5,094 matches
-
ajutată „logistic”, ar descuraja un occidental, dar eu nu renunț. Ajuns la ghișeu, constat că și fata, casierița, este ușor aghezmuită. Probabil că sărbătoresc ceva acum, duminică seara, la sfârșitul zilei de muncă. Mă îngrozesc de ce se poate întâmpla dacă gardianului înarmat i se năzărește ceva suspect... Mâncăm la Kentucky Fried Chichken (KFC) și mergem mult, obositor, pe Nevski Prospect. E trecut de ora 22.00, dar e lumină ca ziua. Nopțile albe - iată un fenomen care poate acoperi alte „incomodități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
depășească animozitatea firească și spiritul justițiar. Am găsit un remarcabil caz asemănător în cele cinci volume Închisoarea noastră cea de toate zilele ale de curând dispărutului Ion Ioanid, fost redactor la Europa liberă, la München, în care deținuții, dar și gardienii sau șefii penitenciarelor au dreptul, ca într-un roman realist, la portrete calme, obiective, atmosfera însăși creionată din tușe variate, realiste, apte să ne facă a retrăi într-adevăr, măcar în parte, infernul, absurdul acelor destine ale unora din elita
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Patmos, el a avut posibilitatea să așeze ciornele în ordinea de marș teologică. Nu există niciun martor partizan al lui Isus blasfemator, atunci când l-a interogat Caiafa: apostolii fugiseră deja, iar Petru, care urma micul grup, s-a amestecat printre gardieni, într-un colț al curții. Acest lucru nu l-a împiedicat pe Matei (XXVI, 63-64) să ne redea acest dialog la timpul prezent, ca și cum s-ar fi aflat acolo: "Și arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu grilaj, deșeuri, fiare vechi. Un WC cu ușa batantă pe palier. Dominând această șandrama parcă gata să se prăbușească, o gheretă ultramodernă, prevăzută cu termopane și împrejmuită cu sârmă ghimpată; înăuntru, în fața unui perete plin cu ecrane video, un gardian cu kippa tocmai termina de controlat camerele de supraveghere instalate pe scări și pe străduța în pantă. De fapt, nu atât neverosimila amestecătură de cocioabe aflate în dispută te pun pe gânduri, cât drapelul fluturând aproape peste tot pe acoperișuri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ierusalim, pe 20 august 1850. N-am nimic de adăugat. Și cârtitorul nu văzuse, la acea dată, decât primul act al operetei. Hotărât lucru, dacă Duhul se manifestă undeva în acest oraș, atunci îl puteți surprinde pe fețele bănuitoare ale gardienilor de pe traseu. Slujitorii fac mai mult decât sanctuarele lor congregații, comunități, preoți și călugări iar remarca rămâne neîndoielnic valabilă și pentru rabini și imami. În orice caz, eu unul suspectez Ierusalimul creștin de existență dublă, studiu și rugăciune de o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ierihon". Așa a fost numit comandoul Frontului pentru Eliberarea Palestinei acuzat de a-l fi asasinat pe ministrul israelian al Turismului, ca represalii pentru asasinarea unui lider al Frontului de către un comando israelian. Într-o bună dimineață a anului 2006, gardienii americani și britanici ai închisorii, observatori neutri, au ieșit ca din întâmplare împreună să fumeze o țigară la o anumită distanță de închisoare. Zece minute mai târziu, și ca o pură coincidență, teritoriul palestinain a fost invadat de elicoptere și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ion Dincă, supranumit ”Ion Teleagă”, adică desfăcând al doilea cuvânt, ar ieși ” te leagă”. Acesta mergea în fiecare localitate rurală, unde i se semnalau acțiuni de ”sabotaj” a producției agricole, în permanență cu două cătușe, la fel ca milițienii și gardienii din penitenciare. În Oltenița, un inginer agronom, persoană bine pregătită în meseria lui, a fost încătușat, pentru că și-a permis să nu respecte indicațiile de partid, care nu aveau nici în clin nici în mânecă, cu producția agricolă. Inginerul Virgil
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
