5,266 matches
-
din materia acestui pământ arid și mustind de duhuri, Shamael îl ghidează pe Corto către limanul pe care doar această ființă solitară și paradoxală îl poate atinge. Sceptic și ironic, Corto îndeplinește misiunea pe care i-o încredințează magul ce ghicește trecutul și viitorul în pietre. Abandonând rațiunea occidentală, Corto alege, alături de Cush și de Shamael, poarta de intrare a mitului și a miracolului. Africa lui Corto ar fi de neimaginat fără teritoriul pe care îl cartografiază, la debuturile sale, Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
către o altă aventură. Rescriind ciclul Graalului în proza sa grafică, Pratt adaugă o nouă pagină la romanul inițiatic al cărui personaj este Corto. Drumurile sale sunt fabuloase și urmează liniile unei geografii a cunoașterii secrete. Dincolo de epiderma aventurierului, se ghicește făptura unui scafandru ce se aventurează către adâncurile lumii inaccesibile ochiului profan. Fabula venețiană „Venise serait ma fin !” Exclamația lui Corto Maltese ar fi putut fi aceea a lui Hugo Pratt însuși. Legat prin mii de fire de solul italian
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o pot înțelege, o voce ce readuce la viață secretele ascunse în deșert, ca de sub o mantie crudă de nisip arzând. Istoria lui Salomon Horaz este istoria Palestinei sfâșiată de război și fascinată de proiectul sionist. Dincolo de locomotivă se poate ghici silueta unei alte ființe devenită una cu solul arid al patriei sale, fermecătoarea agentă sionistă Sheeba Trumpeldor. Povestea lui Pratt unește firele dragostei, politicii și trădării. Însărcinat să escorteze un transport de aur spre Canalul Suez, Salomon descoperă în Sheeba
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
zulușii, Daniel Doria vine din vechea lume cu ambiția de a trăi ceea ce îi este refuzat în patria sa. O identitate nouă se construiește, iar Doria este tovarășul cel mai fidel și curajos al unei Ann în care se poate ghici ceva din temeritatea femeilor cu care se va întâlni Corto în voiajele sale. Romanul educației lui Doria este romanul familiarizării cu un univers din care dispar regulile îndepărtatei Europe. Odată cu sosirea lui Doria aici, tânărul prinț descoperă vocația călătoriilor care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
locului este, invariabil, una înșelătoare. Misterul se face simțit sub forma tenebroasă a vrăjitorului care renaște cu gândul răzbunării în minte. O lectură contextuală a lui Pratt este una legitimă - în Wambo, preotul acestei religii a răzbunării anticoloniale, se poate ghici un ecou al mișcărilor maumau ce anunță sfârșitul Imperiului. Omnipotent și invizibil, Wambo este parte din mesianismul ce va susține revoltele autohtone în numai câteva decenii. Guvernarea colonială depinde, în cele din urmă, de abilitatea de a ține sub control
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Latine și Caraibiene ca spațiu al revoluției. Drumul lui Corto se petrece în vecinătatea ciudatei insule a vrăjii și tiraniei pe care o evocă Graham Greene, în The Comedians. În siluetele celor care populează ostroavele uitate ale Antilelor se poate ghici ceva din strălucirea de apostol al revoluției ce iradiază din spectrul lui Che. Rebelii din Antile sunt, ca și acei cangaceiros întâlniți de Corto, refugiul umanității în fața rapacității și exploatării. Revoluția lor este un cocktail în care se reunesc pasiunea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a celui care are privilegiul de a contempla o lume destinată dispariției. Trepidantă și melancolică, povestea sergentului Kirk răstoarnă locurile comune pe care se sprijină westernul clasic. Vocația civilizatoare a pionierilor este, cel mai adesea, o mască dincolo de care se ghicește lăcomia și instinctul ucigaș. Solidaritatea lui Kirk este fondată pe fraternitatea cu cei amenințați de rapacitate și de egoism - până la un punct, opțiunea sergentului de a lupta alături de indieni împotriva bandiților din propria sa rasă anticipează vocația angajării care îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
seria de texte canonice ce are ca ambiție rescrierea istoriei nașterii minunatei și sângeroasei lumi de peste ocean. În aventura pe care o trăiește Christopher Nightly, tânărul aruncat de destin din Liverpool-ul complicațiilor galante în teritoriile de graniță americane, se poate ghici vocea lui Fenimore Cooper, dar și temeritatea marină a lui Robert Louis Stevenson. Ca atâtea dintre tex tele acestuia din urmă, proza lui Battaglia este, înainte de toate, radiografia trepidantă a unui parcurs de formare și de transformare. Omul din Noua
