7,197 matches
-
va încrede doar în conștiința ce își este sieși propria lume, aptă să degaje visul poetic și estetica formei. Eul romantic, asfixiat prin supralicitare, se deplasează spre structurile alterității, ale mundanizării în lume și în timp. Eul psihologic respinge reificarea imaginarului primitiv, magic, atitudinea naturală, mimetica cedează locul atitudinii transcendentale, compatibilă cu figurile oglindirii constitutive de sens și a căror semnificație se adresează unei conștiințe comunitare. Ființarea omului prin conștiință, concept preluat de Eminescu de la confluența "Upanișadelor" cu filosofia lui Kant
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
datând din 1916. Lumea cvadridimensională a lui Dante este rodul instinctiv al tentativei de a concilia cosmologia aristotelică cu viziunea creștină: văzutul și nevăzutul, materia și spiritul, curgerea timpului și veșnicia. H.-R. P. ia în consideație, în ciuda prăpăstiosului lor imaginar, desenele care de-a lungul veacurilor, au încercat să vizualizeze universul dantesc. Dacă e să ne referim doar la imaginea oferită de Michelangelo Cactani (1885), în afara cerului cu stele fixe, conform cu armonioasa cosmologie elină, apare un soi de "excrescență" inestetică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
episoade biografice mai puțin cunoscute. Celebra "Condiție umană" (1931), receptată ca un soi de biblie a elanului revoluționar până la jertfă pe altarul ideii de justiție socială, fusese scrisă fără ca autorul ei să fi călcat în China; era o performanță a imaginarului, rod al unei simulări și al unui talent ieșit din comun. Romanul, distins în 1933 cu Prix Goncourt și apreciat în chip surprinzător în "Nouvelle Revue Française" de însuși exilatul și exaltatul Léon Trotzki, adeptul revoluției permanente, îi va aduce
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Paler, căruia i se face, la pagina 259, un corosiv abstract al vieții și operei, de la origini și până intervențiile autorului "Vieții pe un peron" la PRO TV. Moralist de zile mari, Caius Dobrescu propune și opune "pactului cu diavolul" un imaginar al violenței izbăvitoare, un soi de vendetă a lustrației diabolice, ca armă a omului liber. Modernitatea ultimă este dată de clauzele propriei libertăți, stabilite de propria autoritate. Libertate loială unui curs stabil și rațional al agorei, generator de poezie și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dată de clauzele propriei libertăți, stabilite de propria autoritate. Libertate loială unui curs stabil și rațional al agorei, generator de poezie și arte, solidar și simbiotic, servind interesul public, cu prețul riscului moral asumat față de imprevizibila și incomparabila putere a imaginarului. O pioasă utopie încorporată într-o carte cu voluptuoase durități și ascuțișuri de floretă și bisturiu. O limpede, provocatoare reglare de conturi a unui justițiar ex-cathedra. Apropo, cine l-a văzut vreodată pe Caius Dobrescu, nu în Piața Universității sau
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unor scrieri inițiatice și de cult, dar și zmei, căpcăuni, monștri luciferieni deghizați în fitecine, devin ulterior personajele unor basme, care basme, preluate de scriitori profesioniști, devin prin secularizare, proza noastră cea de toate zilele. Este o posibilă evoluție a imaginarului colectiv primordial, de la magie la realismul cel mai pur și dur. Începând însă din 1997 trăim cu toții resurecția miraculosului și condruntarea magiei albe cu magia neagră. Ne referim la acea saga literară fantasy, scrisă de Joanne Kathleen Rowling, protagonist fiind
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a cunoscut apogeul chiar la începutul ei prin Dante și Petrarca, "condamnând epocile care au urmat la coagularea, în nesiguranță, a unei alternative la "Dante - Petrarca", postulată, afirmată, susținută și ilustrată prin mijloace deduse, în mod fatal, din retorica și imaginarul celor doi". Adevărul e că, retrospectiv vorbind, C. M. I,, cum îi vor spune generațiile de studenți, dar și prietenii, mulți și totuși foarte puțini (ca și în cazul lui Nichita), a fost un enfant prodige și totodată terrible al comparatismului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și traducerii lor fără cusur, ne-am dat seama nu numai de rezonanța experiențelor intelectuale ale junelui Eminescu în fragmentele sale fantastico-filosofice, ci și de ancora aruncată peste timp și spațiu prozatorilor postmoderni ce metabolizează cu succes repertoriul romantic, adică imaginarul gotic, fantasmatic, evaziune onirică, regresiunea metempsihotică, dublul din oglindă, angelodemonismul ș.a.m.d. Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție și astrologie, tentat de taina regresiunii în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Peisajul lunar este descris
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