căutătorului este unul violent, de un dinamism extrem, căci el nu ia doar patru mere, câte i se cer (număr asociat punctelor cardinale, deci universului contingent), ci îl smulge cu totul pentru a-l aduce să rodească în profan. Ființele - gardian de pe celălalt tărâm nu sunt nici monștri, nici șerpi ori vidre, ci trei zâne. Lupta cu un principiu feminin agresiv de tipul ielelor (o altă prezență terifiantă din această categorie este Sâla - Samodiva, cu care se întrece BogdanDimian) constituie un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ambele gesturi de sondare nepermisă trebuie pedepsite. Zmeul a depășit limitele permise speciei și de aceea este singurul care simte intruziunea mireanului. Deși are un singur ochi bun, starea de alertă metafizică și sensibilitatea percepției compensatoare îl transformă într-un gardian eficient. Dracii care dețin obiectele năzdrăvane au printre ei și un mutilat, el fiind menționat al treilea. Alteori, neînțelegerile dintre ei care provoacă pierderea uneltelor miraculoase în favoarea eroului sunt cauzate tocmai de diavolul șchiop: „Io - zîce - sîn șk’iop șî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și Burmeister, și agenții ruși Salov, Alexeievski și Kuzmin. Acești agenți trebuie să execute toate instrucțiunile Comitetului de Luptă contra Contrarevoluției, jafurilor etc. Semnat: Șeful diviziei: Agasfer, adj. E. Ratz. Notă în text: „Comandantul german Luberts (alias Agasfer) a fost gardianul ostatecilor diplomați din țările aliate”. 38 1917 noiembrie 24/decembrie 7, Moscova. Telegrama nr. 2.428 trimisă de avocatul Em. Pantazi, delegatul Băncii Române de Credit, Ministerului de Externe român, Iași, pentru Ministerul de Finanțe (prin mijlocirea consulului Guérin) Ministerului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și pentru că - v-am spus - trebuia să asiguri existența zilnică la propriu, dar...’89, însă, de când, de la Timișoara, de la 15 decembrie, care pentru noi a fost cumva prefațat, pentru că aveam, se simțeau tensiuni acolo, în întreprindere, se multiplica, crescuse numărul gardienilor sau cum se chemau, vă spuneam, detașamentelor acelora nici nu știu cum se chemau, aveau un nume, cu siguranță... S. P.: - Gărzi patriotice. M. V.: - Gărzi patriotice se chemau, gărzi patriotice care făceau de serviciu, zi și noapte. Din gărzile patriotice făceau parte
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ăla ochii gaborului au lucit - ...doctorii spun că nu se pot controla. Judecătorul a fixat cauțiunea la o mie. M-au dus Înapoi la Tombs, unde mi s-a ordonat să mă dezbrac și să mă bag sub duș. Un gardian apatic mi-a controlat hainele. M-am Îmbrăcat la loc, am urcat cu liftul și am fost repartizat Într-o celulă. La patru după-amiază am fost Încuiați În celule. Ușile s-au Închis automat de la un comutator, cu un zdrăngănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Dacă nu-i luam banii lui Ray, acum eram În drum spre sediul federal. - Bine, ai grijă. L-am așteptat pe Bart, iar Kelly a-nceput să spună o poveste lungă despre cum i-a trîntit-o el În nas unui gardian În pușcărie la Tombs. Bart s-a-ntors repede cu marfa. Ne-a raportat că un tip În trenci alb Încă dă ture la stația de metrou. I-am dat lui Bart două capsule pe sub masă. Gains și cu mine ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nimic. După o așteptare scurtă, o mașină a venit la intrare și m-a dus În clădirea principală. O poartă grea, cu gratii de oțel, s-a deschis automat, lăsînd mașina să intre, apoi s-a Închis după ea. Un gardian politicos mi-a ascultat istoricul dependenței. - Faceți un lucru Înțelept că veniți aici, mi-a zis. Avem acum pe cineva care În ultimii douăș’cinci de ani și-a petrecut fiecare Crăciun Închis pe undeva. Mi-am pus hainele Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ceva repede Într-un dictafon. A făcut o scurtă dare de seamă asupra stării mele fizice și a istoricului dependenței. „Pacientul pare calm și afirmă că motivul pentru care recurge la cură e necesitatea de a-și susține familia.” Un gardian m-a condus În salon. - Dacă vrei să scapi de droguri, ăsta e locul potrivit, mi-a zis. Asistentul salonului m-a Întrebat dacă vreau cu adevărat să scap de droguri. Am spus că da. M-a repartizat Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
căcam amîndoi În pantaloni ca la balamuc. Mamă, și cînd am mușcat din portocala aia, era amară ca dracu’! Cre’ că erau undeva la un gram, un gram jumate, băgate cu o seringă. Nu știu cum a dus-o capu’ la așa ceva. - Gardianul Îmi zice „Dependent de droguri! Ticălos nenorocit, adică ești narcoman din ăla! Ei bine, aici n-o să primești nici un medicament!” - Ulei aromat și tinctură. Uleiul se ridică la suprafață și poți să-l scoți cu o pipetă. Iese negru, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În cele din urmă am fost Închiși toți Într-o celulă de vreo doi pe doi jumate. Pat zîmbea și-și freca mîinile. - O să cam fie niște trăgători În sevraj pe-aici prin-năuntru, a zis el. Puțin mai tîrziu gardianul a venit și m-a chemat. Am fost dus Într-o cămăruță de lîngă holul de la intrarea-n secție. Înăuntru doi agenți stăteau la o masă. Unul era Înalt și gras, cu o față de broscoi sudist. Celălalt era un gabor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pînza, mi-a alunecat printre picioare. La senzația de alunecare, sîngele mi-a năvălit brusc În organele genitale. În străfundul orbitelor mi-au explodat scîntei, iar mușchii picioarelor mi s-au contractat - orgasmul unui spînzurat cînd i se frînge gîtul. Gardianul a deschis ușa celulei. - Avocatul tău a venit să te vadă, Lee. Avocatul m-a privit cîteva momente bune Înainte să se prezinte. Îi fusese recomandat soției mele și pînă atunci nu-l mai Întîlnisem. Gardianul ne-a condus Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
