41,505 matches
-
diferit în cele două tipuri de diabet (T1DM și T2DM) necesită o discuție pe tema rolului insulinorezistenței în hiperagregabilitatea plachetară din diabet. Plachetele sunt ținte ale acțiunii insulinei, având receptori insulinici funcționali capabili să lege insulină și să se autofosforileze. Insulină, prin scăderea numărului receptorilor α2 adrenergici plachetari, alterează acțiunea epinefrinelor, cu diminuarea răspunsului plachetar la stimulii agreganți (ADP, colagen, trombina, acid arahidonic, factorul de activare plachetară), știut fiind că epinefrinele cresc efectul agenților agreganți și stimulează inhibiția mediata de Gi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
de activare plachetară), știut fiind că epinefrinele cresc efectul agenților agreganți și stimulează inhibiția mediata de Gi a adenilat ciclazei. La pacienții cu T2DM s-a observat o scădere a numărului receptorilor insulinici plachetari, ca și a afinității lor pentru insulină, ceea ce sugerează că scăderea sensibilității la insulină este cauza hiperactivității plachetare din diabet. Mai mult, la pacienții nediabetici cu boala coronariana s-a observat o scădere a sensibilității plachetare la acțiunea PGI2, ce se normalizează după administrarea de insulină, atât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
cresc efectul agenților agreganți și stimulează inhibiția mediata de Gi a adenilat ciclazei. La pacienții cu T2DM s-a observat o scădere a numărului receptorilor insulinici plachetari, ca și a afinității lor pentru insulină, ceea ce sugerează că scăderea sensibilității la insulină este cauza hiperactivității plachetare din diabet. Mai mult, la pacienții nediabetici cu boala coronariana s-a observat o scădere a sensibilității plachetare la acțiunea PGI2, ce se normalizează după administrarea de insulină, atât in vitro (116), cât și în vivo
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
pentru insulină, ceea ce sugerează că scăderea sensibilității la insulină este cauza hiperactivității plachetare din diabet. Mai mult, la pacienții nediabetici cu boala coronariana s-a observat o scădere a sensibilității plachetare la acțiunea PGI2, ce se normalizează după administrarea de insulină, atât in vitro (116), cât și în vivo (21). Efectul insulinei a constat, în acest caz, din creșterea numărului situsurilor de legare a PGI2 la nivelul plachetelor, cu creșterea răspunsului AMPc la acțiunea PGI2. Aceste date sugerează un posibil mecanism
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
hiperactivității plachetare din diabet. Mai mult, la pacienții nediabetici cu boala coronariana s-a observat o scădere a sensibilității plachetare la acțiunea PGI2, ce se normalizează după administrarea de insulină, atât in vitro (116), cât și în vivo (21). Efectul insulinei a constat, în acest caz, din creșterea numărului situsurilor de legare a PGI2 la nivelul plachetelor, cu creșterea răspunsului AMPc la acțiunea PGI2. Aceste date sugerează un posibil mecanism al hiperactivității plachetare din diabet, deși nu există date în literatura
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
în acest caz, din creșterea numărului situsurilor de legare a PGI2 la nivelul plachetelor, cu creșterea răspunsului AMPc la acțiunea PGI2. Aceste date sugerează un posibil mecanism al hiperactivității plachetare din diabet, deși nu există date în literatura asupra efectului insulinei pe responsabilitatea plachetelor la PGI2 în cazul pacienților cu diabet. Endoteliul vascular contribuie de asemenea la activarea plachetelor în DZ, prin eliberarea factorului von Willebrand, constituent glicoproteic al complexului factorului VIII, ce promovează agregarea plachetelor, prin legarea de complexul GP
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
tuturor țesuturilor), cât și dinamice (rol în transport, control metabolic, medierea unor reacții biochimice etc.) (27, 38, .62) Enzimele (câteva mii) sunt proteine (molecule conținând mai mult de 50 de aminoacizi în structura lor). Mulți hormoni sunt, de asemenea, proteine: insulina, tireotropul hipofizar, hormonul somatotrop, hormonii luteinizanți sau de stimulare a luteinizării. Alți hormoni sunt peptide (astfel numite fiind moleculele aminoacidice cu mai puțin de 50 unități în structură). Unele proteine joacă rol important în transportul O2 și CO2 (hemoglobina, mioglobina
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
la valori care, indiferent de condițiile de moment, nu trebuie să crească peste 150mg/dl și nu trebuie să scadă sub 50mg/dl. În condiții bazale (à jeun), glucoza trebuie să fie sub 110mg/dl la persoane normale, secreția de insulină începând deja să fie stimulată când glicemia crește peste 90mg/dl. La o primă vedere, oscilația glicemică diurnă maximală, de 110mg/dl, este mare. Peste media de 80mg/dl, ea poate crește cu 70mg/dl, iar sub ea, poate scade
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
utiliza fructoza este limitată de nivelul desfacerii fructozo-1-fosfat în gliceraldehidă și dihidroxiacetonă, excesul de fructoză ducând la depleția de ATP și fosfor anorganic. Utilizarea fructozei la diabetici a fost indicată pe considerentul că metabolizarea ei ar fi relativ independentă de insulină, ceea ce este numai parțial adevărat. Datele noastre experimentale arată că glicemia crește după ingestia de fructoză aproape tot atât de mult ca după ingestia de glucoză. Galactozemia este o boală genetică datorată absenței enzimei uridiltransferază, care mediază transformarea galactozei în glucoză. Când