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu este niciodată plictisitor, iar schimbarea de decoruri și de provocări este parte din convenția genului. Fascinația benzii desenate derivă și din ambiguitatea relației ce unește pe apărătorii lumii libere și pe inamicii lor. Dincolo de enigmaticul și ferocele Ming se ghicește silueta, delicată și parfumată, a unei alte prezențe feminine, decupată din peisajul aceluiași film noir. Tania, nepoata domnului Ming, este actorul ascuns ce asigură, în pofida pericolelor, informația de care depinde succesul însuși al luptei. Întotdeauna în umbră, atentă la o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pradă unei agitații teribile. „Iată că lucrurile de care mă temeam atât de mult se întâmplă, în cele din urmă ! Totul pare să se lege, Milou, ca și cum o minte diabolică ar pune la cale un eveniment pe care îl pot ghici, dar despre care nu știu încă nimic !” Era această exclamație începutul unei noi aventuri. Privirile lui Milou și ale lui Haddock se întâlniră pentru o clipă. Amândoi știau că armistițiul ajunsese la capăt și că în Tintin se deșteptase acel
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
erudiție ce risca să îl atingă, Milou lătra, pe jumătate bucuros, pe jumătate melancolic. Cu paharul de whisky în mână, Haddock urmărea fascinat această suită de acrobații ale lui Tintin. Și doar câteva exclamații modeste, în care se mai puteau ghici urmele ectoplasmelor atât de dragi căpitanului, trădau uimirea care îl copleșea. De sus, de pe scară, ca un matelot ce a descoperit pământul după ani de căutare, Tintin striga fericit, având în mâini o uriașă hartă a lumii : — „Căpitane Haddock, ridicăm
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
imaginând deja conturul teritoriilor pe care le va parcurge. Istoria Azaniei se desfășura în fața ochilor săi, documentată de enciclopedii și de magazine ilustrate. Și în centrul acestei istorii străvechi, ce culmina cu nașterea Azaniei independente odată cu apusul imperiilor europene, se ghicea silueta amenințătoare și ubicuă a celui care alesese pentru sine rangul de mareșal și titlul de președinte pe viață. Cu pieptul încărcat de medalii și ținută marțială, invariabil agitând un baston din fildeș masiv, Amin Barra înlăturase, in urmă cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în spatele nostru se aflau soldații bordurieni ce escortau doi oficiali purtând uniforma cu emblema lui Plexy Gladsz. Pe unul dintre ei îl recunoscurăm fără dificultate - colonelul Sponsz rămăsese neschimbat. Pe celălalt nu îl întâlnisem niciodată, dar identitatea lui o puteam ghici, judecând după imaginile pe care presa le publicase în urmă cu câteva săptâmâni. Maiorul Olrik se afla alături de noi. Capitolul 10, în care Tintin moare și reînvie Zilele care au urmat acestei întâlniri cu Sponsz și Olrik au fost dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de pe frontul ce se mișca dincolo și dincoace de linia râului ajungea până la Corto ca o melodie familiară, ce face parte din chiar ritualul cotidian al fiecărei dimineți în care te trezești și contempli profilele ghemuite ale morților ce se ghicesc pe câmpia din fața ta. Aici, moartea are aerul ciudat și mecanic al unui joc de biliard - un trăgător îndepărtat trimite bilele ce izbesc, prin ricoșeu, un număr de destine ce se frâng. Ascuns în tranșeele sale, soldatul are acces la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fost ucis în Pacific, aproape de insula ascunsă. Melanezianul zâmbește și zâmbetul său are cruzimea unei lame de cuțit. Am fost mort, dar am revenit spre a te întâmpina, aici, unde totul a început pentru tine. Pe puntea navei se poate ghici și silueta lui Slütter - la fel de însingurată în așteptarea valului ce o va aduce și pe Pandora. Și Tristan Bantam este aici, cu același sentiment de tinerețe stingheră ca în ziua în care sosea la pensiunea doamnei Java. Toți actorii par
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
râdeau cu gura până la urechi. Ceva mai târziu, am descoperit că bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei întindeau mâna să li se ghicească viitorul, iar cealaltă jumătate ghicea. Apoi, schimbau rolurile. Jumătatea care ghicise trecea la întinsul mâinii, lăsîndu-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau mult
