12,854 matches
-
a făcut tipografia eparhială, care și-a continuat activitatea până la Încheierea perioadei de ocupație, dar, bineînțeles, și după Unirea Basarabiei cu România. În perioada ce a urmat, țarismul și-a intensificat ofensiva Împotriva mișcărilor naționale din imperiu și, În mod implicit, și asupra celei din Basarabia. Manifestări de rezistență ale românilor basarabeni În cadrul politicii asimilatoare În perioada reacțiunii țariste În perioada de după iunie 1907, politica șovină reacționară țaristă a atins apogeul. Unul dintre principalii „teoreticieni” ai naționalismului velicorus, M. Menșikov, susținea
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
natura spațiului mintal care derivă din modelul socio-cultural. Pentru G. Gusdorf „spațiul mintal este domeniul în care se articulează semnificațiile descifrate și necunoscute printr-un acord comun cu opinia mediei”. Pentru a admite sau a recunoaște existența bolii psihice și implicit a psihiatriei ca știință, este necesar ca „domeniul epistemic” să se înscrie în interiorul „spațiului mintal” al modelului socio-cultural respectiv. Dezacordul dintre „câmpul epistemic” și „spațiul mintal” va duce la conflicte, respingeri, nerecunoașterea sau chiar negarea nebuniei și în final la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
operația intelectuală care completează înțelegerea prin interpretări și stabilirea unor legături de cauzalitate între diferitele date de observație. Interpretarea fenomenului psihic morbid va fi condusă după metoda reflecției filozofice, ea având caracterul unei hermeneutici a descifrării semnificației faptului psihiatric și implicit a naturii diferite a persoanei bolnavului psihic. Având în vedere cele de mai sus, se poate afirma faptul că psihopatologia are o poziție intermediară între psihiatrie, psihologie și filozofie. Filozofia caută semnificația nebuniei în sfera umanului, pe când psihopatologia, răsturnând problema
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta „comunică” altuia propriul său conținut intrapsihic și, concomitent, prin intermediul căreia ia „cunoștință” de conținutul sufletesc ideo-afectiv al interlocutorului său. Limbajul serveșterelația dintre interioritatea sufletească a persoanei și exteriorul lumii real-obiective a acesteia. În felul acesta, limbajul are un caracter implicit, prin realizarea unei punți de legătură între Eul personal intrapsihic și lumea exterioară persoanei. El este funcția psihică, instrumentală, care unifică dubla „existență” a persoanei, atât interioară, cât și exterioară (G. Amado). Orice dialog pune în evidență „dualitatea naturii persoanei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orientarea către un obiect”. Rezultatul este exprimarea prin cuvânt a acestuia. Întrucât orice conștiință este „o conștiință despre ceva” ( G. Lanteri-Laura) limbajul în psihologie și psihopatologie va reflecta „conștiința formelor psihice” normale sau patologice. Pentru E. Husserl, limbajul psihologiei și implicit cel al psihopatologiei, rezultă dintr-o „reducție eidetică”, care constă din posibilitatea descrierii stărilor sufletești a experiențelor conștiinței prin cuvinte. Limbajul, termenii psihologiei și ai psihopatologiei exprimă „separația” dintre „actele psihice” și „conștiința care le reflectă” situându-se între acestea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care le instituie și le impune cetățenilor săi, aduce în planul juridic și în cel al conștiinței morale, noțiunile de „culpabilitate” și de „responsabilitate”, care ulterior, în decursul evoluției istorice se vor extinde și asupra nebuniei și, în mod implicit, asupra persoanei și situației nebunilor. În sensul acesta sunt recunoscute două forme de nebunie (M. Foucault): a) O „nebunie benefică” considerată de Platon ca un „dar divin” (theamania) care deosebește individul de semenii săi prin anumite calități sau acțiuni neobișnuite
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau atotputere, sentimentul de a avea orice drept, oscilația caracteristică între pozițiile extreme de idealizare și de devalorizare a celorlalți. Psihobiografia personalităților psihopatice Caracteristicile personalităților anormale de tip psihopatic, presupun un anumit mod sau stil de viață al acestora și implicit un anumit „destin”. Aceste aspecte sunt cuprinse în caracteristicile psiho-biografice ale acestor indivizi. O analiză psiho-biografică a personalităților psihopatice pune în evidență aspecte specifice care pot fi sintetizate în următoarele: a) incapacitatea adaptării lor sociale, b) imposibilitatea acestor indivizi de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere social, sau normativ-juridic, în conformitate cu care evaluarea acestei obișnuințe și a acestui comportament are o semnificație social-morală centrată pe noțiunea de „păcat”, „viciu” sau „devianță” cu directe consecințe asupra judecății morale, a responsabilității sociale și juridice a individului și, implicit, a sancționării faptelor acestuia legate de schimbările comportamentale sub influența consumului de alcool. Predispoziția către alcool a dus la descrierea în psihopatologie a unei „personalității a băutorului” cunoscută și sub numele de „alcoolomanie”. Alcoolomania este apetența morbidă pentru alcool și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
