12,132 matches
-
existența unui underground apropiat de cel practicat de polonezi la aceeași dată. Din filosofia contemporană: concepții neoraționaliste enunțate de francezul G. Bachelard, românul Ș. Lupașcu, elvețianul F. Gonseth și compatriotul său J. Piaget, austriacul K.R. Popper; "repere" fenomenologico- existențialist-hermeneutice ale germanului M. Heidegger și ale conaționalului său H. Gadamer; pleiada existențialistă franceză formată din J.P. Sartre, A. Camus, M. Merleau-Ponty, G. Marcel și alții; concepțiile structuraliste apărținătoare unor francezi ca C. Lévi- Strauss, M. Foucault, J. Lacan, P. Francastel, L. Althusser
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
preschimbat în cooperări politice, religioase și comerciale. Rușii tindeau să devină "a treia Romă", căutând să slăbească amenințările din nord ale marșului de convertiri germanice spre Est (Drang nach Osten), oprit temporar în 1242 de Alexandr Nevski (c. 1220- 1263). Germanii au continuat însă colonizările Estului până în secolul al XIX-lea. Vecinii bizantinilor din Balcani, bulgarii de origine mongolo-slavă, sârbii-slavi de sud și aromânii, ramură a latinității răsăritene, erau când cu grecii, când cu latinii. Mai târziu, aceste teritorii au fost
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fenomenul traducerii limbilor istorice trimite textul lui Benjamin spre o sursă îndepărtată, prezentă în gândirea lui Goethe. Hölderlin îi oferă lui Benjamin un model exemplar de traducător. Mai exact, el indică limitele unei astfel de sarcini „mistice“ a traducătorului. Romanticul german traduce fără a păstra limba-țintă, germana, în modul ei cotidian, ci forțând-o să parcurgă, prin intermediul limbii grecești, drumul către idiomul primordial. În traducerea tragediilor lui Sofocle „ist die Harmonie der Sprachen so tief, daß der Sinn nur noch wie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care simbolismul literar le-a tezaurizat ulterior ca un propriu al lui. Un mod de a face diferența ar fi utilizarea acestor circumscrieri tematice sesizabile într-o continuitate care precizează afinități structurale între pictura prerafaeliților britanici, Secession-ul vienez, cel german, pictura simboliștilor scandinavi, precum Edvard Munch, a celor adunați în jurul expozițiilor rozacrucianului Joséphin Péladan, a grupului Les XX în Belgia, sau cea a pictorilor de sensibilitate simbolistă din estul Europei, spre exemplu cei de la Tinerimea Artistică în România. Din punct
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imaginea acestui vesel carusel, în timp ce un al patrulea, un copil-faun, cântă din nai. De remarcat aici este prezența mitologiei greco-latine prin intermediul acestui faun-copil, ceea ce indică ca și la Kimon Loghi insuficienta decantare a influențelor modelului simbolist vest-european, în special cel german. Un alt studiu intitulat, Ielele, le înfățișează, cu o singură excepție, într-o ipostază de exuberanță copilărească cu mâinile întinse spre privitor ca și cum ar vrea să-l atingă. Însă, într-un plan secund, una din iele pare să fi făcut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cât și a tematicii fin de siècle în contextul tradiției propriei sale culturi și în descendența romantismului, relevă capacitatea de sinteză a unui pictor ca Jacek Malczewski, bucurându-se de recunoaștere atât în spațiul cultural francez, cât și în cel german, prima expoziție individuală având loc în 1903, la Societatea Amicilor Artelor Frumoase, la Cracovia. Malczewski devine, în 1897, membru fondator al "Towarzystwo Artystów Polskich "Sztuka"" (Societatea Artiștilor Polonezi "Art"), dar va expune și alături de alte grupuri, precum grupul ZERO, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
293 Idem, Anul V, nr. 178, duminică, 4 mai 1924. 294 Idem, Anul V, nr. 177, duminică, 27 aprilie 1924. 295 Idem, Anul V, nr. 176, duminică, 20 aprilie 1924. 296 Annette Dorgerloh, "The Melancholy of Everything Finished. Portraiture in German Symbolism", în Kingdom of the Soul. Symbolist art in Germany 1870-1920, Ingrid Ehrhardt și Simon Reynolds (eds.), Prestel, Munich, Londra, New York, 2000, p. 263. 297 F. Șirato, "Expoziția Societății "Arta Română"" I, 1919, în Prospecțiuni plastice, Editura de Stat pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parcursul secolului al XIX-lea se publică în Europa volume de poezii populare sau de povestiri folclorice, cum ar fi, de exemplu, celebrele povești ale fraților Grimm, publicate pentru prima dată în 1812, și se colecționează muzică populară, după modelul germanului Johann Gottfried Herder de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Mișcarea romantică nu face decât să accentueze și să accelereze prin manifestele sale interesul pentru folclor. Să ne amintim, în Anglia, de exemplu, de poezia lui Robert Burns, eroul național al
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
