5,610 matches
-
economice și sociale părea să absoarbă divergențele de interese dintre diferiții actori urbani. Astăzi, dezorganizarea ilustrată de incivilitățile și violențele urbane nu mai este etapa ineluctabilă, ci aceea tranzitorie a unui proces de dezorganizare/reorganizare inerent creșterii urbane comandate de industrializare. Ea pare imputabilă și impactului mondializării și preponderenței unui nou mod de dezvoltare, informațional, asupra vechiului mod de dezvoltare, industrial. Recompunerea spațială a activităților economice provoacă o înăsprire a competiției dintre orașe, ce duce la respingerea populațiilor puțin competitive, fără ca
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
practica administrării unui oraș nu poate fi înțeleasă decât dacă îi analizăm transformările, jocul întrebărilor și răspunsurilor care l-au structurat. Scopul acestei cărți este tocmai acela de a identifica, în fiecare perioadă a epocii moderne (societate în curs de industrializare, societate a producției și consumului de masă, societate postindustrială a comunicării și serviciilor), ideile și convingerile care au stat la baza conducerii orașului. Trebuie identificate, în fiecare epocă, problemele care s-au impus ca provocări majore, trebuie relevate răspunsurile date
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
frecvent pe Haussmann și pe Le Corbusier, o facem fiindcă aceștia cristalizează practicile vremii lor. Ei nu ar fi existat, unul în calitate de operator, iar celălalt în calitate de concepător, dacă istoria guvernării orașului nu s-ar fi schimbat fundamental. Astfel, în perioada industrializării societății franceze, conducerea orașului* a cerut aducerea clasei muncitoare la statutul de salariat și securizarea zonei în care prezența masivă a muncitorilor săraci și a nevoiașilor tulbura liniștea și pacea unei minorități compuse din nobili și burghezi. Departe de a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
reprezentant al populației pe lângă stat, iar această distanță prejudicia chiar menținerea ordinii. Pentru guvern, comuna trebuia să ofere opiniei publice un cadru de exprimare, fiind lipsită, fără îndoială, de puteri reale, dar susceptibilă să dezamorseze nemulțumirile populare. În fapt, începuturile industrializării, oportunitățile, dar și amenințările care au însoțit-o au mobilizat interesul populației pentru gestionarea treburilor comunei. Odată cu instituirea alegerilor, și primarii au descoperit gustul acțiunii. "Atacurile a căror țintă erau, pe drept sau pe nedrept, au început să-i intereseze
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
segregării să fie înscrisă pe agenda politică și să se impună ca o condiție a realizării democrației atât din punct de vedere politic, cât și social. Nașterea politicilor urbane Inițiativa responsabililor municipali și a unei elite reformiste aflate de partea industrializării Odată cu instaurarea celei de-a Treia Republici, apare un urbanism al cărui resort nu depinde exclusiv nici de voința cârmuitorului, nici de autoritatea pieței, ci mai mult de acțiunea colectivă. Edmond Préteceille, Thomas Regazzola 3, Alain Cottereau și Jean-Pierre Gaudin
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la începutul secolului al XX-lea și se referă la toate aspectele urbane, de la locuință la echipamente și la ocuparea solului. Raționalizarea creșterii urbane trebuia să permită concentrarea în cele mai bune condiții de igienă și morală a populației epocii industrializării. La originile planificării urbane îi găsim pe responsabilii municipali sensibili la problemele sociale și o elită devotată industrializării. Strămoș al cluburilor în care tehnicieni și oameni politici pregăteau punerea la punct a reformelor sociale, organ al reflecției cvasioficiale a republicanilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la ocuparea solului. Raționalizarea creșterii urbane trebuia să permită concentrarea în cele mai bune condiții de igienă și morală a populației epocii industrializării. La originile planificării urbane îi găsim pe responsabilii municipali sensibili la problemele sociale și o elită devotată industrializării. Strămoș al cluburilor în care tehnicieni și oameni politici pregăteau punerea la punct a reformelor sociale, organ al reflecției cvasioficiale a republicanilor moderați, Muzeul social 1, creat în 1894, pleda, alături de mișcarea municipală, în favoarea unei politici de extindere rațională a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
suplețea, varietatea utilizărilor necontrolate. Tocmai de aceea, noțiunea de echipamente colective aproprierea publică a spațiului în scopul folosirii lui precise nu a fost populară"3. Abia către sfârșitul secolului al XIX-lea este recunoscută necesitatea ca poporul să aibă locuințe. Industrializarea Franței a determinat exodul populațiilor înspre orașe; acest fapt a provocat o criză permanentă a locuințelor. Problema locuirii a fost mai întâi preocuparea filantropilor, apoi a marilor proprietari industriali, înainte ca statul să fie somat, la începutul secolului al XX
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
