3,793 matches
-
trimite la plimbare. Dar am fost copleșit de jenă când i-am spus servitoarei fraza pe care o pregătisem, și, în timp ce așteptam răspunsul, pe un coridor întunecat, am fost silit să strâng tare din dinți ca să n-o rup la goană. Servitoarei s-a întors. Atitudinea ei a sugerat imaginației mele deja stârnite tabloul complet al catastrofei care se produsese în casă. — Vreți să mă urmați, domnule? m-a întrebat. Am urmat-o în salon. Jaluzelele erau lăsate parțial, ca să întunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
colo și mersul grăbit și zgomotos al crabilor de uscat. Din când în când, pe lagună mai auzeai și câte un pește țâșnind din apă, iar câteodată și vreun plescăit înspăimântător când un rechin întunecat pune toți ceilalți pești pe goană pentru a-și salva viața. Și mai presus de toate, neîntrerupt ca și timpul, este uruitul surd al valurilor care se sparg pe recifuri. Dar aici nu era nici un sunet și aerul era parfumat de florile albe care se deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să se îmbrace. ― Ah, adă-mi aminte să trecem pe la bijutier. Aș vrea să-mi întărească rubinul de la inel. ― Stai! Mă reped chiar acum. Până te îmbraci sânt înapoi. ― Dar nu-i nici un zor. Mergem împreună. Prea târziu. Plecasem în goană și coboram scările. Vezi, la așa ceva nu mă gîndisem: să-i fac un cadou Mihaelei, în afară de surpriza cea mare. Iată, acum se ivise și ocazia asta. Am alergat într-un suflet, cu inelul ei în mână și am ales unul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
stradă urmărit parcă din spate de-o armată de ucigași. Nu era greu să opresc o mașină, dar inerția în care aș fi fost silit să stau pe pernele ei nu cred că puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goană, mișcare, risipă de energie, istovire fizică. Mă loveam uneori de trecători, care întorceau capul după mine, mirați parcă ar fi avut de-a face cu un nebun scăpat din balamuc. Nu mă sinchiseam ― ce-mi păsa de ei? Ajuns la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pierd definitiv. Ceea ce nu făcuseră făgăduielile, stăruințele, constrângerile și amenințările, reușiseră să facă lacrimile. Inima unei femei nu se topește chiar dacă ai arunca-o la cuptoarele soarelui, o lacrimă însă o înmoaie. ... Ciudate sânt unele lucruri! Plecasem de-acasă în goană, ars de fierul roșu al geloziei (cînd Alexa îmi destăinuise că un tânăr ceruse pe Mihaela de nevastă). N-aveam limpede în minte ce trebuia să fac, eram prea înfierbîntat, cu temperatură mare. Poate mă gândeam să conving pe Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ale lor. ― Unde mergem? La ce biserică? se interesă Mihaela. ― La Sf. Petru și Pavel. ― Pe unde vine? N-am auzit încă de ea, întrebară celelalte persoane. ― Aveți răbdare. Într-un ceas sîntem acolo. ― Așa departe? Automobilul ne transportă în goană la biserica din... Colibași, un sat destul de cuprins, situat cam la 30 de kilometri de București, unde fostul meu coleg de facultate, Bogdan, care avea acolo un conac spațios moștenit de la părinți, ne oferea o largă ospitalitate. Invitații bucureșteni, veniți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru ei. Mic, întunecat, umed. Și de asemenea Luna. Păstorul doarme, cu iarbă de mare pe șubă. Doarme, nu păzește, compozitorul începe să cânte, din corzi răzbat bule de aer, mașinăria e mută. Iar de teamă, mieii o iau la goană printre copacii putreziți. Dau fuga la mal. Pe malul lacului apar o mie de miei morți. Da, așa e bine. I-a alungat afară un mediocru timid. Când Engelhard m-a strigat, am tresărit. M-a surprins în timp ce mânam mieii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
minute să formulezi totul într-o singură propoziție și să mi-o spui în față sau să nu te mai văd pe aici. Am izbucnit în plâns. — Mi-e scârbă de căruciorul acesta! am țipat și am luat-o la goană spre casă. Dimineață la șapte eram din nou la el. — N-am vrut să te supăr - i-am spus eu. Dar el era de părere că asta ținea de domeniul trecutului și că existau lucruri mai importante. În viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
