcut ca aceste mânăstiri să intre în patrimoniul UNESCO. La acestea se adaugă: Mânăstirea Bogdana din Rădăuți, prima construcție din piatră
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
ca să-l faulteze pe Exley. Lynn Bracken locuia pe Nottingham, lîngă Los Feliz. A găsit ușor adresa - o locuință de trei camere, În stil modernist. Prin ochiurile de geam răzbăteau lumini colorate. Înainte să sune, aruncă o privire. Roșu, albastru, galben - fasciculele de lumină erau Întrerupte de niște personaje În mișcare. Bud avu parte de un spectacol erotic doar pentru el. O sosie a Veronicăi Lake, goală pușcă, suplă, cu sîni plini. Blondă, cu părul tuns paj. Un bărbat o penetra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
merge cu mîna În buzunar trăgîndu-și pantalonii Într-o parte și organele genitale bine profilate nu lasă nici o Îndoială: e Mazamorra, taurul din Perú, bun pentru toate mediile sociale, popular și invidiat cînd se urcă În automobilul său roșu cu galben. Dă mîna cu toți prietenii din tribună, salută cu mîna ridicată pe cunoscuții aflați În alte sectoare și cere de băut. Toți beau În primele rînduri. Beau fie bere, fie vin din burdufuri și le Întind să guste unul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ofensivei unei nebune. Dar cum autoritatea Îi era subminată, stopul rămăsese pe roșu și lumea se tăvălea pe jos de rîs, bietul de el nu mai putu suporta și-și Întoarse privirea, văzu un automobil care probabil că trecuse pe galben, oricum stopul era acuma pe galben și el, furios și găsind soluția salvatoare, fluieră din țignal, cu pistolul la șold și bastonul În mînă și se repezi să dea o amendă care să-i restabilească autoritatea; ghinion: lumina de la stop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi era subminată, stopul rămăsese pe roșu și lumea se tăvălea pe jos de rîs, bietul de el nu mai putu suporta și-și Întoarse privirea, văzu un automobil care probabil că trecuse pe galben, oricum stopul era acuma pe galben și el, furios și găsind soluția salvatoare, fluieră din țignal, cu pistolul la șold și bastonul În mînă și se repezi să dea o amendă care să-i restabilească autoritatea; ghinion: lumina de la stop se făcu verde, autobuzul porni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
încântată, se autosugestiona ea, încercând să ignore golul din stomac. Acum ce mai urma? Datul cu aspiratorul, se decise ea, pentru că, dacă o faci cum trebuie, treaba asta reprezintă un exercițiu minunat pentru talie. Așa că a scos al său Dyson, galben cu verde. Nici acum nu îi venea să creadă cât cheltuise pe un aparat electrocasnic. Bani pe care ar fi putut atât de bine să îi cheltuiască pe poșete sau pe sticle cu vin. Singura concluzie pe care o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
biserică la brațul mamei, am ochit-o pe una dintre cele mai frumoase femei din lume. Și Tina era una dintre cele mai frumoase femei din lume, dar aceea era o alta. Avea un corp splendid, ochi verzi bătînd În galben și o gură, doctore... Mi-a fost foarte greu să mă concentrez În timpul ceremoniei. Știam că femeia aceea se afla În biserică și aș fi vrut să fac dragoste cu ea. „Înainte de seara asta“, Îmi spuneam eu. Tina și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ticălosule! Doar ai lua trei mii! Uite-le aici! De-aia am venit, ca să-ți iau o așa chitanță; am spus că te cumpăr și te cumpăr! Pleacă de-aici, ești beat! strigă Ganea, care se făcea când roșu, când galben la față. Strigătul lui fu urmat de explozia bruscă a câtorva voci; echipa lui Rogojin aștepta de mult prima provocare. Lebedev îi șoptea lui Rogojin la ureche ceva cu deosebit devotament. — Ai dreptate, conțopistule! spuse Rogojin. Ai dreptate, suflet beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
conturează pe nesimțite un perso naj fantastic, cu o coroană pe cap, înfășurat într-o pânză fină de diferite culori, care se schimbă în funcție de cum bate lumina torței din perete, trecând rând pe rând de la albul orbitor al crinului la galbenul șofranului și la roșul aprins al trandafirului. Face o plecăciune adâncă în fața lor și grăiește cu o voce ușor cântată: — Tigrul trăiește în ținuturile hyrcanilor și ale indienilor. Pusio uită instantaneu de tigrișori și se zgâiește fascinat la man tia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu Iulius Agrippa. Amândoi, sensibili la frumusețe, doresc instinctiv să câștige un pic de răgaz pentru a putea admira în voie albastrul furat parcă de pe bolta cerului, îmbinat atât de natural cu auriul lămâii, cu verdele vălului naiadelor și cu galbenul împrumutat cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham. Nici verdele-închis al mirtului de Paphos nu este mai prejos. Agrippina îi adresează soțului ei un surâs reflectat la nesfârșit de sclipirile delicate de ametist și trandafir alb
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mercedes-ul lui Garamond și În spate Renault-ul lui Belbo, pe văi și dealuri, până când, În timp ce lumina soarelui Începea să slăbească, am ajuns În preajma unei construcții ciudate, Înfipte pe o coastă, un fel de castel din secolul al XVIII-lea, galben, din care se detașau, așa mi s-a părut de departe, niște terase pline cu flori și arbori, luxuriante În ciuda anotimpului. Cum ajunserăm la poalele costișei, intrarăm pe un platou unde erau parcate multe mașini. „Aici ne oprim”, zise Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]