KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...127 128 129 ...166 >

4,147 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

strecură mâna prin deschizătura geamului. — Martin Leslie, Biroul de Reportaje. Logan i-o strânse, simțindu-se din ce În ce mai puțin În largul lui. — Doamne, Logan McRae... spuse reporterul. Ești inspector acum? Logan răspunse că nu, era tot comisar, iar bătrânul păru revoltat. — Glumești! Ce nenorociți! Dar meritai să te facă! Angus Robertson ăla era o lichea și jumătate... Ai auzit că și-a tras o operație de apendicită la minut În Peterhead? spuse el coborându-și vocea. Șurubelniță cu vârf ascuțit, direct În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În fața clădirii de sticlă și ciment, era un cordon de camere de televiziune, majoritatea fixate pe un reporter foarte sobru care transmitea și care făcea declarații pe un ton foarte serios despre competența Poliției Grampian. Agenta cu care vorbise nu glumea: Sandy Șarpele chiar iscase o furtună. Logan băgă duba de intervenție În parcare prin spate și se ținu cât putu de departe de zona recepției În drum spre sala de ședințe. Acolo era iarăși agitație. Dar de această dată, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
alese un plic mare de carton din tava pentru corespondență internă. — Analizele de sânge pentru fata ta de patru ani necunoscută. Sunt niște chestii interesante acolo. Îi dădu plicul, trase fermoarul sacului, aranjând cadavrul, În vreme ce Logan răsfoia raportul. Brian nu glumea. Era foarte interesant. La cantină, la vremea prânzului, era un singur subiect de discuție: oare avea să fie dat afară inspectorul Insch? Logan mâncă În liniște la o masă cât mai departe de ceilalți. Pentru el, lasagna avea gust de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
a venit devreme. I-am văzut mașina pe patru roți pentru gagici În parcare de dimineață. Probabil pune ceva la cale cu conducerea superioară: te transferă la Gorbals. Stătea și zâmbea, iar Logan nu putea să-și da seama dacă glumește. Speram că puteți dumneavoastră să vorbiți cu el... Zâmbetul i se transformă În râs. — Vrei să-l Întreb dacă-i place de tine? Logan simți cum se Înroșește. Știa cum e inspector Steel. Chiar venise așteptându-se ca ea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

glas. Reuși să pătrundă în atrium și pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - nu ca în luptă dreaptă, ci ca în încăierări - în pântece, iar el se clătină și simți îndată focul... Iar din spate, Chereas - Chereas, cu care glumea în fiecare zi - îl lovi din nou, foarte puternic, pentru că genunchii i se înmuiară, iar el, Gajus Caesar, al treilea Împărat al Romei, căzu în genunchi și, pe când cădea, scuipă sânge. Se prăbuși cu fața în jos pe splendidele dale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
încetară. După câteva luni, mulți romani - și, în viitor, mulți istorici importanți - aveau să gândească la fel ca Agrippina. În acea seară însă, cuvintele ei păreau doar un strigăt de spaimă irațională. Gajus, care asculta, în vreme ce frații săi mai mari glumeau ceva mai încolo, îl întrebă îngrijorat pe tatăl său: — Ce pregătesc oare? Germanicus îi mângâie părul, așa cum făceau toți, fiindcă era strălucitor și frumos ondulat. Nu știa însă ce să-i răspundă, așa că în cele din urmă zise, mințindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul obilos, dacă nu rostesc eu rău, mica suliță. Surâse îngăduitor, dar acel surâs pe fața brăzdată de riduri izvora, poate, dintr-un sublim dispreț. — Vouă vă place să glumiți. Dar n-ați înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se înalță în căutarea divinității și se luminează când o întâlnește. Folosea vocabule și construcții sintactice care duceau cu gândul la autorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
la Roma se afla în domus-ul mamei sale, Antonia, fiica romană a marelui rebel. Gajus se aplecă deasupra apei, iar vâslașii împinseră vâslele în sens opus, ca să oprească în acel loc. Acesta fusese așadar conducătorul iubit de oamenii săi pentru că glumea, se lăuda, benchetuia și bea mult împreună cu ei, mereu ocupat cu femeile, darnic, curajos până la inconștiență? Putea fi cu adevărat el. Așa avea să-l descrie, o sută de ani mai târziu, și Plutarchus. — Pieptănătura regală, spuse Gajus. Germanicus răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
acea vilă, ca și pe Palatinus, exista o bibliotecă liniștită. Îi dădură voie imediat să meargă acolo, iar el mulțumi, gândindu-se că faima lui de lunatic, de cititor pasionat și inofensiv avea să fie confirmată de spioni. După ani, glumind, avea să spună că-și petrecuse o jumătate din adolescență printre cărți. Biblioteca nu era supusă controalelor și părea abandonată. Bibliotecarul era un sirian zăpăcit și melancolic, care își făcea apariția la două-trei zile pentru a le indica sclavilor, atingând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
mică escortă, traversând cu pași repezi grădinile în dezordine ce acopereau încă vârful colinei. Cum îl văzură, oamenii se întoarseră electrizați și îl salutară cu entuziasm, lucru care nu se întâmpla în vremea tinereții lui Augustus. El răspunse, râse și glumi cu cei din apropiere, încălcând astfel orice protocol. Așa se întâmpla mereu, și cu cât senatorii îl detestau mai mult, cu atât poporul îl iubea mai mult, cu pasiune. Dintr-odată însă, puse capăt jocului și se adresă lui Manlius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
pilaștri solizi care spărgeau valurile, în timp ce orificiile permiteau refluxul nisipului. Pe pilaștrii aceia așezaseră o platformă robustă de scânduri, ce devenise un pod lung. — „Băiatul“ l-a inaugurat trecând călare peste el. Oamenii se uitau cu gura căscată, iar el glumea pe seama vechii profeții a lui Thrasyllus. Va aduceți aminte? Thrasyllus i-a spus lui Tiberius că „băiatului“ aceluia avea să-i fie mai ușor să traverseze călare golful de la Puteoli la Baia decât să ajungă la putere. Iată: vom spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