i se frînge gîtul. Gardianul a deschis ușa celulei. - Avocatul tău a venit să te vadă, Lee. Avocatul m-a privit cîteva momente bune Înainte să se prezinte. Îi fusese recomandat soției mele și pînă atunci nu-l mai Întîlnisem. Gardianul ne-a condus Într-o Încăpere spațioasă, deasupra sectorului celulelor, unde erau bănci. - Văd că nu prea aveți chef de vorbă acum, a-nceput avocatul. O să intrăm În detalii mai tîrziu. Ați semnat ceva? I-am spus de declarație. - Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dosar”. Cred că pot să vă duc la spital să vă facă o injecție, a adăugat el, după o pauză. Tipul care e la poartă acum e un bun prieten de-al meu. O să cobor și-o să vorbesc cu el. Gardianul m-a dus Înapoi În celulă. Peste cîteva minute a deschis ușa din nou și-a zis: - Lee, vrei să mergi la spital? Doi gabori m-au condus la spitalul Charity Într-o dubă. Infirmiera de la recepție a vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
secundar ocupă Dumnealui Muller cu diploma de doctor de medicină și chirurgie de la Wurzburg, de la anul 1856, cu învoirea Comitetului nr. 74/1858. Pe lângă doctor, numitul, mai este alcătuit pentru bune rânduieli și disciplină în odăile bolnavilor ca șef al gardienilor, D-lui hipochirurgul Rosenfeld cu învoirea de la Comitet ca hultuitorul cu nr. 50511858"(ss. dr. Fleișer). În 1861 dr. Fleișer demisionând, Ministerul Cultelor solicită Comitetului Sănătății "un medic român cu calități pentru mănăstirea Neamțului" în locul dr. Fleișer care a demisionat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
alienaților din timp în timp, iar pentru privegherea imediată a ordinațiunilor medicale se află la mănăstirea Neamțu D-lui Pharmacist Balomir care ține locul de subchirurg. Alimentele s-au găsit de calitate bună și în greutatea prescrisă. Slujirea alienaților din partea gardienilor este după putință bună". Situația Ospiciului fusese bună începând de prin 1870, după cum reiese din reviziile anterioare ale lui Fătu, singura pe care am relatat-o mai pe larg. Ea era, după cum vedem, satisfăcătoare și în 1876, data acestei revizii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care deveneau în continuare, atât ospiciul, cât și spitalul din Târgu Neamț, în afara administratorului (intendent) și, probabil, a farmacistului Balomir, deja menționat, erau încadrați un număr de 14 "servitori". Existau la capacitatea ospiciului, care atunci cuprindea numai 59 bolnavi, "7 gardieni, 1 magazioner, 1 ajutor bucătar, 3 spălătorese, 1 portar, 1 vezeteu, 1 argat". Rezultă de aici, fapt important, că exista o schemă de încadrare apropiată de tipul schemelor preconizate astăzi. Acest personal, care utiliza foarte probabil, ca mână de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mai atent lenjeria etc. Erau necesare, de asemenea, mai multe bandaje, clești de dinți etc. Menționăm că exista atunci la Ospiciu o "mașină electrică" (era, probabil, o mică centrală). Parcurgând raportul se poate recunoaște și imaginea activității medicului și a gardienilor. Medicul, nespecializat în psihiatrie, practician de medicină generală, asista pe bolnavi, asigurând, pe lângă tratamentul tulburărilor nervoase, și celelalte necesități, inclusiv asistența dentară (extracțiile). Era încadrat ca medic primar, pe atunci, dr. Caragiani. Există, de asemenea, un medic secundar al cărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
franci ("s-ar mulțumi cu 200 franci pe lună, o pâne și trei litre de carne pe zi"); noi credem că pretențiile sale sunt fundate. Nu știm însă cine deținea pe atunci acest post, fiind denumit doar "D-lu medic secundariu". Gardienii asistau tot timpul pe bolnavi. Existau, cum am văzut, bolnavi "furibunzi". Existau, desigur, toate acele situații deseori dramatice și de cele mai multe ori neașteptate, determinate de numărul relativ important al bolnavilor cu deteriorări grave. (Nu se internau decât bolnavi agitați, gravi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]