3,734 matches
-
parlamentul și armata; instituțiile comune — având un rol limitat — urmau să funcționeze În micul oraș Focșani, aflat la granița dintre Moldova și țara Românească. Hotărârile marilor puteri nu erau negociabile. Românii s-au Înclinat, dar au rezolvat problema cu o simplitate genială. La 5 ianuarie 1859, adunarea electivă din Iași l-a ales domnitor al Moldovei pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. La 24 ianuarie, la București, și-a ales și țara Românească domnitorul. În persoana aceluiași Alexandru Ioan Cuza! Convenția de la Paris din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care avea să stârnească curând zâmbete). După ce inventaseră atâtea În vremea lui Ceaușescu, românii — unii dintre ei — Își permiteau luxul să mai lanseze un concept politic inedit. „Democrația originală“ voia să Însemne un fel de solidaritate națională, sub egida Frontului. Genială a fost Însă dizolvarea partidului comunist (În celelalte țări ex comuniste nimeni n-a avut o asemenea idee). Brusc, comunismul a Încetat să existe, și nimeni nu mai era comunist, fiindcă nu mai avea cum să fie. Un fost demnitar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a diagnosticului. Scurtele căderi, pot avea multe cauze, Între care diabetul, o cicatrice chiar punctiformă după o lovitură la cap, un stress puternic, alimentația necorespunzătoare vârstei ș.a. Asta nu Înseamnă că funcțiile majore cerebrale trebuie să fie afectate, dovada exploziei geniale a prodigioasei Dv. activități. Deci tratamentul este bine condus În sensul că acoperă cauzele cele mai frecvente care generează asemenea căderi. Ar fi bine dacă s-ar determina cauza cu ex. Doppler. Dacă este ex. normal, mai sunt și alte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Aș mai vrea să știu cum merge colaborarea dvs. la Monitorul, despre ce mai scrieți... Nu vă Întreb prea multe, căci asta ar cere osteneala unei scrisori ample, deși vă spun sincer că mă interesează deosebit activitatea dvs. A fost genială trimiterea la Enciclopedia „Cugetarea”, unde cred că am depistat cu ce frați Naum a călătorit În tren E. Lovinescu. La Început, mă Întrebam dacă nu cumva Andrei Naum, tatăl poetului, pomenit și el În agendă, are vreun frate. Dar, datorită
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
patru Parisuri înlănțuite!” Aici poate că exagerează, însă cred că impresia aceasta o are din cauza imenselor întinderi cotropite de șantierele Berlinului. Viața în străinătate, oricât de îndestulată, își are și părțile șocante: „Poți fi mare și tare în România, chiar genial, că tot nu te ajută cu nimic, își continuă Mircea mărturisirile. Lumea, oricum, te asociază cu țara de unde vii. E ca o umbră de care nu poți scăpa. Depinde mult ce ai în spate, ce națiune reprezinți”. „Mircea, știi, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
autoritate cum sunteți, vă implicați, „coborâți” în popor pentru a-l ajuta să traverseze mai ușor această perioadă grea din istoria sa? - Nu-mi place expresia „a coborî în popor”, chiar dacă ați luat-o în ghilimele. Confucius are o expresie genială... el spunea că nu trebuie să te măsori de la cap spre pământ, ci de la cap la cer, pentru a înțelege cât de mărunt și neimportant ești în această lume. Țin bine minte aceste cuvinte și consider că un scriitor adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai perfid și mai tenace unei reveniri la realele valori decât chiar unii activiști ai partidului!... Cum se explică această „uitare” a tinereții noastre curate, fertile și luptătoare? Numai prin depărtarea fizică de două decenii? Cum de poți uita formidabila, geniala operă poetică a lui Nichita, despre care un Richard Wilbur sau Robert Bly, poeți americani de vârf, aveau păreri entuziaste, Nichita, despre care Matei - de altfel, ca și alți universitari care au emigrat și au publicat peste două decenii în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a crimei”, a crimei morale, se înțelege. Nu trebuie să ne uimească unii termeni, tinerii au astfel de exaltări de moment, în care contează mai ales brilianta teorie decât conținutul ei real sau consecințele ei! Ele, de altfel, aceste „teorii geniale”, sunt adeseori uitate și înlocuite cu altele, la fel de surprinzătoare și de „revoluționare”! Atunci, în seara când Nichita mi-a făcut acel „dar” - o asemenea confesiune era văzută, bineînțeles, ca un „dar”, prin conținutul ei exploziv, mai ales! -, nu, nu m-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a emigrației române literare - ce, însă, prin vocea Europei libere, se indigna de abuzurile „culturnicilor” români din țară -, sărac, izgonit din România, nu face confuzie gravă între regimul politic și oamenii săi și capacitatea unor scriitori de a prelua suflul genial al antecesorilor lor dintre războaie, lucid fiind că un popor vital, însetat de cultură și creație, nu poate fi înăbușit de niște marionete penibile, oricâtă forță fizică sau diplomatică ar concentra în mâinile lor! Nu a făcut greșeala de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se pare evident, cel mai remarcabil romancier!”