amfiteatrul Odobescu Împreună, ea Îl vede deodată pe N.S. și se face albă la față: „Am uitat să-ți spun, să nu mai ieșim Împreună. Dacă mă vede N. cu tine, mă bate“. O privesc să văd dacă nu cumva glumește. Aproape tremură de frică. Ochii poetului blond au o culoare vânătă; s-au Îngustat cântărindu-ne atent cum ne apropiem. G. este o fată foarte deșteaptă, știind să iasă din Încurcătură: „Uite, colegul meu ar vrea să discute cu tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
joi) Colegul meu Simca Moise doarme În patul aflat În continuarea patului meu; este un pistruiat rotofei cu strungăreață, inteligent și cult. L-a debutat Nina Cassian ca poet; exală un miros Îngrozitor. „Mai spală-te, măi, Moise!“, Îi spun. „Glumești? e mirosul rasei!“, Îmi răspunde el râzând. Are umor, nu se supără. (luni) Ieri la ștrand cunosc o damă bine pălărie de soare umbreluță colorată stil madame Bovary În vacanță sub 30 poate disponibilă Încerc am succes Îmi dă adresa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Tace. Am intimidat-o. Sunt sigur că i-au transpirat palmele. Când se intimidează, Îi transpiră palmele. E oribilă. Îmi iau o mină cât mai serioasă și declam pe nas: „Cererea În căsătorie se aprobă!“. Se uită la mine uimită. „Glumești?“ „Deloc!“ „Și mi-o spui cu aceste cuvinte?“ Devin amenințător. „Nu mai este de actualitate cererea ta?“ „N-am zis asta. Dar cum ți-a venit așa, după ce m-ai batjocorit atât? Mi-ai spus că vreau să fac o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

