6,831 matches
-
The social psychology of creativity, Springer-Verlag, New York. Amabile, T. (1989), Growing up creative: Nurturing a lifetime of creativity, Crown, New York. Bailin, S. (1988), Achieving extraordinary ends: An essay on creativity, Kluwer Academic, Dordrecht. Berliner, P.F. (1994), Thinking in jazz: The infinite art of improvisation, University of Chicago Press, Chicago. Bloom, B.S. (ed.) (1985), Developing talent in young people, Ballantine, New York. Campbell, D.T. (1960), „Blind variation and selective retention in creative thought as in other knowledge processes”, Psychological Review, 67, pp. 380-400
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
poetică, lirică și, în fond clasică. Descrierile trupului glorios făcute de Augustin în Cetatea lui Dumnezeu oferă modelul curent... în cer, cel ales se eliberează de elemente: el zboară sau pășește prin aer, se deplasează cu viteze siderale, parcurge distanțe infinite în durate de neimaginat: nu cunoaște niciodată ce e oboseala, căldura și frigul n-au nici o putere asupra lui, el calcă florile fără să le strivească, merge pe apă fără să se ude; poate trăi sub apă ca peștii, fără
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
diversității oamenilor. Montaigne recuză modelul, idealul tip, dar numai pentru a îndemna mai eficient la grija pentru realități terestre concrete, imanente, încarnate. Eseurile caută nu atât Omul - cu majusculă - cât ceea ce-l definește pe Michel de Montaigne în complexitatea sa infinită. Și, paradoxal, căutând un om particular, el Montaigne, găsește omul în general, pentru că, în ochii lui, fiecare individ rezumă condiția umană. „Ce știu eu?” înseamnă : ce pot ști oamenii? „Cine sunt eu?” vrea să spună: ce sunt oamenii? Aceste întrebări
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unor probleme adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde efectiv enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plăcerii într-o viață de reflecție și viceversa; ar diserta despre plăcerile care împiedică reflecția, despre cele care se nasc din conversație, din cercetare și din efortul inteligenței; n-ar opune ca Socrate plăcerile bune, în relație cu sufletul, cu infinitul și nelimitatul, celor rele, asociate cu trupul, cu ceea ce este finit, limitat; ar interzice surghiunirea sistematică a hedonistului în cotețul găinilor și la grajduri... Autor al unei serii de cărți, dialoguri, diatribe și lucrări consacrate virtuții, educației, lui Socrate, norocului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
consimțământului lor - și pe bună dreptate... De altfel, planul imanenței în care evolueză zeii este, bineînțeles, lumea oamenilor, dar nu planeta Pământ: nu riscăm să-i vedem apărând la colțul unei străzi sau în piața publică. Cosmogonia epicuriană presupune lumi infinite, cu variații calitative și cantitative ale materiei: între aceste lumi se află zeii. Materiali, ei sălășluiesc în interlumi, în punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură de pura plăcere de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fi: cimentat de o forță magică și magnifică. în mai multe rânduri - de patru ori -, Lucrețiu recurge la o metaforă foarte utilă pentru înțelegerea discursului său: un fond de litere, redus ca număr, permite combinări multiple, cu care posibilitățile devin infinite. Cu numai douăzeci și șase de litere ale alfabetului se pot scrie la fel de bine Odiseea, Divina Comedie, în căutarea timpului pierdut sau un raport al poliției, o scrisoare anonimă... Cuvinte distincte au unele litere comune, dar combinările acestora din urmă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lumea de apoi medieval, plăcere în acord cu natura, aritmetica plăcerilor, și asceză, binele suveran, carnală, călăuza virtuților, căutată, celestă, creștină, a lui Dumnezeu, și durere, și edificarea sinelui, eternă, evitarea durerii, evitarea neplăcerii, de a exista, finalitatea existenței, ierarhie, infinită, și libertate, în lumea de dincolo, și mântuire, un mijloc, moderată, și nebunie, și neplăcere, origine naturală, și religie, un scop, a spiritului, a sufletului, terestră, a trupului, și utilitarism INCHIZIȚIE inchizitori, tortură, ISTORIOGRAFIE dominantă, subalternă, știrbită, personaj conceptual, IUBIRE
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
specificitatea pornind de la ideea, cu siguranță proustiană, că opera sa mizează pe „supraabundența conexiunilor pe care și cea mai insignifiantă imagine le găsește cu atâta ușurință În substanța proprie a autorului”. Atenția acordată manierei proustiene de a miza pe conexiunile infinite ale oricărei imagini prezintă un dublu avantaj. Mai Întâi, nu este necesar să-l fi citit pe Proust pentru a fi sensibil la așa ceva și e de ajuns să-l deschizi la orice pagină ca să constați asta. Apoi, ea este
