19,706 matches
-
frumoasă ca Audrey Hepburn și semeni cu ea, uite, gâtul ce lung este, uite pielea, îți va spune apoi bătrâna, pentru ca apoi, împungând cu degetul spre chipul tău împietrit în uimire, să se mire, încercând să imagineze o lume de neimaginat: acolo, în țara ta, în România, pentru că aceasta fusese, evident, prima ei întrebare, toți oamenii sunt la fel de albi? Și toate femeile sunt Audrey Hepburn? Tu taci. Dacă, la început, o ușoară înfiorare de vanitate te făcea să crezi, poate, că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mea reflectare pe care o văd în oglindă. Este o experiență pe care o trăiesc destul de des. Pot îndura gândul că este imposibil să fac ceva în privința formei feței mele dar mărimea mea! Aș vrea să fiu mai înalt. Îmi imaginez că, aici, copiii sunt puși să stea pe scaun de la o vârstă fragedă. Majoritatea oamenilor îți lasă, în mod inexplicabil, impresia că au ceva remarcabil în ființa lor. Mă simt neputincios la gândul că, și dacă aș petrece zece ani
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu macho-ul egoist care este bărbatul japonez clasic. Însă japonezii, ei, stau și mai rău. Dacă un mădular de Gulliver poate, la o adică, dobândi virtuți eliberatoare, groaza de a fi înghițit într-o peșteră fără sfârșit, așa cum este imaginat vaginul alb, sau strivit sub sâni imenși, spre deosebire de contururile abia ivite, de veșnice adolescente, ale japonezelor, este paralizantă. Nu este de mirare că Pamela Anderson nu are prea mulți fani în Japonia. Uimirea scriitorului Donald Richie, care, cu vreo patruzeci
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe scurt că un kanji, așa cum se numește o ideogramă în japoneză, este un semn mai mult sau mai puțin complex, format din subansambluri de componente picturale, alcătuite la rândul lor dintr-un număr fix de linii. Să ni-l imaginăm, așadar, pe chinezul de acum mii de ani, încercând să comunice, prin scris, ideea de apă. Ei bine, el va desena, pur și simplu, câteva picături de apă, care, stilizate prin recopieri și simplificări succesive, vor ajunge să reprezinte transpunerea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
simplu, câteva picături de apă, care, stilizate prin recopieri și simplificări succesive, vor ajunge să reprezinte transpunerea grafică a cuvântului cu sensul "apă" 水. Cum oricine a văzut, cred, reproduceri ale unor desene rupestre, nu este deloc greu să vă imaginați cum arătau primele ideograme. Bineînțeles, situația se complică în cazul exprimării sentimentelor sau abstracțiunilor. Aici, intră în joc părțile componente. Prin încărcătura semantică diferită pe care o poartă, ele permit acumularea unor sensuri care, unite, duc la stabilirea noului sens
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
puțin, ține în brațul ridicat un băț gata să pedepsească! Aceasta în timp ce mama 母 apare redusă la esența ei de feminitate hrănitoare, portretizată fiind prin doi sâni uriași umflați de lapte, cu sfârcuri proeminente, asupra cărora nu este greu de imaginat ațintită privirea tânjitoare a unui Oedip cu ochi oblici. În plus, un mare număr de kanji se articulează din interiorul acelei naturi instinct (Triebnatur), al cărei motor îl constituie libidoul agresiv, prin care, iată, războinicul (samurai) apare stilizat sub forma
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
indignat pe care i l-am făcut cadou. Iată însă în ce alte combinații intră, de data aceasta împreună cu alte ideograme pentru a forma cuvinte, cele trei femei (nu-i așa, ce altă reprezentare mai bună a iadului vă puteți imagina, decât gurile vociferânde ale celor trei păcătoase?): ei bine, cum este deja de așteptat, o serie întreagă de cuvinte din sfera semantică a răutății, a înșelătoriei, a minciunii, a adulterului, a curviei etc. Bineînțeles, chiar atunci când bărbatul dă dovadă de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
toată lumea m-ar considera zvelt, ba chiar puțin prea slab pentru înălțimea mea. Aici însă, devin aproape voinic dacă aleg să mă compar cu trupurile de hârtie, aplatizate de secolele de vegetarianism, ale insularilor. În Tragedia lui Iuliu Cezar, Shakespeare imaginează unul dintre cele mai savuroase dialoguri posibile atunci când îl pune pe cel ce avea să fie asasinat de Idele lui Marte să-i mărturisească devotatului său prieten, Marc Antoniu, că vrea să fie înconjurat de oameni grași, care dorm bine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Prin urmare era absorbită de zgomotul pe care-l auzea și care venea dinspre pădure. Iar cu mintea vrăjită de lumea locuitoare a pădurii pe care n-o văzuse niciodată, acum depăna