le știi. Dar, spuse ea arătând către cort, aceasta este direcția în care se îndreaptă magia. David Copperfield, David Blaine... artă, magie de stradă. Magie sexy, cum ar spune unii. - Ar trebui să încerci să fii admisă aici. - Cine, eu? Glumești. Nu sunt nici pe departe pregătită pentru o probă aici. Tot ce faci trebuie să fie perfect. Trebuie să fiu cea mai bună. - Vrei să spui mai bună decât un bărbat? - Mai bună decât oricine, bărbat sau femeie. - De ce? - Din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sălbatic și cu pete caracteristice unui Appaloosa. - Bună dimineața, Donny, îl alintă ea pe animal. De fapt, numele real era Don Juan di Middleburg și era foarte potrivit după părerea lui Cheryl. Un gigolo autentic, după cum îi plăcea ei să glumească: în mâinile bărbaților, se zbătea teribil și necheza, dar cu ea era întotdeauna blând și ușor de controlat. - Ne vedem într-o oră, spuse ea îngrijitoarei în timp ce se sălta în șaua lui Donny, apucând frâiele și simțind cu plăcere musculatura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
bărcile. Ce fel de barcă? - De navigație. 15 metri lungime. Puțin mai mare decât cea pe care eu și soția mea am avut-o. Și pe care ea a căpătat-o în urma divorțului, adăugă el trist. - John, nu se poate! Glumești. Eu și soțul meu am avut una. Și a luat-o el după divorț. - Serios? răspunse el înveselit. Hai până la râu. O să o poți vedea. - Mi-ar plăcea enorm, spuse ea șovăitor și își strecură brațul sub al său. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Și în SoHo și TriBeCa. - Nu prea știu aceste zone. Nu merg mai sus de Strada 23 aproape deloc. Rhyme râse cu poftă: - Pe vremea mea, pe Strada 14 începea zona demilitarizată. - Se pare că victoria a fost a noastră, glumi ea scoțând din nou la iveală câteva mingi roșii care continuau să apară și să dispară, să sară dintr-o mână în alta și să jongleze vioi prin aer. - Și accentul tău? întrebă el. - Am vreun accent? - În fine, intonație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
bine? o întrebă Sachs. Tânăra femeie ridică din umeri. - A trebuit să îi spun domnului Balzac de ce îl întreb despre Weir. Este foarte supărat pe mine. Va trebui să fac ore în plus la magazin. - Îți vom scrie o scutire, glumi Sachs, prin care îți vom motiva absența de la ore. Kara zâmbi aproape imperceptibil. - La naiba cu scutirea. Dacă nu erai tu, nici acum nu am fi avut vreo idee cu privire la identitatea criminalului. Spune-i să îmi dea un telefon. Rezolv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
o zi atât de frumoasă stând doar în casă. În acel moment, cei doi începură să se holbeze la el de-a dreptul, căci rareori ieșise din casă „într-o zi atât de frumoasă”, chiar și înainte de accident. Rhyme spuse: - Glumeam. Thom, poți să aduci dubița, te rog? - Nici nu trebuie să mă rogi, răspunse asistentul. Privind în jur prin sala ponosită, Rhyme observă o femeie foarte voinică de culoare privindu-i insistent. Se ridică încet de la locul ei și veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
drum pe coridoarele întortocheate. - Locul e atât de sinistru. Ca la școala de muzică. Înfricoșător... - Va trebui la un moment dat să scrii un capitol în cartea ta și despre cum să investighezi o crimă în astfel de locuri ciudate, glumi ea, simțind cum teama o cuprinde. Acum trebuie să închid, Rhyme. Te sun mai târziu. Rhyme și Cooper se întoarseră la cercetarea probelor. În primul coridor, Sachs recuperase briceagul și găsise bucățile de os și de cauciuc cenușiu, folosite de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

se opri și se întoarse la ușă, trăgându-și ochelarii la loc pe nas și privindu-mă peste ei. — Și știu că pot fi considerat depășit, dar nu sunt încă pregătit să fiu de acord cu așa ceva. Nu încă. Chiar dacă glumea, era conștient că-i dădusem subtil peste nas, știam asta. — Bineînțeles că nu, dragul meu, am zis. Ești în floarea vârstei. La fel ca soția ta. M-am dus către frigider și mi-am pus mâna în șold, l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
se bazează pe proteine, asta-i ideea. I-am zis lu’ mama să ia un pachet din ăla de piept de pui când se duce mâine la Iceland. Fără piele - un pachet de piept de pui fără piele. Cred că glumești, Stacey, îmi zice. Îți iau un pachet de cârnăciori, e la juma’ de preț. E tot carne, îmi zice. Io zic: Nu fi bleagă, mamă. Nu-s proteine pur și simplu; sunt la fel ca pâinea și alte chestii. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Ce poezie minunată! a spus ea, râzând spre noi, apoi privi iar în jos spre felicitare. „Sper să te faci bine curând“, a continuat ea. Foarte formal, dragă! Mă bucur să observ că nu lași emoțiile să te copleșească. Nu, glumesc doar, a adăugat, privind expresia lui tata, mulțumesc, dragul meu, e cu-adevărat dulce. Aproape că te iert că n-ai luat paracetamol. Norocul tău că mai am două, altfel te trimiteam înapoi în clipa asta. Tata se purta ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
chestii din astea. N-aveam de gând s-o ajut luându-i partea. N-avea decât să iasă singură din asta. Dracu’ știe, totuși, de ce o lua el așa-n tragic; o clipă chiar m-am întrebat dacă nu cumva glumește sau se preface jignit ca să ne dea ocazia pentru râsete în familie, dar dura prea mult ca să fie vorba de așa ceva. —Charlie, nu fi ridicol. Te-ai enervat că am scos-o din pungă înainte să trebuiască s-o văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]