3,719 matches
-
Denis David Damșa, clasa a VII-a Colegiul Național „C.D. Loga” Timișoara profesor coordonator Alecsa Carmen Iat-o, îmi zâmbește larg, liber și inocent! Bun venit, adolescență! Nu știu dacă am intrat cu dreptul sau cu stângul în acest antreu al formării mele ca om, numit vârstă ingrată sau de aur, vârstă a marilor elanuri sau a cunoașterii de sine. Am trecut pragul, timid
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
e foarte atent la monitor, iar eu trebuie să zâmbesc. St. Ursula, chiar așa! Crezi tu că sunt proastă, Ben, dar bună scuza, oricum. Trebuie să recunosc că nu m-aș fi gândit la asta. ― Cum le găsești? întreb eu, inocentă ca întotdeauna. ― Dumnezeu știe, hai să încercăm să le vedem. Ben face click până când apare o căsuță în care scrie CAUTĂ. — Bun, spune el. Iată. Ce zici, sex sau pornografie? ― Încearcă întâi cu sex, îi răspund și el se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
foarte sexy, zice Geraldine. Asta dacă nu e genul care să spună la fiecare propoziție „îmi place“ și „serios“. Râd. ― Ești așa de cinică, Geraldine, câteodată nici nu te înțeleg. ― Poate sunt eu cinică dar tu, dragă Jemima, ești o inocentă, și de-aia ai nevoie de zâne bune ca mine, ca să-ți cunoști interesele. ― Cu Ben Williams, vă rog, cere o voce de la capătul firului. ― La telefon, spune Ben, ținând receptorul cu umărul și uitându-se printr-un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că nu vei mai veni pe aici prea des. Doar în eventualitatea în care nu ne vom mai vedea, își urez succes. ― Mersi, spune Ben zâmbind. Sincer, e foarte drăguț din partea ta. ― Ai dat vreo petrecere de rămas-bun? întreabă Sophie inocentă, făcându-i Lisei cu ochiul. ― Nu, e mâine-seară. Urmează o pauză dificilă, în care nici unul dintre ei nu știe ce să mai zică, dar Ben e cel care umple primul tăcerea. ― Vino și tu dacă vrei. ― Mi-ar plăcea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
meu. Am închis ochii și preț de câteva secunde mi-am permis să mă prefac că trăiesc într-o lume perfectă, iar Chris era prietenul meu. Asta mi-a adus aminte de o epocă din trecut, o epocă mult mai inocentă, în care cel mai curajos gest al prietenului unei fete era acela de a te cuprinde cu brațul și - dacă aveai noroc - să te sărute. Decorul impus de la Cloisters era dulce și romantic. Nu mă frustra. Mai curând, mă emoționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă concentrez asupra a ceea ce spunea Chris. Cum se poate ca oamenii să fie așa de... așa de... Vreau să spun, cum de-au putut să încalce regulile în halul ăsta? Chris a izbucnit în râs. — Ești surprinzător de inocentă, a rostit el destul de tărăgănat. Și eu care crezusem că ești o tipă sălbatică. Furioasă pe mine însămi, am șuierat: —A, dar sunt! Pe cuvânt de onoare! —Intrăm? m-a întrebat Chris arătând cu o mișcare a capului spre intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mor. înc-o viață, și-altă viață și iar alta. Sfârșitul jocului. După următoarea întâlnire DA de joi, când mă aflam deja la Cloisters de aproape cinci săptămâni, a venit și ziua judecății mele de apoi. Totul a început destul de inocent. La ora opt, suspecții de serviciu s-au strâns la apel și cu toții am mărșăluit către bibliotecă. Spre dezamăgirea mea, persoana care venise să discute cu noi era o femeie. O altă femeie. Atunci am bănuit că Francie avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așteptasem cu nerăbdare un viitor mai bun, mai luminos, mai sănătos și mai fericit. Oare voiam să arunc toate astea la coș? Ei, asta voiam să fac? Ei, asta voiam să fac? M-am uitat la pudra de un alb inocent care fusese aranjată într-o liniuță tremurată în fața mea. Aproape că murisem din cauza ei. Oare merita să continuu? Merita? Da! M-am aplecat peste linia de cocaină, prietena mea cea mai bună, salvatoarea mea, protectoarea mea. Și am inhalat profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
știți dumneavoastră, populația aia pestriță și slinoasă, de alde Ițic, Ștrul, Herșcu, Bercovici, este normal ca fiecare să aibă câte ceva de spus, fiindcă toți cei mai în vârstă au avut contacte cu ei. Doar cei mai tineri sunt niște victime inocente ale evreimii mondiale, fiindcă ei nu au cum să știe despre cumpărarea, nu la bucată, ci cu toptanul a țărilor așa zis, foste comuniste. Dar despre asta vom discuta mai jos. Este interesant un comentariu a unui cititor al Jurnalului