au nicio obligație față de Cehoslovacia [6, p. 187]. Chamberlain scria: "Am abandonat orice gânduri de a le da garanții Cehoslovaciei sau Franței în legătură cu obligațiile ei față de această țară" [6, p. 159]. Englezii l-au sfătuit pe Beneš să facă concesii germanilor, el însă a declarat că "nu va tolera amestecul englezilor și francezilor în treburile interne ale țării" [6, p. 145]. Edvard Beneš considera că aceste sfaturi echivalează cu o capitulare și că în anii ce vor veni vor fi regretate
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
acestei semnături, Hitler și-a exprimat bucuria în fața secretarei sale, spunând: "Copii! Vreau să vă dau o veste bună, Hácha tocmai a semnat. E cel mai mare triumf al vieții mele. Voi intra in istorie drept cel mai mare dintre germani". În 1945, în urma înfrângerii Germaniei și a aliatei sale Ungaria, Cehoslovacia a fost eliberată, iar președintele Edvard Beneš, care a stat în exil în perioada 1939-1945, a revenit în țară și și-a reluat prerogativele de președinte. Sub presiunea publicului
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
După atacarea Poloniei de către Germania, guvernele Angliei și Franței, conduse de conciliatorii Neville Chamberlain și Eduard Daladier, au declarat război Germaniei, au făcut mobilizări parțiale, dar nu au întreprins acțiuni de război propriu-zise, s-au menținut pe pozițiile inițiale. Nici germanii nu atacau; în afară de zboruri de recunoaștere, aviația germană nu a întreprins atacuri asupra Britaniei sau Franței. Guvernul francez le-a cerut britanicilor să se abțină de la atacuri aeriene împotriva Germaniei, pentru a preveni represalii asupra uzinelor lor de război, care
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Britaniei sau Franței. Guvernul francez le-a cerut britanicilor să se abțină de la atacuri aeriene împotriva Germaniei, pentru a preveni represalii asupra uzinelor lor de război, care erau neprotejate. "Noi ne-am mulțumit să aruncăm manifeste ca să-i ridicăm pe germani la o moralitate mai înaltă", spunea W. Churchill. Această fază a războiului a uimit pe toată lumea. Dacă ar fi desfășurat o ofensivă contra trupelor germane, cele 76 de divizii anglo-franceze care nu aveau în fața lor decât treizeci și două de
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
și două de divizii germane au rămas complet inactive". Un atac din partea puterilor occidentale n-ar fi întâmpinat decât un simulacru de împotrivire care, cu siguranță, n-ar fi fost eficace [6, pp. 436-437]. De fapt, atât francezii, cât și germanii nu voiau să fie primii care atacă: francezii, din cauză că apreciau armata germană ca fiind mai puternică, iar germanii pentru a putea da vina pe francezi că au început primii. Conform Directivei nr. 1 a lui Hitler pentru conducerea războiului, punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
decât un simulacru de împotrivire care, cu siguranță, n-ar fi fost eficace [6, pp. 436-437]. De fapt, atât francezii, cât și germanii nu voiau să fie primii care atacă: francezii, din cauză că apreciau armata germană ca fiind mai puternică, iar germanii pentru a putea da vina pe francezi că au început primii. Conform Directivei nr. 1 a lui Hitler pentru conducerea războiului, punctul 3: "În Vest, este important ca răspunderea pentru deschiderea ostilităților să revină fără echivoc Angliei și Franței. La
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
de avioane de luptă, toate porturile norvegiene au fost ocupate. Trupele engleze au căutat să debarce în alte locuri, dar fără rezultate. Dotarea lor militară era insuficientă, iar echipamentul soldaților era neadecvat, tot nordul Norvegiei fiind acoperit de zăpadă. ,,Supremația germanilor era vizibilă, ei aveau un plan de acțiune pregătit cu atenție" [6, p. 208]. În Marea Britanie, Neville Chamberlain a fost silit să-și dea demisia, deși ar fi vrut să rămână la guvernare. În locul guvernului conservator s-a format un
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
alte personalități responsabile au relevant influențele dezintegratoare atât ale comunismului, cât și ale fascismului. Churchill spunea despre comuniștii francezi că au preluat sloganurile lui Stalin [6, p. 211]. Generalul De Gaulle, referindu-se la intrarea în lupta de rezistență contra germanilor, scrie: "Comuniștii francezi au intrat în acțiune la sfârșitul anului 1941. Până atunci conducătorii lor lansaseră invective împotriva capitalului anglo-saxon și a "gaullismului", sluga lui. Când Hitler cotropi Rusia, atitudinile s-au schimbat" [8, p. 279]. În acest sens, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