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ceva mai târziu, am descoperit că bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei întindeau mâna să li se ghicească viitorul, iar cealaltă jumătate ghicea. Apoi, schimbau rolurile. Jumătatea care ghicise trecea la întinsul mâinii, lăsîndu-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau mult peste motivele neînsemnate care le
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei întindeau mâna să li se ghicească viitorul, iar cealaltă jumătate ghicea. Apoi, schimbau rolurile. Jumătatea care ghicise trecea la întinsul mâinii, lăsîndu-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau mult peste motivele neînsemnate care le generaseră. Protagoniștii oboseau, dar nu se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
stau nemișcat ca să mă liniștesc. Ceilalți au rămas și ei nemișcați. Cu ochii țintă la mine, așteptând. Eram ca un cobai închis într-o cușcă luminoasă de sticlă, supravegheat de mii de paznici care aveau, toți, chipul meu și-mi ghiceau gândurile. Știau când voi deschide ochii, când voi mișca un deget. Eu însumi mă transformasem în haită contra mea. Eram haită și hăituit. Gândul acesta m-a făcut să izbucnesc într-un râs nervos. Dincolo de pereții de sticlă strălucitori, ceilalți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
familiar, n-am venit să mă cert cu dumneata... Se opri. Mă examina în tăcere și abia atunci am remarcat că nu mai avea buzele rujate. Era și împurpurată la față. ― Ce mă privești așa? reluă ea. Și cum probabil ghicise că-i observasem roșeața din obraji, mă lămuri că tocmai făcuse o baie fierbinte. Mă trata, așadar, ca pe un imbecil care nu aștepta decât s-o strângă în brațe. Acum, atitudinea ei nu mai lăsa loc la nici o îndoială
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu glasul ceva mai slab. Îmi venea să plâng de neputință. În fața pescarilor mă părăsea mereu curajul și oricât aș fi dorit să-i înfrunt, simțeam cum se șubrezeau resorturile voinței mele. Tăcerea lor mă strivea. Ca și cum mi-ar fi ghicit gândurile, unul dintre pescari luă în palmă o omidă care căzuse pe masa lui, o examină câteva clipe cu scârbă și apoi o strivi cu unghia de piciorul mesei. Am plecat abătut spre casa Martei. În odaia întunecoasă, mirosind a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
conjugare și, cu cretă roșie, cea care rămânea neschimbată. \ Nu știu dacă Cottard a înțeles prea bine, dar a părut interesat și mi-a cerut o cretă roșie. Am părut puțin surprins, dar la urma urmei... Nu puteam, bineînțeles, să ghicesc că o să se folosească de ea pentru planul lui. RIEUX L-A ÎNTREBAT CARE ERA SUBIECTUL CELEI DE-A DOUA CONVERSAȚII. DAR, ÎNSOȚIT DE SECRETARUL SĂU, COMISARUL SOSEA ȘI VOIA ÎNTÂI SĂ ASCULTE DECLARAȚIILE LUI GRAND. DOCTORUL OBSERVĂ CĂ GRAND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lucrare. \ Ei bine, cred că sunt pe calea cea bună. \ Și mai ai mult ? Grand parcă prinse dintr-o dată viață, fierbințeala alcoolului îi cuprinse vocea. DAR NU AICI E PROBLEMA, DOMNULE DOCTOR, NU ASTA E PROBLEMA, NU. În întuneric, Rieux ghicea că-și agită brațele. Părea să mediteze la ceva și îi dădu drumul brusc, cu volubilitate: ― Ceea ce vreau eu, domnule doctor, este ca în ziua în care manuscrisul meu va sosi la editor, acesta, după ce-l va fi citit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PENTRU MOMENT EXISTĂ BOLNAVI ȘI TREBUIE SĂ-I VINDEC. DUPĂ ACEEA O SĂ REFLECTĂM, ȘI EU, ȘI EI. DAR CEL MAI URGENT LUCRU ESTE SĂ-I VINDEC. ÎI APĂR CUM POT, NIMIC MAI MULT. ― Împotriva cui ? Rieux se întoarce spre fereastră. Ghicea în depărtare marea, după o condensare mai întunecată a orizontului. Resimțea doar oboseala și lupta în același timp împotriva unei dorințe neașteptate și nesocotite de a se destăinui ceva mai mult acestui om ciudat, pe care însă îl simțea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
partea lor." Când Rieux a ieșit, un vânt violent a năvălit cu putere prin ușa întredeschisă și i-a izbit în plin pe credincioși. Aducea în biserică un miros de ploaie, o mireasmă de trotuar ud care îi lăsa să ghicească înfățișarea orașului înainte ca ei să fi ieșit. În fața doctorului Rieux, un preot bătrân și un tânăr diacon care ieșeau în acest moment, au avut de furcă să-și țină pălăria pe cap. Asta nu l-a împiedicat pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]