apucat-o pe Adela ajutând-o să urce pe calul ei, a dat bice calului pentru a scăpa de la încăierare. -Blestemată fie-ți sămânța, sălbatecule! a zis Verona care a venit să dea ajutor Adelei și Angelei apoi împreună în goana cailor au plecat spre adăposturi. Tinerii cu greu s-au adunat de pe jos comentând episodul: -La primul atac o voi căuta pe brunetă pentru a-mi fi femeie și renunț la blondă pentru totdeauna, chiar dacă-i fiica șefului de trib
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-ar putea deloc aprecia cam cât a stat el în felul acesta, căci este prea greu de socotit, întrucât, în astfel de situații, mereu timpul ți se pare fie că înțepenește dintrodată locului, fie că o ia nebunește la goană. În fine, Șerban a așteptat poate zece, poate cincisprezece minute nemișcat, la capătâiul maică-sii. Se tot uita îndelung la dânsa și nimic nou nu intervenise deocamdată în toată această vreme, încât în el deja mijea întunecatul gând ca nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
uliță, zicăndu-ne, unii altora, "OK?", "OK", cu tonul "Americanului". În mintea mea s-a instalat atunci ideea că America era o țară unde banii se câștigau mai ușor decât în Lisa. Apoi, am dat în biblioteca școlii peste cărți despre goana după aur, despre Eldorado, care mi-au înfierbîntat imaginația. Peste acea Americă, a bărbaților care cerneau aurul, s-au suprapus, cu mare intensitate, luptele dintre Nord și Sud, povestite de Jules Verne și de alții. Obișnuindu-mă cu figurile generalilor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
probabil, pentru cei atrași de acțiune. Dar adjectivul? Dan îmi oferă o explicație posibilă: "Vă e greu să scăpați de subiectivism, presupun", spune el. Ne oprim la o pompă de benzină. Coborâm să ne dezmorțim puțin. După aceea ne continuăm goana pe autostrada pustie. Sosim seara la San Francisco și bâjbâim, un timp, căutând drumul spre adresa unde trebuie să ajungem, la familia V., care ne va găzdui două nopți. Dan se dovedește de un calm englezesc. Mona, urmărind o hartă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
siguranță, și cei care au înfruntat Valea Morții, mânați un delir fabulos... Cei răpuși de sete sau de deznădejde abandonau sau piereau. Trecerea prin Valea Morții reprezenta o probă selectivă. Nu ieșeau din ea decât cei mai puternici. Pe când azi, goana după aur cere alte calități... Ne abatem din șosea, pe un dram pietruit, să vedem de aproape colinele de nisip rezultate din măcinarea rocilor. După ce coborâm, încerc să urc pe prima colină desculț, dar nisipul îmi frige tălpile și mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sunt instalate automate pentru jucătorii nerăbdători, și o fac cu o sinceritate ce-i ajută să nu fie deranjați de obscenitatea luxului de reclame. "Las Vegas nu e America", zice doctorul Costin. Desigur. Dar America e și Las Vegas. Vechea goană după aur din "Vestul sălbatec" își trăiește, aici, iluziile într-un talmeș-balmeș de legende comercializate. Inclusiv kitsch-ul poate fi fabulos. Singura legendă care lipsește ― și mă mir de ce ― este aceea a lui Dracula. Intrăm la un bar să bem
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în poarta verde a grădinii tale de dragoste, fantoma cu miros acrișor de șoareci persistă în noapte. șase în al treilea loc: e vremea mersului, a pașilor, și șchiopii pot merge acum, prințul tău mult așteptat trebuie că înaintează în goană spre cuibulețul atât de atent pregătit de tine, trebuie să fie prin ținutul cu multe buburuze, unde leopardul a câștigat un mandat lung. nu orice șchiop are noroc azi, șchiopul care se sprijină de gardul grădinii tale suspendate pășește cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe toate înapoi le-aș fi spart, le-aș fi pus sub ghivece cu petunii. lucruri mici și nemiloase vor să ne împiedice dar noi vom merge pe jos, de mână, pe pământul curat vagoanele de amurg vor șuiera în goană pe lângă noi ne vor flutura veșmintele noi vom face o plimbare, mână în mână sau la braț până la capătul iluminat al străzilor noastre. șase în primul loc: ehei, ce bine era, omule, când puteai tu să călătorești cu săniuța ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu spini, pierzi sânge, vederea ți se încețoșează, genunchii îți slăbesc, acum e timpul să încerci să mergi pe vine, cu mersul piticului, până ieși dintre stâncile astea fermecate de exesită. nouă în al patrulea loc: pe lângă tine trece în goană o șaretă de metal fără pasageri, trasă de două meduze, a căror gelatină te plesnește peste față, și sucul lor acid îți intră în piele și în gură, te simți umilit, alergi parcă și mai încet după acest incident, nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
