3,627 matches
-
le scriu eu însămi nu ajută la nimic. Dacă ar trebui să explic de ce o carte e pentru mine riguroasă, iar o alta plată și anostă, n-aș putea decât să semnalez densitatea unor pasaje ce-mi stârnesc în cap goana buimacă și-mi atrag gândul într-acolo unde nu se pripășesc cuvinte. Cu cât sunt mai dese aceste pasaje, cu-atât și textul e mai riguros, și cu cât sunt mai rare, cu-atât e mai plat. Calitatea unui text
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Cu cât sunt mai dese aceste pasaje, cu-atât și textul e mai riguros, și cu cât sunt mai rare, cu-atât e mai plat. Calitatea unui text am evaluat-o totdeauna în funcție de acest criteriu: dacă-mi stârnește sau nu goana mută, buimacă din cap. Orice frază izbutită sfârșește în cap acolo unde ceea ce ea provoacă vorbește cu sine altfel decât prin cuvinte. Iar când spun că unele cărți m-au schimbat, atunci la asta mă refer. și măcar că mulți o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aceea a interlocutorului și totuși nu pot să spun lucruri prea clare despre mine, fiindcă, afară de ceea ce se oglindește pe un chip străin din propriile mele gânduri despre mine, nu reușesc niciodată să descifrez nimic“3. În propozițiile lui Vona, goana buimacă e ațâțată de concizie, observațiile se înstrăinează de sine, dobândind valoare exemplară fără ca măcar să știi cum și prin ce. După cum arată propoziția pe dinafară, n-ai crede-o în stare de ceea ce-ți provoacă în cap. Dar un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
arată propoziția pe dinafară, n-ai crede-o în stare de ceea ce-ți provoacă în cap. Dar un text poate fi și metaforic, vizibil inserat în imagini ca la António Lobo Antunes, pentru a trece abia de-aici la goana buimacă: „O neagră dispoziție, o melancolie furioasă de culoarea norilor s-au adunat deasupra mării, perne făcute grămadă, pline de gușe de tafta“, scrie el în romanul Păsările se reîntorc. Cei trei autori citați mai sus, fiecare în felul său
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cotidiene nou ivite cu ajutorul acestei figuri-laitmotiv bine cunoscute, chiar dacă malign recurente. Unde se arăta regele, nu te așteptai la cruțare. și totuși îți orânduia viața, fără să scoată o vorbă îi venea de hac babiloniei, atunci când aceasta o lua la goană din fața a ceea ce poate fi spus în cuvinte. Dintotdeauna regele a fost un cuvânt trăit, nu-l puteai dovedi cu vorba. Am petrecut mult timp împreună cu regele, iar acel timp, pe lângă altele ori mai înainte de toate, înmagazinase spaimă. Spre deosebire de cuvântul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
oscilant - când dezvăluie, realul se arcuiește înspre invenție, iar din invenție sclipește realul tocmai pentru că nu a fost formulat. Jumătate din ceea ce o propoziție stârnește în tine la citire nici nu a fost formulat. și tocmai jumătatea neformulată îți înlesnește goana buimacă din cap, iscând un șoc poetic ce trebuie socotit ca o gândire fără cuvinte. Sau poate că se cheamă „simțire“? În cazul multor obiecte, n-am priceput niciodată prea bine ce-i cu ele, fiindcă mereu se transformă în funcție de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
drept vorbind, după fuga atâtor ștabi, conștiința socialistă ar fi trebuit redefinită și constatate următoarele: treapta cea mai înaltă de dezvoltare a conștiinței socialiste o reprezintă fuga în capitalism. Dar fuga lor n-avea nimic de-a face cu disperata goană spre moarte a oamenilor de rând. Era o afacere sigură, iar riscul de a muri egal cu zero. Fuga acestor ștabi n-avea cum să fie pe placul celor mulți. Căci își dobândeau astfel o libertate de care ei înșiși
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