spusele bunicului și ale sătenilor. Încerca să-și imagineze cum arată acel tărâm unic, fiind convinsă că în pădure există o lume mirifică care nu poate egala pe aceea de afară, care este frumoasă dar uneori este dezastruoasă. Într-un târziu s-a trezit din visare, și o prepeliță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cum s-au desfășurat lucrurile în cartea mea de memorii Erkämfte Freiheit (Lupta mea pentru libertate). Că după conciliu mie și într-un anumit sens și lui Rahner ni s-au întâmplat lucruri și mai rele, puteam doar să-mi imaginez în acele ore întunecate. Întrebarea despre sensul parcursului meu de teolog, asupra sensului vieții mele în general, mi s-a impus atunci mult mai presant decât când eram student. De ce suntem pe Pământ? Întrebarea despre sensul vieții și-o poate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rațiunea matematico- științifică nu poate ajunge. Surprinzător, a Nicolaus Cusanus încă din Renaștere contribuise la accesibilizarea conceptului de infinit în mod rațional. Cusano exprimase infinitatea lui Dumnezeu ca pe o "coincidență a contrariilor" și o reprezentase prin simboluri matematice: dacă imaginăm prelungirea la infinit a razei unui cerc, circumferința se va apropia tot mai mult de o dreaptă: contrariile liniilor drepte și curbe coincid în infinit. În secolul al XIX-lea, inventatorul teoriei mulțimilor Georg Cantor (mort în 1918), în concluziile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acest caz este vorba despre o adeziune liberă. Muzica poate fi astfel de mare ajutor, reușind, prin capacitatea sa extraordinară, să suscite și consolideze sentimente. În anumite circumstanțe muzicienii, ca de altfel și poeții, artiștii, persoanele religioase în general, pot imagina, intui sau simți realități care depășesc spațiul fizic, spațiul energiei și al timpului, și astfel să le exprime în operele lor. Muzica, la fel ca orice alt sunet, este un fenomen fizic pe care fizica l-a studiat în profunzime
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în infinitatea sa, sunetul acelui infinit care ne depășește și pentru care adjectivul "frumos" nu e de ajuns. Muzica ne permite să intrăm în "sintonie" cu o armonie superioară. Urme de transcendență Sunt cifre și urme care ne determină să imaginăm o realitate diferită de cea empirică, perceptibilă fizic și fiziologic. Urme care nu sunt în mod necesar perceptibile, dar care pot fi perceptibile: nu există o evidență care constrânge sau o transparență imperativă. Totuși mulți s-au străduit să facă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
adresa lui sau nu. De ce? Deoarece de aceasta depind, în definitiv, posibilitatea și semnificația rugăciunii, dar și a liturghiei, ambele esențiale pentru spiritualitatea mea. Când eram adolescent aveam și eu o idee foarte simplă, ingenuă și antropomorfă despre Dumnezeu: îl imaginam asemănător omului și credeam că este undeva sus. Este normal. Însă este mai puțin normal dacă un adult continuă să se gândească la Dumnezeu la fel ca în copilăria lui deși s-a maturizat și a studiat. M-a uimit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este cel care trebuie să îi ofere un înțeles. În consecință, pentru biolog nu există nici o obligație intelectuală, are libertatea de a alege. Totuși, va fi dificil să creadă în Dumnezeu dacă nu îi înțelege rolul în evoluție și îl imaginează ca dincolo de istorie, care, în virtutea forței sale creatoare, surprinde și completează din când în când prin miracolele sale omul și popoarele care trăiesc în istorie, încălcând ocazional legile naturii și ordinea lumii. În acest mod se naște spontan întrebarea: în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe bună dreptate, împotriva imaginii unui Dumnezeu foarte crud și nelimitat în sadism (un Dumnezeu însetat de sânge care cere sacrificiul fiului său), la fel și teologia creștină se speră, accentuând acest lucru, să facă la fel împotriva interpretării care imaginează un Dumnezeu ce suferă în liniște (Dumnezeu este slab și trebuie să suporte chinul suferinței și al morții pentru a ajunge la înviere, sau chiar să sufere pentru totdeauna). Aici se manifestă diferența profundă dintre Isus Cristos și Buda Iluminatul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se suportă ele însele, sucombând sub apăsarea ființei lor proprii. Fiecărui element obiectiv al compoziției suport și imagine neutralizate ambele în dimensiunea specifică a operei îi corespunde așadar o tonalitate afectivă particulară în care se auto-afectează tot ceea ce este văzut, imaginat și simțit, și care este emoția provocată de tablou, statuie sau monument: ea