această doctrină seduce mediile conservatoare, care apreciau și ele această prezentare liberală și contra-revoluționară, erau și ele interesate de reformele care ar fi putut restabili ordinea morală a societății. După exemplul susținătorilor economiei politice creștine, Frédéric Le Play sublinia că industrializarea a privat masele de binefacerile religiei, proprietății și familiei. Fără să regrete trecutul, ambiția sa era aceea de a reda oamenilor ceea ce le-a fost întotdeauna necesar pentru a trăi: o religie, o familie, o proprietate. Teoretician al patronatului, el
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
al locuințelor sociale"32. Cât despre moștenirea lăsată de Republica a III-a, Louis Houdeville apreciază: "450 000 de locuințe insalubre, 300 000 cocioabe declarate ca nelocuibile, un deficit de 700 000 de locuințe"33. Urbanizarea s-a desfășurat pe timpul industrializării, fără ca statul să elaboreze o politică veritabilă de intervenție în problema locuinței. Dar epoca nu a fost lipsită de doctrine și de proiecte de reformă asupra a tot ceea ce ar fi trebuit să se întâmple în domeniu. În privința construcției locuințelor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1930, atunci când moștenitorii guedismului acaparau deja primăriile, ei își avertizau alegătorii că alegerile municipale erau ocazia de a îndepărta iluziile socialismului municipal. După Frontul Popular, experiența municipală devenea ocazia de a face dovada că erau cei mai buni gestionari ai industrializării societății. Comuna devenise pentru toate curentele socialiste "școala democrației", posibilitatea de a se educa din punct de vedere politic și de a se pregăti să joace rolurile adecvate noii or-ganizări sociale sperate. A contrario, celelalte curente politice suspectau extinderea rolului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
calea democratică. Această nouă dispoziție va avea drept efect acutizarea contradicției între intențiile democratice de la care se reclama acțiunea socială și modul tutelar al funcționării sale, până la a-i pune în cauză, în anii 1970, eficacitatea și legitimitatea. La ora industrializării, preocupările urbaniste erau determinate de grija de a supune clasa muncitoare sistemului salarizării. Subordonarea gândirii urbane exigențelor producției frânează, atât prin burghezi, cât și prin muncitori, punerea în practică a concepțiilor privind politica urbană. În ciuda promisiunilor unui control mai eficient
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
unui control mai eficient al clasei muncitorești prin promovarea urbanului, proprietarii imobiliari și funciari preferau să asigure rentabilitatea capitalurilor lor decât să facă ceva pentru securitatea lor politică. Această atitudine dă seama de ritmul lent în care s-a operat industrializarea societății franceze. În Franța, statutul social valorizat a rămas mai mult timp atașat mai curând proprietății pământului, rentei și responsabilității funcțiilor decât acumulării profitului industrial. Numai odată cu conversia societății spre industrie, noțiunea de politică urbană prinde contur. În anii 1960
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
coloana vertebrală a modernizării societății franceze și cheia adaptării sale la imperativele pieței internaționale. Cât despre muncitori, la sfârșitul secolului al XIX-lea ei nu identifică deloc, în problema urbană, mizele fundamentale legate de intrarea societății într-o fază de industrializare intensivă. Va trebui să se aștepte ca dezvoltarea economică să le permită și acestora să se definească în raport cu consumul, nu numai în raport cu munca, pentru a vedea apărând mișcări sociale urbane care să dezaprobe, într-un mod totuși echivoc, capitalismul. De la
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
era în mod special acuzat pentru că orchestrase o sinucigașă "smântânire a elitelor provinciei". Planul amenajării teritoriului prezentat în 1950 de către Eugène Claudius-Petit fixa patru obiective care reflectau această temere legată de marele oraș. El reclama, astfel, promovarea "unei politici de industrializare pe baza unui plan descentralizat". Nu a fost însă vorba de transplantarea industriilor existente, cât de încurajarea unor noi industrii care să se implanteze în orașe de provincie capabile să le primească. O anchetă a serviciilor Ministerului Reconstrucției și Urbanismului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să le primească. O anchetă a serviciilor Ministerului Reconstrucției și Urbanismului a evidențiat că "un mare număr de orașe mici sau mijlocii se pretează foarte bine la localizări industriale". Al doilea obiectiv vizat era acela de a moderniza agricultura, pentru ca industrializarea să nu creeze un dezechilibru între aceste două sectoare. Vocația mediului rural în contextul amenajării teritoriului era încă o dată amintită: "Diagnosticul suferințelor pe care politica de amenajare a teritoriului va trebui să le identifice ar fi incomplet dacă nu am
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Claudius-Petit nu omitea să insereze în comunicarea sa că acest Plan economic "a neglijat să caute condițiile cele mai bune în care să se facă localizarea industriilor și activităților economice, riscând astfel să mărească răul de care suferim, contribuind la industrializarea în timp rapid a anumitor regiuni și la neglijarea altora". Dacă prezentarea lui Eugène Claudius-Petit punea bazele doctrinare ale unei politici coerente de amenajare a teritoriului, Ministerul Reconstrucției continua să acționeze în manieră empirică, prin măsuri răzlețe; în plus, acesta