identitatea și valoarea. Criza psiho-socială Pe fondul transformărilor sociale și istorice se profilează tabloul unei crize. Trebuie făcută diferența între schimbări și criză, întrucât crizele sunt consecința schimbărilor. Orice schimbare, pozitivă sau negativă, privește ordinea și echilibrul sistemului social și, implicit, a oamenilor. Cele mai sus menționate sunt suficient de bogate ca argumentare în sensul acesta. În cazul crizelor sociale se discută două aspecte: reacția grupelor umane la factorii de criză și situația creată de aceștia; consecințele crizei asupra grupelor socio-umane
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu îi va rămâne credincioasă, cea a iubirii cu o țărancă, al cărei rod e un fiu bastard, povestea conacului și moșiei de la Amărăști vor fi descoperite, de fiu, atunci când găsește jurnalul tatălui. Trama detectivistă - urmărirea adevărului despre propria familie, implicit și despre sine - conduce nu doar la revelarea unor secrete surprinzătoare, dureroase, dar și la concluzia că prezentul nu poate fi despărțit de trecut: fiul continuă experiențele tatălui, repetând, într-un fel, drama lui. Cumpenele mută acțiunea într-un timp
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
disciplină eminamente teleologică 33 1.2. Abordarea diacronică 34 1.3. De la „realismul practic” la „hiperrealitate” 34 1.4. Etapele modernismului perpetuu 36 1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total” 39 Note și referințe bibliografice 40 Capitolul II. Primele curricula implicite și tacite 43 2.1. Preistoria curriculumului educațional 43 2.2. Primele curricula ale umanității 45 2.2.1. Curriculumul edubba 45 2.2.2. Curriculumul „Casei Vieții” 46 2.3. Curricula în Grecia antică 48 2.4. Polymatheia sofistă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
realitate. Teoria curriculumului n-a îndrăznit încă să se prezinte ca „știință și artă a autopredestinării raționale”. A evoluat lent, dar progresează din ce în ce mai rapid în societatea informatizată. Vreme de peste trei milenii, în spațiul educațional euroatlantic nu au existat decât curricula implicite, impuse de diversele forme și activități educaționale. Abia în secolul XX, psihopedagogii americani au impus expresia „curriculum educațional”; dar au conceput-o în conformitate cu societatea capitalistă care se industrializa; au restrâns-o așadar la curricula formale, destinate exclusiv școlilor, concepute și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
subiectivismul și raționalitatea cu iraționalismul generează spaime. Astfel încât anticipăm că doar sinteze îndrăznețe, „ultramoderne” vor putea conduce la apariția de curricula polivalente, pentru formarea lui multidimensional man, a „omului total”... În paginile care urmează vom urmări această devenire descriind curricula implicite, curricula clasice, curricula moderne și curricula postmoderne. Apoi vom consemna tendințele evolutive și propria concepție cu privire la optimizarea curriculară în prezent și în viitor. Vom analiza aceste evoluții în spațiul educațional euroatlantic - ceea ce ne va obliga să urmărim procesele similare din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
antropologică, la fel ca și educația, și nu o simplă preocupare pasageră cu scopuri limitate la interese economice, necesități profesionale sau aspirații culturale. Pe scurt, este arta multilaterală a predestinării și realizării personalității umane. A existat - în forme tacite și implicite - din vremuri imemoriale, fiind la fel de vechi ca și educația. Din secolul XX au apărut curricula explicite: premoderne, moderne, postmoderne, „ultramoderne”. Le vom cerceta, în continuare, pe cele mai semnificative, încercând să sugerăm, din evoluția lor, fundamentele unei științe teleologice a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unei lumi finite, nu poate fi decât al unui om total: adică tout homme et tout l’homme.” (Ibidem, pp. 40-41) Jocul de cuvinte ar putea fi tradus astfel: „Toată umanitatea și omul total”. Capitolul IItc "Capitolul II" Primele curricula implicite și tacitetc " Primele curricula implicite și tacite" Chimia s-a constituit ca știință din frământările multimilenare ale alchimiștilor, iar fizica, din interogații și speculații metafizice. Tot astfel, știința modernă a curriculumului, așa cum a apărut în secolul XX, poate fi considerată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fi decât al unui om total: adică tout homme et tout l’homme.” (Ibidem, pp. 40-41) Jocul de cuvinte ar putea fi tradus astfel: „Toată umanitatea și omul total”. Capitolul IItc "Capitolul II" Primele curricula implicite și tacitetc " Primele curricula implicite și tacite" Chimia s-a constituit ca știință din frământările multimilenare ale alchimiștilor, iar fizica, din interogații și speculații metafizice. Tot astfel, știința modernă a curriculumului, așa cum a apărut în secolul XX, poate fi considerată o consecință fatală a mileniilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