este cea pe care a vrut s-o exprime creatorul, ea este cea pe care o trăiește spectatorul, coincizând în adâncul lui însuși cu esența artei. Însă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiecare dintre ele se rezumă la un incident punctual. Nu se înfățișează odată cu el nici cauzele, nici efectele sale. A izola firul cauzalității sale, al finalității sale, al semnificației sale, al valorii sale ar însemna a gândi, a înțelege, a imagina, a reda viața ei înseși când se pune problema a o elimina. Nimic nu intră în actualitate decât sub această dublă condiție a incoerenței și a superficialității, în așa fel încât actualul este nesemnificativul. Ceea ce intră în actualitate prin intermediul acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea este prezentă în orice activitate de cultură, și trebuie să vedem de ce. De fapt, prin auto-afectare orice putere ajunge în sine, cea de a vedea cu ochii ca și cea de a pricepe cu ajutorul înțelegerii, cea de a-și imagina ca și cea de a-și aminti. Dezvoltarea fiecăreia dintre aceste puteri implică astfel auto-afectarea sa originară, care, făcând-o posibilă în fiecare stadiu al efectuării sale, se sporește și se aprofundează în ea și odată cu ea. Iată de ce, așa cum
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adult a unuia sau a mai multor copii. În funcție de raportul relațional dintre adulți, prin care unul dintre ei a abandonat, s-a separat de familie, a divorțat, nu a dorit legalizarea relației cu partenerul/partenera sau a decedat, se pot imagina dificultăți pe care familia monoparentală le va avea de depășit în viitor. De pildă, o situație favorabilă ar putea să o constituie aceea în care soțul tutore menține relații de rudenie cu familia soțului decedat, precum și cu propria familie de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
intervenție ar putea fi ajustarea veniturilor familiei prin diversificarea alocațiilor pentru familie (alocații specifice pentru tipuri de familii care se confruntă cu probleme specifice). Astfel, pe lângă alocații pentru familiile monoparentale, pentru familiile sărace și cele cu mulți copii, pot fi imaginate alocații particularizate pentru profilul nevoilor familiei în momente diferite de viață, privind nemijlocit specificul condițiilor de existență (G. Ghebrea, 2000, p. 169)79. O a doua mare componentă se referă la serviciile de tip comunitar 80. Acestea pot însemna organizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a se achita de ea, pot, eventual, să apeleze la serviciile unei alte femei. Observația pe care am mai făcut-o rămâne: emanciparea femeilor a fost văzută ca fiind important de realizat în spațiul public. Față de spațiul privat nu se imaginează o astfel de emancipare. Ideea acreditată este că, dacă se va întâmpla asta, atunci familia se va destrăma. Liberalii români clasici sunt rezervați privind relațiile de familie; ei pledează pentru familia patriarhală. Nicolae Bălcescu, de pildă, recunoaște femeilor un rol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
el. Un soi de insolență, bine disimulată, dar prin aceasta nu mai puțin neliniștitoare. Se uita la mascați cu un zâmbet care era În același timp prietenos și sinistru, mijindu-i de sub mustața tușinată. Nu era greu să ți-l imaginezi schițând același gest, pe când măgăoaia aia a lui de spadă reteza, hârști-hârști, veșmântul unui client cu toată carnea de dedesubt. Surâsul acela era atât de monstruos de simpatic Încât te treceau fiorii. — Nu-i neapărat necesar, răspunse cel cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și Începu să enumere pe degetele lucioase de grăsime. În Spania, Biserica și Inchiziția sunt categoric contra. Să mai adăugăm că papa, Franța, Savoia și Veneția ar face orice ca să Împiedice alianța dintre Anglia și Spania... Spune-mi, Îți poți imagina ce s-ar fi Întâmplat dacă azi-noapte i-ați fi ucis pe prinț și pe Buckingham? — Război cu Anglia, Îmi Închipui. Contele atacă din nou conținutul farfuriei. — Îți Închipui bine, preciză sumbru. Deocamdată, consemnul este ca nimeni să nu pomenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că ai dreptate domnia ta. În noaptea asta nu-mi convine. Dădu să plece, și În aceeași clipă Își jucă În mâna stângă pumnalul apucându-l de vârf și aruncându-l În căpitan cu o iuțeală și o precizie greu de imaginat. Alatriste scăpă ca prin farmec. — Ticălosule, șuieră căpitanul. — Ei na, răspunse celălalt. Că doar nu te-așteptai să-ți cer voie. Apoi rămaseră iar neclintiți un timp, observându-se atent. Până la urmă italianul schiță o mișcare, Alatriste răspunse cu alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]