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se străduiește pe Întreg parcursul intervenției sale să nu Îi aducă nici un omagiu. Într-adevăr, discursul lui Valéry constă Într-un șir interminabil de perfidii la adresa predecesorului său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului meu predecesor pentru faptul de a-i fi dat senzația unei oaze. Opera sa nu uimea decât Într-un fel blând și agreabil prin contrastul Înviorător dintre o manieră atât de măsurată și stilurile strălucitoare sau extrem de complexe elaborate
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și Împrumutat numele”. Faptul că Valéry refuză să dea impresia că l-ar fi putut citi pe Anatole France ține poate și de principalul reproș pe care i-l face, acela că a citit prea mult. Calificat drept un „cititor infinit” - ceea ce, la Valéry, sună ca o insultă -, France e cel care, spre deosebire de succesorul său la Academie, s-a pierdut În cărți: De fapt, domnilor, nu știu cum mai poate rămâne loc de curaj Într-un suflet numai la gândul imensei cantități de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
despre o carte și deci schimburilor verbale care o privesc. În mare parte, discursurile pe care le producem despre cărți privesc În realitate alte discursuri produse despre cărți, și asta la infinit. Iar biblioteca abației, locul prin excelență al comentariului infinit, este simbolul edificator al acestor discursuri suprapuse, În care cartea dispare Îndărătul limbajului. În cadrul acestor discursuri, cele pe care le producem pentru noi Înșine ocupă un loc deloc neglijabil. Căci propriile noastre discursuri despre cărți ne separă de ele și
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
această stare de pur pretext, cartea și-a Încheiat existența, Într-un anumit fel. Această dublă Încălcare este semnul unei pervertiri generale În care orice carte și orice comentariu sfârșesc prin a echivala cu altele, părerile fiind de o reversibilitate infinită. Doar că discursul care este care este ținut aici de prietenii lui Lucien, chiar dacă este asemănător cu cel al sofisticii, cuprinde și un anumit număr de lucruri adevărate despre lectură și despre felul În care vorbim despre cărți. Atitudinea lui
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
din școală, și ne fac să ni le Închipuim ca pe niște obiecte intangibile și să ne Învinovățim În momentul În care le transformăm. Fără această eliberare de interdicții este imposibil să fii atent la acest obiect de o mobilitate infinită care este textul literar, cu atât mai mobil cu cât face parte dintr-o conversație sau dintr-o dezbatere scrisă și este Însuflețit de subiectivitatea fiecărui cititor și de dialogul său cu ceilalți. O atenție care implică dezvoltarea unei sensibilități
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cele mai frumoase iluzii omenești: aceea a Îndrăgostitului, care crede că iubirea lui este mai puternică decât timpul, că sentimentul său ar putea Învinge dimensiunile incomensurabile ale timpului (În fond, este vorba de faptul că nu ne putem lipsi de „infinit”, care În plan psihologic traduce prezența unei nevoi de reînnoire continuă de către om a aspirațiilor sale). Μ Un aspect al măiestriei didactice a unor profesori este acela de a-i pune pe elevi sau studenți În situația de a se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fixează expresivitatea la nivel de pură comunicativitate. El e ceva mai mult decât o simplă găselniță fără prejudecăți (al cărei model este anglo-saxonul Jesus Christ super star): dimpotrivă, el se pretează la o interpretare ce nu poate fi altfel decât infinită. Așadar, sloganul își păstrează caracterele ideologice și estetice ale expresivității. Ceea ce înseamnă probabil că și viitorul, care nouă, religioși și umaniști, ne apare ca imobilitate și moarte, va fi, într-un fel nou, istorie; că exigența de pură comunicativitate a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
exprimă el este (față de clasa care îl domină) lipsă de libertate și mizerie. Cultura și condiția economică coincid perfect. O cultură săracă (agricolă, feudală, dialectală) „cunoaște” realist doar propria condiție economică și prin ea se structurează sărac, dar potrivit complexității infinite a existenței. Doar când ceva străin se insinuează într-o asemenea condiție economică (ceea ce se întâmplă astăzi aproape întotdeauna din cauza posibilității unei confruntări continue cu o condiție economică total diferită), atunci acea cultură este în criză. Pe această criză, în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