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
începutul anilor 1950, Franța are încă o "economie de război": aprovizionările cu materiale rămân limitate. De la mijlocul anilor 1950 până la sfârșitul anilor 1960, opțiunea statului pentru Mișcarea construcțiilor așa-zis "moderne" pare să rezulte din convergența între proiectul său de industrializare a sectorului construcțiilor și reflecția asupra noilor forme urbane dezvoltată de urbanismul progresist 109. Influențată de cubism, care făcea apologia formelor pure, această gândire arhitecturală integra oportunitățile de fabricație oferite de folosirea materialelor noi: oțelul și betonul armat. Nu fără
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
perioadă în care concentrarea maselor muncitoare era considerată un factor obiectiv al creșterii economice, iar Marcel Cornu vedea aici coerența politicilor urbane pe care istoricii se străduiesc să o discearnă în intențiile protagoniștilor perioadei (mișcarea HLM, municipalitatea, Ministerul Construcțiilor). Exigențele industrializării au primat în raport cu tradiționalele considerații umaniste despre pericolele igieniste, politice și sociale care puteau apărea întotdeauna în grupările populare masive. Ipoteza lui Cornu are meritul de a lămuri de unde provine aura de modernitate a marilor ansambluri: prezența acestora împrejurul unui
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în fața utilizării noilor materiale (betonul, oțelul, sticla) și a experimentării noilor procedee (asamblarea prefabricatelor, standardizarea lor). Acestea erau condițiile necesare pentru construcția masivă de locuințe de calitate și ieftine. Marile ansambluri întruchipau cu atât mai mult progresul cu cât slaba industrializare a sectorului construcțiilor făcea ca prețurile să fie în Franța ceva mai ridicate decât în celelalte țări europene. În 1950, Franța număra mai mult de 100 000 de întreprinderi implicate în construcția de locuințe. Cu excepția câtorva sute, toate celelalte erau
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ocupau de construcția de locuințe după război să dea faliment și să intre în lichidare judiciară. Începând cu 1949, Ministerul Reconstrucției și Urbanismului deschisese câteva mari șantiere (ansambluri de 200, până la 1000 de locuințe) și câteva unități pentru a favoriza industrializarea construcțiilor. Cu toate acestea, va trebui să vină sfârșitul anilor 1950 și implicarea financiară a statului în construirea în masă a marilor ansambluri pentru a se putea înregistra o evoluție semnificativă a industrializării locuințelor. Construirea în serie a imobilelor de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locuințe) și câteva unități pentru a favoriza industrializarea construcțiilor. Cu toate acestea, va trebui să vină sfârșitul anilor 1950 și implicarea financiară a statului în construirea în masă a marilor ansambluri pentru a se putea înregistra o evoluție semnificativă a industrializării locuințelor. Construirea în serie a imobilelor de același fel și montarea elementelor prefabricate au dus la diminuarea costurilor tehnice de construcție și la folosirea unei mâini de lucru mai puțin calificate, deci ieftine. Însă treptat s-a renunțat la conceperea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
socială, "bucuriile esențiale" ale vieții de familie. Din acest motiv, locuința reprezenta "o vitrină a modernității"130. Anchetele statistice măsurau nivelul de dezvoltare după numărul băilor și pătrunderea sistemului de încălzire centrală în apartamente. Pe scurt, așa cum precizează Jean-Paul Lacaze: "Industrializarea, concentrarea populației în orașe și construcția masivă de locuințe noi și dotate cu tot confortul modern se întrețineau unele pe altele într-un cerc virtuos al creșterii economice rapide și regulate"131. Urbanizarea obiceiurilor, grație difuzării progresului tehnic, însemna promovarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mișcări, în ele poate fi sesizată o componentă militantă ieșită din rândul claselor mijlocii, care află în conflictele privind mediul înconjurător, privind pozițiile locale legate de proiectele de dotare ocazia de a-și manifesta opoziția față de un anumit tip de industrializare, oportunitatea de a contesta funcționarea antidemocratică a statului; ea exprima "aspirația profundă de a "schimba viața", și nu numai repartiția surplusului economic sau regimul proprietății asupra mijloacelor de producție 282". Această inflexiune notabilă a luptelor urbane întâlnește preocuparea inedită a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
au putut coopera comunele atunci când a fost vorba de alte probleme decât cele tehnice. Pentru a sesiza importanța transformării acțiunii economice a comunelor nu trebuie să ne limităm doar la observarea "intervențiilor economice" în cazul întreprinderilor în dificultate. Pe perioada industrializării, implicarea orașelor în dezvoltarea economică consta, în principal, în punerea în act a serviciilor și infrastructurii sale folosite de întreaga populație; anumite municipalități căutau chiar să compenseze pe această cale injustițiile sociale prea vizibile. În virtutea libertății comerțului și industriei, Consiliul
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]