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
Transportul monozaharidelor prin membranele celulare În multe țesuturi glucoza pătrunde în celulă printr-un mecanism de difuziune facilitată, mediat de un transportor hexozic, care nu consumă energie și nu necesită un cotransport ionic. Acest sistem transportor nu este reglat de insulină. Dintre țesuturile insulinoindependente care beneficiază de un asemenea transport menționăm: celulele cerebrale, hematiile, celulele insulelor Langerhans. Deși creierul este considerat ca un sistem tisular insulino-independent, acest organ nu mai poate fi totuși etichetat ca insulino-insensibil. Creierul conține insulină și receptori
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
reglat de insulină. Dintre țesuturile insulinoindependente care beneficiază de un asemenea transport menționăm: celulele cerebrale, hematiile, celulele insulelor Langerhans. Deși creierul este considerat ca un sistem tisular insulino-independent, acest organ nu mai poate fi totuși etichetat ca insulino-insensibil. Creierul conține insulină și receptori insulinici, deși rolul lor fiziologic la acest nivel nu este încă bine clarificat (38). Transportorii de glucoză, prescurtat GLUT (“glucose transporters”) reprezintă o clasă de proteine specializată pentru transportul glucozei în diferite seturi celulare. În linii mari există
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
de Na+. În această categorie au fost identificate cel puțin 5 clase de transportori numerotați de la 1 la 5 (tabel 2.2) (38). Principalele țesuturi insulino-dependente (ficatul, mușchiul și țesutul adipos) posedă un sistem de transport al glucozei accelerat de către insulină (38). Se pare că viteza maximă de transport a glucozei (Vmax) mediată de insulină se datorează creșterii numărului transportorilor de glucoză din membrana plasmatică a acestor celule și nu creșterii ritmului de acțiune a transportorilor. Interesant de notat că transportorii
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
numerotați de la 1 la 5 (tabel 2.2) (38). Principalele țesuturi insulino-dependente (ficatul, mușchiul și țesutul adipos) posedă un sistem de transport al glucozei accelerat de către insulină (38). Se pare că viteza maximă de transport a glucozei (Vmax) mediată de insulină se datorează creșterii numărului transportorilor de glucoză din membrana plasmatică a acestor celule și nu creșterii ritmului de acțiune a transportorilor. Interesant de notat că transportorii GLUT-1, -3 și -5 se găsesc prezenți în membrana celulelor; GLUT-2 și -4 se
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
nu creșterii ritmului de acțiune a transportorilor. Interesant de notat că transportorii GLUT-1, -3 și -5 se găsesc prezenți în membrana celulelor; GLUT-2 și -4 se găsesc în interiorul celulelor, de unde sunt translocați către membrană printr-un mecanism declanșat de legarea insulinei pe receptorul ei specific. Secvențele de acțiune a insulinei asupra transportului glucozei ar fi următoarele (38): (a) legarea insulinei de receptorul din membrana celulară; (b) declanșarea unui semnal (mesager) intracelular; (c) deplasarea transportorului glucozei către membrana celulară; (d) fuzionarea transportorului
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
notat că transportorii GLUT-1, -3 și -5 se găsesc prezenți în membrana celulelor; GLUT-2 și -4 se găsesc în interiorul celulelor, de unde sunt translocați către membrană printr-un mecanism declanșat de legarea insulinei pe receptorul ei specific. Secvențele de acțiune a insulinei asupra transportului glucozei ar fi următoarele (38): (a) legarea insulinei de receptorul din membrana celulară; (b) declanșarea unui semnal (mesager) intracelular; (c) deplasarea transportorului glucozei către membrana celulară; (d) fuzionarea transportorului cu membrana celulară și captarea unei molecule de glucoză
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
în membrana celulelor; GLUT-2 și -4 se găsesc în interiorul celulelor, de unde sunt translocați către membrană printr-un mecanism declanșat de legarea insulinei pe receptorul ei specific. Secvențele de acțiune a insulinei asupra transportului glucozei ar fi următoarele (38): (a) legarea insulinei de receptorul din membrana celulară; (b) declanșarea unui semnal (mesager) intracelular; (c) deplasarea transportorului glucozei către membrana celulară; (d) fuzionarea transportorului cu membrana celulară și captarea unei molecule de glucoză; (e) transportarea moleculei de glucoză în celulă. Principala acțiune a
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
de receptorul din membrana celulară; (b) declanșarea unui semnal (mesager) intracelular; (c) deplasarea transportorului glucozei către membrana celulară; (d) fuzionarea transportorului cu membrana celulară și captarea unei molecule de glucoză; (e) transportarea moleculei de glucoză în celulă. Principala acțiune a insulinei este aceea de a mobiliza transportorii de glucoză din interiorul celulei către membrană. Cei 492 aminoacizi ce alcătuiesc acest tip de transportor prezintă 12 domenii transmembranare. Ciclul cinetic de transport prevede modificări conformaționale în interiorul unei proteine (sau a mai multor