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
acel îndepărtat 15 martie, românul Mihăilă Cofariu a fost bătut nemilos pe caldarâmul de la Târgu Mureș de către maghiari iar filmul bătăii a fost transmis în toată lumea ca să se vadă pretutindeni cum românii îi bat în plină stradă pe blânzii și inocenții maghiari. În toate situațiile, noi am fost cei de vină chiar dacă dreptatea era de partea noastră. Acea „Golaniadă”, care a împuțit timp de aproape 2 luni centrul acestui oraș București (care și fără asta era și este destul de mizerabil), a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
departe a apostolului Toma, dați-mi voie să mă îndoiesc sincer. Eu cred că dispariția, care se profilează ca invitabilă, a adversarului comun va pulveriza aceasta alianța aceasta, care chiar pare contra naturii și tare mă tem că victimele, deloc inocente de altfel, ale ruperii alianței, ca de obicei, vor fi liberalii. Ca urmare imediată, lupta crâncenă împotriva lui Traian Băsescu, se va transforma inevitabil într-o luptă la fel de crâncenă, pentru împărțirea golului de putere format. Dar fiindcă la ora acesta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o alta, chiar mai simplă. Deși nu primea nota maximă, era totuși răsplătit cu o notă bună, deoarece rezolvase problema dar profesorul nu era mulțumit deloc. Îi reproșa tot timpul că se scarpină cu piciorul la ureche, însă Cristi ridica inocent din umeri: "Și ce-i cu asta? Important este că am reușit să mă scarpin. În definitiv, nu asta am dorit?" Mai târziu, în cariera sa de polițist, acest nărav, ca să-i spu nem așa, l-a ajutat de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cald devine că nu mai e frig, dacă nu mai e frig, va să zică că răceala se duce și vine căldura; a venit căldura, a trecut durerea... Par egzamplu (pune mână pe falcă) lucrează magnetismul... arde...”. Din „magnetism” rezultă o plăcere inocentă a acestui personaj „tachinatul”: „Așa sunt eu; când mă magnetizez, mi-e cald... Pfu!... și când mi-e cald, pfu! tachinez...”. Necazurilor vieții Catindatul le răspunde cu bună dispoziție. Deși personajul secundar, Cetățeanul turmentat este singurul „personaj motor”<footnote Mircea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
actul II al Scrisorii pierdute, când cei trei fruntași politici - Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu - s-au adunat spre a-și face socoteala voturilor probabile. Începută cu calm voit, discuția continuă din ce în ce mai precipitat, între cei doi care știu „ceva-cumva” și Trahanache inocent. Vorbele se amestecă. Replicile se succed vertiginos: „Trahanache: Mă rog, aveți puțintică... Farfuridi: Nu știam... Trahanache: Mă rog, aveți Farfuridi: Ba eu merg mai departe și zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: Mă tem de tradare... Trahanache: Cum de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
din „Cartea rusă”, în care scrâșnea la pipăit cleiul descompus în solzi. Am sentimentul că degeaba aș începe acum să-i povestesc Zinei despre Ana Pauker, fostul ministru de externe de pe timpul lui Groza, deși probabil tocmai aerul ei de inocentă, care mă scrutează cu ochii rotunzi, m-ar fi ajutat să-mi desfășor o istorie, în stilul lui Tony, care se lansa în story-uri interminabile. (Ca aseară, când filmul cu Schwarzenegger împărțise subtil familia, cei fără pretenții, Liana și Suzy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
râd și doar un zâmbet îmi scăpă prin colțul gurii. De ce-ți rânjești fasolea la mine negrule? mă întrebă cu batjocură femeia care remarcase imediat mimica feței mele? Îmi amintiți de mama, i-am răspuns luând o față de om inocent, în timp ce în gând îmi continuam ideea...“ de mama ta să-ți f... grăsanco!” Ce duios... îmi dau lacrimile, continuă ea pe același ton zeflemitor... Îți iei lucrurile și mergi la etajul trei!... Copilu`, să nu uiți și restul moldovenilor pe-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mine și prea tăcut. În liniștea noastră, doar ea putea vorbi cu detașare de prieteniile vechi ce le lăsase acasă, de iubiți care ar face orice pentru ea, de puterea ei naturală de a seduce, de joaca perfidă cu sufletele inocente, de viața ei în general. Eu ce puteam să-i spun despre mine? Că sunt un nimeni, că lumea mă ocoloește și că-mi doream prezența ei fiindcă mă îndrăgostisem fără motiv? N-aș fi vrut să-i devin următoarea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am așezat toți trei la masă. ― Am auzit de accidentul tău, zise el. Sper că te simți mai bine! ― Da, sunt În regulă. Văd că Maria te-a pus În temă. Adi râse și se uită la Maria care ridică inocentă din umeri. O chelneriță minionă se apropie de noi cu un carnețel În mână. Abia dacă apucasem să mă uit În meniu. ― Eu vreau frigărui de porc, zise Adi. Și o bere. ― Cordon bleu și o apă plată? făcu Maria