finalități, idealuri etc. de desăvârșire umană. Tocmai această damnare teleologică a educației i-a obligat dintotdeauna pe educatori să plănuiască moduri de realizare a aspirației spre desăvârșire. Iată de ce vom găsi, în întreaga istorie a educației, diferite tipuri de curricula implicite. De cele mai multe ori ele au fost impuse tacit, mai ales în educația formală; dar, după cum se va vedea, chiar și aceste tăceri s-au dovedit suficient de grăitoare pentru a găsi științei curriculumului origini de-a dreptul fabuloase. În continuare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cutumiare, ceremonialuri de admitere, rituri de inițiere, faze de ucenicie, probe de trecere de la o vârstă la alta și, desigur, o „probă finală” care atesta maturitatea deplină prin standarde de performanță fizică și profesională bine definite. Întrucât era carnivor - și, implicit, ucigaș, vânător și canibal -, acest Homo necans practica rituri de înmormântare bazate pe cultul strămoșilor și credința în zeitățile eshatologice. Cultura clactoniană, cea mai veche „cultură de așchii” a Paleoliticului inferior (540000-500000 î.Hr.), răspândită și în România (la Valea Lupului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
atât pentru completitudinea sa, ci mai ales pentru faptul că sugerează adevărul că orice formă sau tip de educație se bazează pe un anumit curriculum. Dar Oliver are în vedere numai varietatea impresionantă de curricula explicite. Există însă și curricula implicite (sau tacite), așa cum am arătat în capitolele anterioare. Specialiștii preferă expresia anglo-saxonă hidden curricula (curricula ascunse). Asupra lor s-au aplecat teoreticienii postmoderni ai curriculumului. Cel care se formează de-a lungul vieții - spun teoreticienii postmoderni - nu învață numai la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ale curriculumului și ale instruirii concrete sunt și trebuie să rămână tocmai cele opt-nouă mecanisme (tipuri de învățare) care permit asimilarea informațiilor, formarea abilităților și a capacităților de a opera cu cunoștințe și priceperi. Repudiind taxonomia lui Bloom, Gagné reproșa implicit teoriei instrucționale a acestuia și curriculumului by objectives artificialitatea, „lipsa de obiectivitate” și „neconformitatea cu natura” fenomenelor și proceselor reale. Ceea ce însemna că era vorba despre modele incompatibile din punct de vedere științific. Un vierme insidios producea răni lăuntrice splendidului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tot ceea ce considerăm că ne definește 218. Am putea asimila această accepțiune cu „învățarea socială” (Bandura) și „socializarea” - domenii de preocupare ale psihologiei sociale și pedagogiei sociale. Leslie Owen Wilson are în vedere însă un proces de formare oarecum programat implicit. Folclorul pedagogic românesc desemnează plastic faptul că e vorba despre „școli de formare”: „școala celor șapte ani de acasă” și „școala vieții”. Din păcate, cercetarea pedagogică sistematică a acestor „școli” este sporadică pe plan mondial și inexistentă în România. c
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
conțină universul” (Comentarii ad Homeri Odyseean, Leipzig, 1825-1826, pp. 65 sqq, apud Buffière, op. cit., p. 593). Bibliografie selectivătc "Bibliografie selectivă" Această bibliografie conține numai lucrări semnificative pentru problematica și metamorfozele curriculumului modern, explicit. Am renunțat la lucrările referitoare la curricula implicite și tacite, plecând de la supoziția că ele prezintă mai puțin interes pentru specialistul contemporan. Referințele complete pot fi regăsite însă la sfârșitul fiecărui capitol de către oricine are dorința de a-și făuri o imagine exhaustivă asupra devenirii teoriei curriculumului ca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să o considere lumea sa. Detectăm această obișnuință cu o anumită realitate, pe care o consideră a sa, mai ales în limbajul actorului social, în cuvintele și expresiile pe care le folosește. Vorbirea este dependentă de contextul social, fie el implicit (social-istoric, situațional), fie explicit, încurajând anumite expresii, sintagme, cuvinte, corelate cu gesturi și mimici adecvate, impunând un anumit stil de comunicare. Tatiana Slama-Cazacu (2000) invoca „forța”, „puterea” limbajului derivând dintr-o ideologie dominantă care-și propune să schimbe sau să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
validează, în ultimă instanță, cercetarea. Răspunsurile - nicidecum simple - depind de amintita „descriere densă” a contextului (mai precis, a habitusurilor culturale) în care se găsesc prinse „microsocietățile” cercetate, un context care lasă să se ghicească, în exergă, conturul întregii societăți. Postulatul implicit al acestei relații - curentă în antropologia culturală - este că „textul” unei acțiuni sociale (adică normele, regulile și principiile ce o guvernează) e inseparabil de „pretextul” ei, altfel spus, de sistemul de simboluri și semnificații comune, împărtășite spontan, „ca aerul pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
votează stânga», neînțelegând că totul se leagă și că ideile trebuie să se materializeze consecvent, în ceea ce a fost și cortegiul de legi, de fapte, de comportamente, pe care le trăiește o societate în care se aplică logic ideologia comunistă, implicit ajutată de o dictatură, spre a se impune («a proletariatului», fie și zisă «cu față umană»). Din această cauză - între altele - mi s-a părut mai nimerit ca, pentru prezentarea de față, să recurg nu la metodele pe care le
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]