simulacrele, contagiul vampiric, cluburile secrete de inițiere, efectele de licoare magică, iată câteva ingrediente reperabile în romanele gotice de la Arthur Schnitzler și Tolkien la Tournier. Visul romantic, așadar, în ce are el mai ocult, senzațional și tenebros, continuă să însuflețească imaginarul și creativitatea unor mari scenarii epice de azi. Mariana Câmpean, prin strădania sa aproape anonimă de traducere a textelor eminesciene, de o dificultate incredibilă, aduce un omagiu profesionist limbii române, al cărei împătimit faur a fost Eminescu, și totodată face
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
superpuse celei evenimențiale. Relatarea la persoana a III-a, dominantă, distantă, autoritar cunoscătoare, presupune totuși o "prezență": difuză material, însă absolută în sens verbal, voce demiurgică, deoarece creatoare de viață. Dacă se poate spune că narațiunea la persoana I este "imaginarul trăit", cum îl numește Jean-Yves Tadié (6), narațiunea la persoana a III-a mizează pe neutralitatea relatării, neimplicate emoțional. Tendința spre un fel de "grad zero" al participării la universul de emoții și tensiuni al epicului se explică prin voința
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
celor trei tovarăși de arme cu care plănuise să dezerteze), din dragostea pentru familie, în numele căreia săvîrșește toate actele dezonorante, trădarea și sperjurul. Ca o reverberație, în povestire, a momentului inițial al execuției prin spînzurare, Klapka emite discursul terifiant axat pe imaginarul barbar al pedepsei, care împînzește gîndul eroului. "Pădurea spînzuraților", reflectată cu spaimă nedisimulată în relatarea cehului, devine laitmotivul romanului. Situarea lui Apostol Bologa între cele patru voci ale ofițerilor, care expun tot atîtea atitudini posibile, dezvăluie forma lui de vulnerabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
teroare acceptată, însă "limbajul" ei simbolic derivă din însăși această supunere. Încremenit de revelația dumnezeirii, iluminat, străbătut de lumina ochilor de sub ștreang, "învins" de orbitorul fascicul uriaș, "ca un neașteptat răsărit de soare", Apostol resimte forța transcendentă care-l supune. IMAGINARUL SCENIC ÎN ROMANELE HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile observației, o încăpere în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de outsider. În istoria genului, tema trimite la Émile Zola, cel care a vorbit într-un sens estetic despre "casele de sticlă" (maisons de verre), "locuri" ale romanului unde totul este expus vederii și care exprimă, metaforic, tendința generală a imaginarului realist-naturalist, ce aspiră la transparența totală a lumii înfățișate ("faire du réel une maison de verre"). Figura lui Asmodeu, un "intermediar alegoric" (Ph. Hamon) în tradiția literară franceză de la Lesage la Balzac, diavolul care, spre a "culege" imagini dinăuntru, ridică
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
substitutive ("casa de simțire", "clădirea ființei"), literatura Hortensiei Papadat-Bengescu oferă o rețea densă de reprezentări. Componentă relațională exprimată într-un sens literal și unul metaforic, asocierea "casei de zid" cu "casa de simțire" poate fi considerat un topos fondator pentru imaginarul romanesc bengescian. Privit din perspectiva "limbajului" imaginii, ciclul Hallipilor nu ar face decît să înscrie încă o contribuție la poetica realismului, dominat de visul obiectivității și pretenția de a restitui o amprentă credibilă a lumii, în reflectare proprie. Imaginea (materială
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
regardant, dans le spectateur, <<à l'intérieur de la vue>>, pour reprendre le titre du recueil d'Eluard de 1948" (1). Situată, cu alte cuvinte, chiar în "interiorul privirii", imaginea operează, în literatură, dubla comunicare, despre obiect și subiect privitor, despre imaginarul și discursul reprezentării. Considerînd că secolul al XIX-lea se ilustrează, în roman, prin invazia imaginii și a temelor expozițiunii (făcînd un loc în lumea textului fotografiilor, "obiectelor analogice"replici vizuale în sine, "còpii"-, muzeelor, colecțiilor, expozițiilor, motive care presupun
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
concomitent cu adoptarea unei viziuni (personalizate). În această lumină privite, rolurile specializate abundă în romanul realist. "Ordonarea" în spațiu a existenței, "domiciliile", mereu cu o componentă concretă și una abstractă țin de configurarea, pînă în cele mai însemnate raporturi, a imaginarului romanesc. SPRE SCENA ORAȘULUI Pătruns de aerul lumii moderne, urbane, universul romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu pare modelat de o "reverie spațială", atașată locurilor pe care ficțiunea le destinează prim-planului acțiunii. S-ar spune că "visul citadin" al romanului românesc din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de zid" pentru a oferi o compensație și a o distinge de locuirea vizibilă, "casa de simțire" numește interioritatea ascunsă a ființei, simultan cu atracția spre forul ei ultim. Scriitoarea manifestă obișnuita consecvență în descrierea