. Sigur, nimic nu îndreptățea, atunci, aceste complimentări avântate, deși, trebuie s-o spun, în ceea ce privea stăpânirea propriei arte, el era cel puțin cu un pas decisiv înaintea mea. Avea deja „în buzunar” genialul poem En-Ghidu, analizat în treacăt de mine mai sus, poem pe care-l citea doar unor prieteni foarte apropiați, pe vremea aceea un text „reacționar, idealist” putea să-ți producă neplăceri majore! Nu a reușit să-l publice decât în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unui romantism „deșănțat”. (Goethe însuși a avut un recul în fața tânărului Kleist, în care a presimțit, just, un atac la regulile sfinte ale clasicismului, o „îndrăzneală nepermisă în a aborda unele aspecte umane care trebuie lăsate neatinse”! Într-adevăr, tânărul, genialul și nefericitul Kleist este nu numai unul dintre promotorii romantismului german, dar în splendida sa nuvelă Marchiza d’O eu am găsit, înainte de Dostoievski, semnele clare ale unei tipologii în contradicție, până azi, față de cumintele, mai mult sau mai puțin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aceștia - o ironie a timpului - o boală gravă a politicii „moderne”, suspiciunea, șarpe veninos și insinuant ce se prelinge și linge obiectele și oamenii, falsificând și umplând de venin chiar și actele cele mai curate, mai îndrăznețe. Marele, cu adevărat genialul și inovatorul dramaturg Eug. Ionescu era mânios nu pe România istorică și fizică, precum Cioran, ci pe tatăl său român, și ura pe care i-o purta acestuia - o ură pe care eu nu o înțeleg, deși copilăria și tinerețea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
catedrală a lumii”, după gustul meu, și care a rămas aceeași, văzută apoi de zeci de ori și la vârste diferite, „Santa Maria dei Fiori”, cu cupola îndrăzneață făcută de același Michelangelo sau „Michelagnolo” Buonarroti, având în față baptisteriul cu genialele uși în bronz sculptate de Ghiberti. Apoi, la doi pași, în piața „mercato”, catedrala San-Lorenzo, unde, după piața Senioriei, mă aștepta un alt dar - nu numai al artei, dar și al existenței! - relativ mica sală a celor două morminte Medicis
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
71; deși nu puțini, sceptici dintotdeauna, afirmă încă o dată că, de fapt, nu a fost decât „unul singur”, și actele pozitive, câte au fost înainte de ’71, erau doar o mască, machevializându-l și atribuindu-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și politică! Iată că „scepticii” - atât cei contemporani, scepticii români de atunci, cât și scepticii în general - devin din „realiști” - și realismul este atributul și orgoliul lor prim! - niște naivi de fapt, inși ce-și iau în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne rușinăm, cum o fac atâția, de această „întârziere statală” și, poate, civică - dacă această „nematurizare civică” ar fi cauza „paraliziei” sub sfârșitul dictaturii ceaușiste! -, iar lamentațiile lui Cioran - acest mare român! - să le interpretăm ca o formă unei „histerii geniale”, un semn ascuțit al unei psihologii antiromantice, de parcă Cioran ar fi vrut să se opună spiritului unificator al unui Eminescu, singularizându-se printr-un refuz al originii, el, fiu de popă din mărginimea Sibiului, ieșit din pulpana atâtor mărunți intelectuali
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
individualizare, dar și de nouă reprezentare în numele tuturor celor care, la un moment dat, sunt nemulțumiți de starea de fapt, de strategia puterii. Nu, la noi nu se „dau demisii”, la noi se „protestează” prin colțuri, se fac bancuri corosive, „geniale”, la noi sarcasmul atinge cote inimaginabile, iar Caragiale - nota bene, nu „cel mare” din nuvele și teatru, ci cel din schițe! - devine port-vocea tuturor celor care „știu-ei-ce-știu!”, adulți, de fapt inapți de a intra în psihologia unui adult, cel ce-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în același timp instrumentele ei verificate precum arta tipologiei - personajul, dialogul, story-ul, adică unitatea acțiunii și capacitatea ei de a semnifica larg și adânc, au dispărut! Pentru a glumi puțin, sunt solidar cu Lessing, cu Goethe, cu Titu Maiorescu