în vestul Europei, fața acestuia s-a înseninat în momentul în care Churchill i-a vorbit despre deschiderea frontului în Africa de nord-vest. El a sesizat avantajele strategice ale operațiunii "Torch" lovirea lui Rommel din spate, intimidarea Spaniei, lupta dintre germani și francezi, etc. [11, pp. 142-143]. Desfășurarea operațiunii "Torch" Planurile asaltului (6-11 noiembrie 1942) au cuprins Casablanca, Oran și Alger. Atât Oran, cât și Alger erau porturi importante, iar aeroporturile de lângă Oran urmau să joace un rol esențial în operațiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
p. 178]. Din cauza unor greșeli tactice și dificultăților de aprovizionare cu tehnica militară, ocuparea a întârziat. Asaltul final a început pe 5 mai 1943. În ultima săptămână a campaniei au fost luați 240.000 de prizonieri, dintre care 125.000 germani. Înainte de dezastrul final, Rommel a părăsit teatrul de operațiuni militare. Generalul Von Armin a dat ordin de capitulare a trupelor germane. Din "Afrika Korps" mai rămăseseră în dosul gardurilor de sârmă ghimpată prizonierii, singurii supraviețuitori [2, p. 225]. În ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
bine. Germania a atacat Divizia I americană, amenințând cu ruperea pozițiilor sale de apărare pe plaje. Din lipsă de trupe de sprijin, atacul german a eșuat. Formațiuni americane aeropurtate și artileria navală au tranșat repede situația. Repliați în regiunea Catania, germanii n-au reușit să-și consolideze poziția. Un obiectiv situat în sfera de acțiune a lui Montgomery, aflat la extremitatea de nord-est a Siciliei, era Messina, port important prin care se efectua aproape toată asigurarea materială germană. Ofensiva lui Montgomery
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
putea asigura ofensiva. Astfel, într-o noapte a traversat strâmtoarea Messina, debarcarea pe continent devenind un fapt împlinit. Apoi, Montgomery a început să înainteze spre nord. În ce privește capitularea, Eisenhower a recunoscut că problema delicată era cea a posibilității capitulării în timp ce germanii dominau țara. Totuși, s-a căzut de acord ca armistițiul să intre în vigoare în seara de 8 septembrie și să fie anunțat în același timp de Badoglio și de Eisenhower. Data comunicării fusese astfel aleasă, încât să coincidă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
operațiunii era dificil de stabilit. Depindea de o serie de variabile probabile, incerte, între care starea vremii era esențială. Cunoscându-se faptul că exista o cursă între marile puteri pentru producerea de arme noi, prezenta interes pentru operațiunea "Overlord" dacă germanii puteau produce o surpriză sub acest aspect. În ce privește vremea, pentru a se beneficia de o perioadă cât mai lungă de timp frumos, a fost aleasă inițial luna mai. Când generalul Frederick Morgan elaborase planul debarcării, a avut în vedere un
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
aprovizionare necesare unei bătălii mobile și decisive [2, p. 357]. La 12 iunie 1944, V1 a lovit Londra, iar V2 la începutul lui august. Aceste arme noi au creat o anume panică și îngrijorare în Anglia. Eisenhower considera că, dacă germanii puneau la punct aceste arme mai devreme cu șase luni, debarcarea în Europa de nord-vest ar fi fost probabil dificilă sau chiar imposibilă [2, p. 353]. Întârzierea punerii în funcțiune a armelor noi s-a datorat bombardării puternice a fabricilor
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
americane și Grupul 21 de armate britanic [2, p. 371]. În procesul încercuirii apropierea dintre trupele aliate trebuia realizată astfel încât acestea să nu se atace reciproc. S-a constatat însă că spațiul lăsat între unitățile aliate a fost folosit de germani pentru manevre proprii. Aducând de peste Sena la începutul lunii august mai multe divizii ca întăriri, germanii n-au reușit să-și îmbunătățească situația [2, p. 375]. Comandanții germani au fost preocupați să păstreze un coridor de ieșire din încercuire, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
aliate trebuia realizată astfel încât acestea să nu se atace reciproc. S-a constatat însă că spațiul lăsat între unitățile aliate a fost folosit de germani pentru manevre proprii. Aducând de peste Sena la începutul lunii august mai multe divizii ca întăriri, germanii n-au reușit să-și îmbunătățească situația [2, p. 375]. Comandanții germani au fost preocupați să păstreze un coridor de ieșire din încercuire, prin care s-au strecurat mare număr de divizii de tancuri care au reușit să traverseze înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
în nord și Marsilia sau instalații portuare echivalente în sud". Debarcarea în sudul Franței prezintă importanță și sub aspect strategic. "Trupele generalului Devers vor acoperi și sprijini flancul nostru drept, în timp ce ne vom continua înaintarea spre centrul de rezistență al germanilor. În al doilea rând, după joncțiunea lor cu flancul nostru drept, vom izola în mod automat toată zona situată la vest de această linie, vom captura toate trupele inamice de pe cuprinsul ei, vom elibera întreaga Franță, care astfel ne va
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]