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
permit legarea și eliberarea moleculei de glucoză. Din modul de funcționare al proteinelor transportoare rezultă că ele reprezintă o clasă de molecule transmembranare, cu o mare flexibilitate internă. Deși ficatul face parte din țesuturile insulino-dependente, se pare că dependența de insulină se referă nu atât la transportul prin membrana celulară (care pare a fi insulino-indepedent), cât la metabolizarea glucozei și depozitarea sub formă de glicogen sau transformarea în compuși lipidici. 2.4.2. Al doilea mecanism de transport transmembranar al glucozei
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
capacitate mică de transport (Km = 0,3 mM), prezent în rinichi și intestine și altul cu afinitate mică dar capacitate mare de transport (Km = 2-6 mM), prezent în rinichi. Acești transportori sunt inhibați de fluorizină, dar nu sunt influențați de insulină. Defectul genetic în structura acestor transportori se întâlnește în “diabetul renal” sau în “intoleranța la glucoză-galactoză”. Co-transportorul ion/glucid reprezintă numai 1% sau mai puțin din toate proteinele prezente în membrana citoplasmatică, astfel încât punerea lor în evidență este dificilă. S-
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
concentrații mai mari de glucoză. Dinamica vie a metabolismului i.c. al glucozei face ca informațiile privind concentrația acesteia la un moment dat în celulă să fie dificil de obținut. Existența unui sistem de transport transmembranar al glucozei, acționat de insulină, face ca valoarea de moment a glucozei să fie influențată de eficiența sistemului transportor. Aceste date explică de ce concetrația i.c. a glucozei nu evoluează paralel cu cea e.c. a glucozei. De această deosebire posibilă trebuie să se țină seama
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
13). Compușii pentozofosfați sunt transformați printr-o serie de reacții complicate către hexozofosfații inițiali sau către sinteza de nucleotide. Gradul lipogenezei în țesutul adipos este direct legat de funcția șuntului HMP. Oxidarea glucozei pe această cale este puternic stimulată de insulină. 2.9.3. Glicogenogeneza În perioada postprandială, când disponibilitatea de glucoză este mai mare decât consumul periferic, o parte din glucoză este depozitată în ficat, mușchi și mai puțin în alte celule, sub formă de glicogen. După pătrunderea în celula
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
parte din glucoză este depozitată în ficat, mușchi și mai puțin în alte celule, sub formă de glicogen. După pătrunderea în celula hepatică, glucoza este transformată în glucozo-6-fosfat. Transformarea este mediată de glucokinaza specifică țesutului hepatic, care este insensibilă la insulină. În mușchi, transformarea glucozei în glucozo-6 fosfat este mediată de hexokinază. Glucozo-6-P este transformată în glucozo-1-P printr-o izomerază, denumită fosfoglucomutază, în prezența magneziului. Această izomerizare se face în două etape, cu formarea tranzitorie a glucozo-1,6-disfosfat. Glucozo-1-P este transformat
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
un grad de insulinorezistență la nivelul ficatului și țesutului muscular prin competiție cu metabolizarea glucozei. Excesul de acizi grași liberi (AGL) inhibă utilizarea periferică a glucozei, stimulând secreția insulinică. Se pare că în T2DM, AGL nu stimulează suficient secreția de insulină necesară utilizării lor intra-hepatice astfel încât concentrația lor plasmatică extra-hepatică este crescută, intrând în competiție cu glucoza în țesuturile periferice. O serie de studii prospective au arătat existența unei corelații pozitive între concentrația plasmatică a AGL și apariția T2DM. Astfel
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
însă faptul că insulinorezistența, produsă de lipoliza tisulară crescută, poate fi mai mare decât o sugerează concentrația plasmatică a AGL, o parte a acestora fiind utilizată în țesuturi în locul glucozei și astfel nu mai ajunge în circulație. 4. Secreția de insulină și rezistența periferică la acțiunea insulinei sunt semnificativ influențate de unele fracțiuni lipidice: AGL, trigliceridele (TG) și corpii cetonici (CC). Deficiența de insulină se poate manifesta nu numai prin creșterea glucozei sanguine ci și prin creșterea AGL. 3.2. Definiția
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
lipoliza tisulară crescută, poate fi mai mare decât o sugerează concentrația plasmatică a AGL, o parte a acestora fiind utilizată în țesuturi în locul glucozei și astfel nu mai ajunge în circulație. 4. Secreția de insulină și rezistența periferică la acțiunea insulinei sunt semnificativ influențate de unele fracțiuni lipidice: AGL, trigliceridele (TG) și corpii cetonici (CC). Deficiența de insulină se poate manifesta nu numai prin creșterea glucozei sanguine ci și prin creșterea AGL. 3.2. Definiția lipidelor Lipidele sunt un grup heterogen
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]