și genialul său elev, autorul Odei în metru antic, cu Blaga și cu ultimul tânăr poet sau prozator care crede că „prezentul literar și artistic românesc” trebuie să propună opere ample, sisteme, chiar în ciuda „vremii” și a necazurilor diurne, în ciuda chiar a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Wagner. Inconștiență și instantaneetate: Yürgen-Meyer, în Geniu și Talent, zice: Talentul se cunoaște pe sine-însuși; știe pentru ce și cum a ajuns la o teorie oarecare; geniul, dinpotrivă, nu știe nimic, căci nimic nu e mai involuntar decât o idee genială. Hagen zice: Unul din caracterele geniului este iresistibilitatea impulsivă a acțiunii. După cum instinctul împinge pe animal la unele acte, chiar cu pericolul vieții, tot așa geniul, când este stăpânit de o idee, este în imposibilitate de a gândi la altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Putna (Bachus) Bacău (munte) Roman (3 fire de grâu) Neamț (capră neagră) Suceava (3 brazi) (total 16 județe). 10 Iunie. Chestia Filip. Organizarea răspândirii revistei copilărești Mihuță. Povestea pe care-o va auzi când va fi mare despre nenorocirea acestui genial prietin al copilăriei lui... 10 Iulie 1925 Ungheni. Găzduire la un gospodar bun: Crețu. Dimineață, când plecăm, întreb pe gospodină, care pleca la prășit: Pe cine lași acasă, în lipsa d-tale? Pe fată? Da, pe dumneaei. Acest dumneaei am aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-au avut parte de asemenea ode. Șefii statului ori guvernului niciodată nu vor putea ajunge măcar pe departe să se împărtășească pe sfert din asemenea adjective. Ceiace ce dovedește că nu cei lăudați sunt lipsiți de inteligență. Aceia, deși geniali, în orice caz pot să fie lipsiți numai de talent. Cineva mă întrerupe ca să-mi comunice două întâmplări nostime. PĂȚANIA LUI ION C. DUMINICA Cea dintăiu e tot o chestie de modă și privește, se înțelege, pe o femeie. Trăiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1475”. Bătălia de la Vaslui reprezintă, din punct de vedere al artei militare, cea mai frumoasă și cea mai categorică victorie a lui Ștefan cel Mare. Este o victorie de mari proporții, obținută în fața unui adversar foarte puternic, în urma unui plan genial, conceput și executat cu o rară măiestrie. Trebuie să avem în vedere că de la prăbușirea Imperiului Roman și până acum, nu s-au înfruntat pe un câmp de luptă din Europa, un număr atât de mare de oameni. Făcând apel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
susnumiții munți care sunt în apropierea orașului Brașov”. Venețienii, intervenind pe lângă papa Sixt al IV-lea, arătau și ei că Moldova era „poarta cea mai lesnicioasă pentru intrarea și năvălirea deopotrivă în regatul Poloniei și în cel al Ungariei”. Planul genial, făcut de Mahomed al II-lea în 1476, a fost zădărnicit de rezistența Moldovei. Turcii vor fi obligați să aștepte o jumătate de veac, ca tunurile de asediu să aibe puterea de foc capabilă să dărâme zidurile puternice ca ale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de unde se putea vedea balconul Comitetului Central, în care urma să apară și să vorbească Ceaușescu. Mulțimea era nu prea bine controlată. Cel puțin în zona unde ne oprisem noi, oamenii discutau între ei, nu părea prea interesați de spunerile "genialului conducător", dar teama de securiști, care formau poate jumătate din auditoriu, îi silea pe cetățeni să fie precauți. Cei mai mulți participanți gălăgioși erau grupurile de tineri, care, cu un vocabular violent, deranjau pe vecinii lor, motiv de ceartă. Am auzit odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pregătind mireasa, pe Corneluș, domnișoară de onoare și pe un băiețel turist, cavaler de onoare. Am pătruns cu toții În atmosfera de basm a mănăstirii, În fața unui preot bătrân, cu barba argintie, ca a Sfinților Apostoli din picturile lăcașului, imortalizate de genialul Nicolae Grigorescu, și a corului măicuțelor ce se Înălța dumnezeește spre ceruri. Nu știu cât a durat slujba. Știu că mănăstirea s-a umplut cu repeziciune de turiști și totul a devenit un basm sacru trăit pe pământ. Am mai cununat și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mea cu critica literară e normală. Unii da, m-au citit bine, alții nu. Nimic altceva decât s-a spus n-aș fi vrut să se spună. Te aștepți cumva să mărturisesc că îmi doresc să se spună că sunt genial și că merit Premiul Nobel? Dacă da, am să te dezamăgesc: nu-mi doresc să se spună. Dorința mea este să scriu cărți valoroase, să scriu cărți care sunt vii. Restul nu contează sau vine de la sine. Ce înseamnă curaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]