analitică a personajului axată pe imaginarul arhitectural. O situație dintre cele mai frecvente compune în mod echilibrat cele două "fețe" ale existenței, una materială și vizibilă, reprezentată de "domiciliile" elocvente, alta ascunsă și esențială. A se exprima prin intermediul ambiental devine o regulă (nu întotdeauna consecventă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în discuție, libretul operei lirice, La Traviata. În varianta originară de relație intertextuală se află romanul lui Dumas fiul și La Traviata. Putînd fi considerată cu ușurință o rescriere, opera lui Verdi este un hipertext. Influența acesteia din urmă asupra imaginarului și textelor camilpetresciene o presupunem, din rațiuni ce se impun. Notele disparate, în amintitele bruioane, fac referire la tenor, la scena precisă ca element, ca secvență a reprezentației operei -, la spectacolul în care, pe scenă, bărbatul o umilește pe Violeta
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tărăboiul, petrecerea despart întotdeauna pe spectatorul insolitat de mulțimea înlănțuită în pornirea comună. Ceea ce se repetă este agresiunea sonoră, care a împărțit deja în două scena povestirii. Spectatorul needificat și ceata de scandalagii, cheflii, zgomotoși apar ca un tandem în imaginarul caragialian. Ca o formulă creatoare, chiar, de intrigă (precum în Conul Leonida față cu Reacțiunea), în jurul căreia se animă întreaga acțiune (pînă la descoperirea finală), sau ca un motiv secundar, complement auditiv reamintind personajelor existența urbei...Pînă și într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
filosofie asupra vieții, decurgînd, adăugăm noi, din ceea ce scriitorul învață "privind viața", ca sa folosim sintagma lui Ibrăileanu (atît de grăitoare pentru propria sa postură, creatoare și critică). Fiind implicit o viziune, o formă de selecție nu mai puțin, în spațiul imaginarului, opera vorbește despre creatorul său: "Artistul e un om, un om mai puternic decît noi, cu preferinți și sentimente mai adînci decît noi, și încă o dată! nu numai că ne vom permite, dar vom socoti ca o datorie a noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din "solipsismul nativ", trecerea barierei alterității: " Cred că literatura este unul din rarele mijloace pe care le am de a ieși din solipsismul meu nativ, de a pătrunde în ceea ce este prin definiție impenetrabil: conștiința celuilalt, așa cum este ea construită imaginar în textele literare. Exemplul "întîlnirii"între îndrăgostiți furnizează aceluiași autor un termen de comparație: Dacă luăm această experiență care aparține vieții cotidiene și care este întîlnirea de dragoste, vedem că îndrăgostitul are o nevoie teribilă de a ști ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
gest necugetat, îngreunător al stării ei principial insolubile. Cartea ar trebui să se numească Romanul omului care n-a înțeles că trebuia să o ia pe eroină în căsătorie." Există, pe de altă parte, o vanitate a situării narcisiste (în imaginar), drept centru al universului celuilalt. Gelozia însăși, ca suferință acerbă, are un revers ascuns, care face din naratorul proustian și din cei asemenea lui ființe care exaltă, în fapt, propriul eu. Dacă Proust tinde să "topească" într-o supracategorie două
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
trăirile lui apar cu frustețe, avînd urgența unor crize organice. CUPRINS CONFIGURĂRI ALE SCENEI ÎN ROMAN 5 FUNCȚIA REPREZENTĂRII ÎN ORIZONTUL ROMANULUI 8 REALISM VS. "ROMANESC" 16 NOTE 20 ROMANUL IMATURITĂȚII 21 NOTE 38 UN REFLECTOR PE SCENA SUPLICIULUI 39 IMAGINARUL SCENIC ÎN ROMANELE HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU 42 CASE DE STICLĂ 42 SPRE SCENA ORAȘULUI 49 "PALAT DE NUNTĂ ȘI CAVOU..." 56 CASA DE ZID ȘI CASA DE SIMȚIRE 68 MOARTEA LENOREI 76 FASCINAȚIA ASCUNSULUI 81 NOTE 85 "...CAMIL CITEȘTE LA DAME
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
credință sau pentru tăgadă,/ Te caut dârz și fără de folos,/ Ești visul meu, din toate, cel frumos". Doar în vis, poetul și-ar permite revolta, gestul prometeic, încercarea de străpungere a misterului divin. Acesta nu trăiește în real, ci în imaginar, sacrul dobândind semnificație estetică. Dumnezeu nu poate fi găsit într-un "cer" metafizic, ci într-unul al imaginației poetice. Cu gândirea populată cu mituri, psalmistul se pregătește pentru marea confruntare: "Singuri, acum, în marea ta poveste/ Rămân cu tine să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
are revelația vulnerabilității ("Mi-s/ Șubrede bârnele ..."), provoacă stări de incertitudini: "De ce-ai cântat? De ce te-am auzit? " Poezia se naște prin iubire, în afara căreia nu există nici viață, nici creație, nici absolut, iar miracolul întâlnirii are loc în imaginar. Această poezie are rimă încrucișată, ritm neregulat, inversiunea "mi-s șubrede", timpuri verbale variate, un cumul de complemente directe, pronume personale și verbe la persoanele I și a II-a. BIBLIOGRAFIE: Balotă, N., Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]