strălucitor le aducea rapid la dimensiunea granulelor obținute prin râșnirea boabelor de porumb. Așa s-a întâmplat și acum. Gata, Leu! Gata! Pân-aici! Acum întoarce-te acasă! Așa! Bravo! A înțeles și a dispărut în vâltoarea amețitoare, continuându-și goana prin crivățul care se întețea și făcea tot mai grea înaintarea prin stratul de zăpadă. Vântul rece și tăios căuta cu perseverență părțile mai puțin protejate ale corpului, lovindu-le fără milă. Mama avea în picioare niște șoșoni uzați, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Stai puțin, dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu mai am anii tăi. Și uite, am și geanta asta destul de grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de luat vederi, a decis să se sinucidă. Dincolo de logica faptului divers, mă întreb câți dintre oamenii politici români și-ar fi dat demisia. De fapt, nu cred că acest cuvânt există în vocabularul omului politic de Dâmbovitza. Citesc din goana trenului mai multe graffiti scrise pe parapeții de protecție din beton de pe ruta Lausanne -Geneva: Bush va arde în iad. Bush = Satan, dar și Israel vaincra toujours (Israel va învinge mereu). Ultima inscripție era pictată în cartierele șic de pe lângă Organizațiile
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de peste trei săptămâni mercurul nu a coborât ziua sub 34 de grade, o premieră pentru această țară), am decis să mergem în Bretania, la malul oceanului Atlantic, să ne bucurăm de briză și de valuri. Obsedant revine imaginea văzută din goana automobilului pe autostrada Nantes-Rennes în Bretagne. Un grup de șapte-opt bărbați alături de un minibus Volkswagen înmatriculat în Anglia. Așezați în cerc, își făceau rugăciunile rituale de la ora 12.00, după legea coranică. Pe de o parte, puternic sentiment că, iată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Replică genială din filmul lui Lars von Trier, Idioții (1998): "La ce bun o societate din ce în ce mai bogată, dar care îi face pe oameni din ce în ce mai nefericiți?". Sunt mulțumit că am văzut aici, în Occident acest film extraordinar și nu acasă, unde goana după "afaceri" și tendința de îmbogățire rapidă, cu orice preț, îi face orbi și impenetrabili pe compatrioții mei față de acest gen de cinema. Mi-a mai plăcut de asemenea, artificiul regizoral al lui Von Trier, ce izbutește să livreze o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
citesc Eliade, Fragments d'un journal II, 1979-1985. Dincolo de prezența indiscutabilă a celei mai formidabile culturi generale a secolului, se simte printre rânduri apropierea bătrâneții. Eliade are îngrijorări de om în vârstă, comune, fără nici un interes pentru cititor. Plus o goană incesantă dupa onoruri, premii, rutina evidentă cu care îndeplinește îndatoririle de bază ale unui profesor etc. Experiențele mele din această universitate canadiană mă ajută să-i înțeleg acum integral jurnalul. Înainte de episodul Laval mi-ar fi fost imposibil. Cum să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
medical. După vreo jumătate de oră de așteptat, timp în care sângele îi bubuia la tâmple tot mai tare, văzând că două dintre colegele sale nici nu voiseră să le spună ce se întâmplase înăuntru și că o tuliseră la goană pe scări, aceasta și-a luat inima în dinți și a șters-o acasă, pretextând un acces de diaree. Era conștientă de consecințe; tocmai de asta răul imaginar devenise realitate. De câteva zile, îi era imposibil să mănânce altceva decât
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cine știe de unde, o cantitate de smoală (poate de altă substanță, în tot cazul o pasă neagră moale, cleioasă, mirosind a bitumiu), o împărți întregei bande pentru a fabrica din ea bulgări de aruncat în bărbile "harharilor". A urmat o goană fantastică. Aud încă țipetele în noapte. Văd încă panica în mulțime. Simt parcă și acum inima mea strângându-se de milă, de dezgust și de revoltă... Imaginea scenelor acestea m-a urmărit multă vreme. Amintirea lor intră cu mult în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
șapte metri de poartă. Când a ajuns la ușă, spre norocul ei, era în afara razei de acțiune a câinelui, deoarece acesta a țâșnit din coteț lătrând. Femeii, care s-a speriat, i-a căzut coșul de pe cap luând-o la goană înapoi spre poarta de intrare în curte, țipând ca din gură de șarpe. Coșul conținea circa o sută de ouă, care, normal s-au spart. Supărată de cele întâmplate a cerut să-i plătim toata paguba, dar când șia dat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să se replieze. Acum, emisiunile de analiză serioasă au dispărut de mult timp de la ProTV, iar postul din Pache Protopopescu a devenit cel mai de semă promotor al jurnalismului de tip tabloid. (2008) Presa instant Televiziunile se află întro continuă goană pentru a fi una cu un pas înaintea celeilalte. Nu contează ce dai, ci să fii primul care a difuzat știrea. Să te afli la fața locului înaintea tuturor, să fii cel dintâi care transmite imagini șocante, să nu țio