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
închipuiți-vă că-mi trebuie patru zile ca să ajung aici în Tahiti -, dar acolo suntem foarte fericiți. Sunt prea puțini oamenii cărora le e dat să încerce să realizeze ceva și chiar să și izbutească. Viața noastră este simplă și inocentă. Nu e întinată de ambiții și toată mândria pe care o avem se datorează doar contemplării muncii realizate cu mâinile noastre. Maliția nu ne poate răni și nici invidia nu ne poate ataca. Ah, mon cher Monsieur, se vorbește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mânau pașii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Nu știam nimic din viața ei și iată, mă apucasem s-o ancorez de existența mea. Semeția ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simplă asprime a unei fete inocente, care se apăra cu prea multă vigoare de o primejdie prea mică. În orice caz această intransigență excesivă mă punea atâta pe gânduri, dar îmi trezise ambiții nemăsurate. Am prins de veste că era prietenă cu fata proprietarului. (Familia acestuia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am adăugat un cu-vînt mai mult. La ce bun? Ce nevoie mai era acum de poezie? Am aruncat biletul în cutie și, odată cu el, maldărul de scrisori pe care mi le înapoiase. Am calculat la rece așa: " Ne vom întîlni inocent, de două-trei ori, cu sau fără clar de lună. După aceea o deplasare cu automobilul la Băneasa. În program: plimbări obligatorii prin "pădure, minimum două ore, pentru obținerea înfometării. Ospăț copios într-un separeu din restaurantul parcului; vin și muzică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
beznă în odaie. Când era lumină, nu mă lăsa nici s-o sărut măcar. Avea stângăcii, era jenată, paralizată. Dar în întuneric devenea îndrăzneață, nebunatică, chiar nerușinată. Erau în ea două ființe care coexistau armonios: pe lumină arăta o fată inocentă, uneori puțin stângace din cauza timidității, dar cu rafinamente de cochetă consumată. În discuții câștiga repede întîietatea descoperind fără ostentație o cultură care-i întrecea vârsta. Când se lăsa întunericul, irupea nestânjenită cea de-a doua fire: pasională, un clocot fierbinte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tot nu s-a produs. Îi povesteam de reparațiile casei care erau pe sfârșite, o întrebam ce tapet i-ar plăcea pentru salonaș, o consultam de unde să ne procurăm mobila. Uneori, îi priveam pe furiș chipul senin, cu aerul ei inocent de copila. Mânia mă aprindea brusc: " Ah, ticăloasa!" Ce putere stranie mă împiedica să dezlănțui urgia? De ce nu-mi răcoream sufletul care mă ardea, în loc să continui acel joc stupid de om iertător care întoarce răul prin bine? Oare conștiința că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mă vadă. Colegele mele să moară de rîs! gata, l-ai prins în laț...! În Gara de Nord, când ne-am despărțit, mi-a sărutat de câteva ori mâna. Era tare trist. Asta a fost absolut tot, adică un simplu și inocent joc. La Constanța, când m-a revăzut, i-am spus că sânt logodită cu un român și că plecăm în Grecia. Abia când ne-am întîlnit a treia oară a aflat adevărul, că nu eram nici grecoaică, nici logodită. De
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mult, dacă hârtia primea lumină sau dacă vărsam soluțiile. Îl ajutam în atelier, iar vara prin curte, să scoată din magazie ursul sau lupul, pușca Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul de vânător, de indian, costumul Drumețului Inocent, la alegere, dar aveam și o rochie albă de dantelă, pentru doamne, cu o bicicletă, pentru poza de mare succes „Muțunache o fugărește pe domnișoara cu bicicleta“. În curte, toate își aveau locurile marcate cu pietre, ce, unde trebuia așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]