odinioară, din fiecare seară. Pe obrazul rece pusei o sărutare scurtă, iar gura ei nici nu mă atinse. Apoi trenul porni. Am uitat repede motivele de griji pe care le lăsasem. Trăiesc din surprize, și seara adorm istovit de atâta goană prin muzee și pe străzi. De la Irina îmi vin scrisorile la data fixă, așa cum hotărâsem acasă. Îi răspund conștiincios, dar grăbit, cu gândul în altă parte, vorbindu-i de lucruri care probabil n-o interesează. De pildă, într-o scrisoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îi pleca trenul de cu vreme. S-a îmbrăcat în grabă și am fugit, ca să nu întîrziem, până la gară, prin troiene, amuzîndu-ne fără să vrem de echilibrul pe care trebuia să-l ținem pe gheață, mână în mână, dezmorțiți de goană și de vântul sănătos ce ne plesnea pes-te față și ne înroșea pielea. Din ce în ce ne-a revenit dispoziția de altădată și râsul fără constrîn-gere; s-au îndepărtat gândurile neliniștitoare, iar la treapta trenului ne-am luat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mine, m-a găsit înghețată, fără putere să fac un gest să-l primesc. S-a indignat cu o ridicare din umeri și a început să se încalțe. Oh! ce groază a fost pentru mine atunci! M-am îmbrăcat în goană și am pornit ca o nebună pe străzi, în timp ce el, transformat ca prin minune, se milogea după mine să-l iert. La urmă l-am iertat. Și-a ținut cuvântul să nu mai facă astfel de gesturi: după cum vezi, eram
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe un om de onoare, căci el știa să-și vorbească răspicat intențiile fără ezitările mele dubioase. (Deziluziile Ioanei trebuiau să fie cu atât mai mari.) Într-o seară, ca să fie exactă la gară când plecam, a fugit într-o goană să se îmbrace, și mi-a fost milă de inima ei, ce bătea ca a unei păsărici speriate. Cu un minut înainte de plecarea trenului i-am spus afectuos: "Ce bună ești cu mine uneori și alteori ce rea! Poate ne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
s-a terminat tot? - Nu încă. Mergeam amândoi pe stradă și vedeam cu groază cămă duce tot spre hotelul unde ne întîlnisem și noi. De la un colt al străzii am început să plâng și m-am întors spre casă, în goană. El se ținea după mine și tot cerea explicații. Ce ușor pricepea unele chestiuni dificile, din cărțile cele mai subtile, și ce străină îi era o problemă de viață. A doua zi am pornit iarăși. Ca în La Fontaine: "Les
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și să i-l dai lui Oyu. Și, scoțând o foaie de hârtie, mâzgăli ceva și i-o dădu lui Kumataro. — Eu merg înainte încet, ca să mă ajungi din urmă. Kumataro luă scrisoarea, se aplecă respectuos și o luă la goană, spre templu. „Am făcut greșeli,“ își spuse Hanbei, cu tristețe, în timp ce privea, pentru ultima oară, spre Templul Nanzen. „Nu regret cu nimic drumul pe care am apucat-o, dar pentru sora mea...“ Își lăsă calul să meargă la pas, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca un vârtej de vânt. Cu toții priveau în sus, spre silueta seniorului lor, deasupra porții de la intrare, și, un timp, se auziră, la nesfârșit, aceleași cuvinte: — Aici ne despărțim. Nu se punea problema alegerii între voință și moarte. Era o goană deznădăjduită spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător, de oamenii dinăuntru, și o mie de războinici năvăliră afară, cu strigăte de război răsunându-le din piepturi. Trupele asediatoare fură luate prin surprindere. Un moment, domni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu avea nici un motiv să deschidă poarta din proprie inițiativă, fără a cere permisiunea lui Nobunaga. Le spuse să aștepte. Liniștea care urmă dincolo de poartă însemna că urgența era raportată la templul principal și imediat avea să se dezlănțuie o goană a oamenilor spre posturile de apărare. Războinicii care se îmbulzeau în spate începuseră să-și piardă răbdarea la gândul de a trebui să folosească o stratagemă pentru a traversa acel biet șănțuleț și se apucară să împingă liniile din fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]