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tuturor, să fii cel dintâi care transmite imagini șocante, să nu țio ia nimeni înainte în anunțarea nu știu cărei grozăvii care sa întâmplat. Dacă ai fost al doilea, ești un loser, iar știrea ta nu mai are nici o importanță. Desigur, acestă goană după întâietate produce un stres enorm în rândul oamenilor de televiziune. Și unii mai cedează nervos. E ca și cu soldații în război, care așteaptă cu degetul pe trăgaci să înceapă lupta dintro clipăn alta. De multe ori, se găsește
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
întârzie atât și nu le oferă bu curia promisă? Iată că unii nu mai pot aștepta și încep săl devoreze cât încă e în viață. Asta, bineînțeles, din prea multă dragoste, căci - nui așa? - e un actor foarte iubit. Desigur, goana aceasta continuă după întâietate nu le dă televiziunilor posibilitatea să se oprească și să judece lucrurile obiectiv, calm, detașat. Totul e pe fugă, totul e superficial. Cine are timp de profunzimi? Îi interesează pojghița, aparența. O prezintă, apoi sar la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
patetice. (2007) Trufia cucernică la televizor La începuturi, creștinismul era o religie a umilinței. Între timp, însă, umilința a fost pierdută pe drum. Au apărut averile bisericești, palatele conducătorilor religioși și hainele scumpe ale episcopilor. Și, în general, o neostoită goană după putere - puterea banului și puterea politică. Foarte mulți dintre capii bi sericii, dar și simplii preoți, au vrut să facă ei jocurile, fiecare după puteri: cei mari să conducă lumea, cei mici să fie lideri în pătrățica lor, în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
comunitatea pe care-o păstoreau. Cultele protestante au început și ele prin a critica luxul episcopilor, dar, după o vreme, au ajuns să copieze, ba chiar să depășească ceea ce criticau. Apoi au venit neoprotestanții care au dus și mai departe goana după putere. Mulți dintre liderii acestor culte sunt acum adevărați oameni de afaceri. În plus - cum trăim în epoca massmedia -, unii sunt și vedete, la concurență cu cele hollywoodiene. Evangheliștii TV au și putere politică (turme întregi de mioare ascultătoare
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și eroismul tinereții au trecut și a venit momentul cînd el trebuie să recapituleze. Se Întoarce cu fața spre deșert și simte nisipul prăfuindu-i obrazul... (...CÎt de tînăr eram cînd am plecat să urmăresc Himera! Mi se părea că goana mea pe urmele ei n-avea să sfîrșească niciodată și voi goni astfel, cu părul În vînt, cu ochii strălucitori, tînăr și nepăsător, pînă la sfîrșitul lumii. La ce mi-a folosit această trufie? Memoria mea plină de sînge și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe urmele sale. Trebuie să fugă. E osîndit să rămînă un vagabond. Oricare dintre cei veniți să-l caute În insula unde dormea Într-o grotă, putea să-i vorbească astfel... (...PÎnă și marea are o limită, un loc unde goana valurilor Încetează, unde poate crește o floare și poți săpa un mormînt: țărmul. Dar tu ce speranță ai, Proteu? Truda de a face ceva care să dureze abia Începe acolo unde tu renunți și pleci mai departe. Privește afară. Pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să-și însemneze câte ceva în cartea lui1 pe care o păstra cu mare grijă și care-i aducea multă consolare. Se afla deja la o leghe depărtare de Monserrat, când fu ajuns din urmă de un om care venea în goană întrebându-l dacă își dăduse cumva hainele unui sărac după cum zicea acesta. El spuse că da și ochii i se umplură de lacrimi, de milă pentru nefericitul căruia îi dăduse hainele, deoarece își dădu seama că săracul fusese bănuit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rapidă, iar a ei se potrivea uneori cu a lui din motive nedefinite. În cameră nu se auzeau decât picăturile de ploaie ce băteau fără cruțare în geam. După câteva minute, Carlina își desprinse privirea de pe Leon și alergă în goană la baie de parcă ar fi fost fugărită de un demon. Apucându-se de cel mai apropiat lucru din baie, se rezemă de chiuveta de sub oglindă, se privi în interior fără să se vadă, iar apoi intră sub duș. După ce se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]