randomizate a tratamentelor, care ne parvine de la centrele de experimentare agricolă, din laboratoarele psihologice, din experimentele aleatorii ale cercetării medicale și farmaceutice; iar pe de altă parte, la modelele matematice ale statisticienilor. Randomizarea are pretenția de a controla un număr infinit de ipoteze alternative, fără măcar a le specifica. Alocarea randomizată nu controlează niciodată pe deplin aceste alternative, Însă le face implauzibile Într-o măsură estimată de modelul statistic. Cealaltă paradigmă, mai veche, provine din laboratoarele de fizică și este ilustrată
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
bănățeni care păstrează deschise vămile Banatului spre un dincolo integrator, al Europei (Centrale) și al tropismelor ei. În toate ipostazele în care el o proiectează, lumea exemplară a Banatului se naște și există numai pe măsură ce este racordată la rețeaua, virtual infinită, a spuselor și a scriselor, reducându-se în ultimă instanță la modul inconfundabil de rostire al povestitorului său. Aici trebuie căutată modernitatea simptomatică a prozei lui M., după cum tot astfel se atestă și apartenența sa la vârsta optzecistă a prozei
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
rural. Au fost două impedimente care au blocat realizarea acestui frumos proiect de a oferi populației rurale un cod care să reflecte pur și simplu propriile sale practici. Prima dificultate a fost aceea de a hotărî care aspecte ale „diversității infinite” - la propriu - de relații de producție rurale să fie reprezentate și codificate. Chiar și În aceeași localitate, practicile variau mult de la o fermă la alta și de la o perioadă la alta, astfel că orice codificare ar fi fost Într-o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
măsură standard reprezintă tehnici de abordare a unei realități ample și complexe care trebuie redusă la niște categorii schematice pentru ca diverse aspecte ale ei să poată fi Înțelese de autorități. Or, acest lucru se poate face numai restrângând un șir infinit de detalii la o serie de categorii care să facă posibile descrieri sumare, comparații și agregări. După cum arată Charles Tilly, inventarea, elaborarea și folosirea acestor abstracțiuni reprezintă un progres enorm În capacitatea statului, o trecere de la tribut și guvernare indirectă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
răspundea la ceea ce considera a fi critica celor care aveau nostalgia varietății din orașul existent - Parisul, În acest caz. Oamenii pot să se plângă, nota el, că, În realitate, străzile se intersectează În tot felul de unghiuri, iar variațiile sunt infinite. „Însă”, continua el, „tocmai asta e ideea. Eu Înlătur toate acestea. De aici pornesc... pledez cu insistență pentru intersecțiile În unghi drept”. Lui Le Corbusier i-ar fi plăcut să-și Întărească pasiunea pentru liniile și unghiurile drepte cu autoritatea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
doctrinele privind „amenajarea, funcțiile, rata de acoperire, gradul de mixitate și activitățile”, ca să nu mai vorbim de speculațiile imobiliare și preocupările legate de securitate ce au stat la baza multor planuri de „reînnoire urbană”. Din când În când, Jacobs privește infinita și schimbătoarea varietate a orașelor americane cu admirație și smerenie. „Ordinea lor complexă - o manifestare a libertății a nenumărați oameni de a elabora și de a pune În practică un număr infinit de planuri - este, În multe privințe, o mare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
reînnoire urbană”. Din când În când, Jacobs privește infinita și schimbătoarea varietate a orașelor americane cu admirație și smerenie. „Ordinea lor complexă - o manifestare a libertății a nenumărați oameni de a elabora și de a pune În practică un număr infinit de planuri - este, În multe privințe, o mare minune. Nu ar trebui să ezităm să facem această colecție vie de funcții interdependente, această libertate, această viață mai ușor de Înțeles așa cum este ea cu adevărat și nici nu ar trebui
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
La fel și orașul: În ciuda Încercărilor urbaniștilor de a-l planifica și stabiliza, el le scapă, fiind mereu reinventat și „modelat” de locuitorii săi. Această deschidere, flexibilitate și diversitate permite atât orașului mare, cât și limbii bogate să servească unei infinite varietăți de scopuri, dintre care multe nici nu au fost născocite. Analogia poate fi Împinsă Încă și mai departe. Așa cum se pot construi orașe planificate, se pot crea și limbi planificate. Un exemplu este esperanto, un altul - limbajele tehnice și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]