5,236 matches
-
o să recunoască și ea că era îndrăgostită nebunește de cine nu trebuie? Adriana începu să compună următorul articol; dacă prietena ei perfect normală și rațională era atât de oarbă, înseamnă că și alte femei suferă. Poate ar putea să-l intituleze „Gândirea înșelătoare: Exemplu” Sau poate „De ce mă tot mint.” Da, ăsta ar merge bine. Leigh se uită la ea. — Ce? Tu chiar crezi asta, querida? — Da, chiar cred. Fiindcă așa e! Eu și Russell am — se opri să caute cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
idee, o idee luminoasă, Orfeule! Să facem din femeia care mă persecută astfel un obiect de studiu. Ce-ai zice dacă m-aș consacra psihologiei feminine? Da, da, și pentru că acum se poartă monografiile, voi face două: una se va intitula Eugenia, cealaltă Rosario, subintitulate: studiu de femeie. Ce zici de ideea mea, Orfeule?“ Și se hotărî să meargă și să se consulte cu Antolín S. - de la Sánchez - Paparrigópulos, care, în perioada aceea, se consacra studiilor despre femei, deși mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bune cărți nu sunt decât prologuri. Prologuri la o carte ce nu va fi scrisă, din fericire, niciodată. Nu știu, dragă cititorule, dacă îmi cunoști un roman sau riman pe care l-am publicat acum câteva luni și care se intitulează Ceață. „Ei! - vei spune tu -, ăsta nu-i decât un mod de a mi-l anunța și recomanda.“ Și eu, preferând să par mai degrabă cinic decât ipocrit și detestând simulările, îți voi spune că da, într-adevăr, cum criticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mi pot reaminti fără un frison de angoasă infernalele dimineți ale singurătății mele din Paris, din iarna, din vara lui 1925, când în odăița mea din pensiunea de la numărul 2 de pe strada Lapérouse mă consumam devorându-mă în timp ce scriam povestirea intitulată de mine Cum se face un roman. Nu cred că am să mai trec vreodată printr-o experiență intimă mai tragică. Îmi reînviau, ca să mă tortureze cu tortura desfătătoare - despre „durerea desfătătoare“ a vorbit Sfânta Tereza - a producției deznădăjduite, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
făcut etern. [Și acum, în numărul revistei La Gaceta Literaria, în care tinerii culterani din Spania îi aduc un omagiu lui Góngora și pe care tocmai l-am primit și citit, unul dintre acești tineri, Benjamín Jarnés, într-un articolaș intitulat în manieră culterană „Treier de aur, stoarceri de nectare“, ne spune că „Góngora nu face apel la flăcăruia jucăușă a fanteziei azurii, nici la flacăra pâlpâitoare a pasiunii, ci la perena lumină a inteligenței calme.“ Și asta numesc poezie intelectualii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bucate la un ospăț dat zeilor. Pindar (c 522/518-c. 442 î. Hr.) se referă la el în Olimpice, I, 87 și urm. Oare marele poet mexican José Gorostiza (1901-1973) a avut în minte și acest text unamunian când și-a intitulat capodopera poetică Muerte sin fin (1939)? În text: jamón en dulce „șuncă fiartă în vin alb“ sau „șuncă de Paris“. Ernest Renan (1823-1892), istoric și critic francez, promotor al unei abordări pozitive a istoriei, religiei și literaturii. L’Abesse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fiu rezonabilă, deși sunt perfect conștientă că rațiunea este dușmanul nevroticului. Da, dar se poate întâmpla orice de-acum până-n decembrie. Vreau ca totul să fie aranjat în caz că se-ntâmplă ceva. Când își va scrie Lisa autobiografia, aceasta se va intitula În caz că... Până și părul ei blond tuns până la baza gâtului și machiajul rezistent la orice intemperie sunt concepute tot în caz că... ar fi dusă de urgență la spital în urma unui accident care i-ar bloca accesul timp de 24 de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
anecdota despre cuplul de nobili care venise la el căutând de lucru ca modele și care eșuase atât de jalnic În a-și imita propria tipologie. Povestea se născu ușor și o termină În mai puțin de o săptămână. O intitulă Originalul și o trimise unei reviste, Black and White, al cărei redactor o acceptă pe loc pentru a fi publicată În aprilie. Ce bine ar fi fost dacă și piesele de teatru s-ar fi putut monta la fel de rapid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
timp și așa suficient pentru rolul de unchi bonom și, dacă tot venea vorba, și pentru Elveția. Se Întoarse la Londra, făcând o mică pauză la Paris, la mijlocul lui august. Avea În bagaje o primă variantă completă a unei piese intitulate Doamna Jasper, pe care o scrisese În călătorie. Era o comedie de moravuri, spumoasă, bazată pe una dintre propriile lui povestiri, dar a cărei acțiune se petrecea nu În Italia, ca În original, ci În Anglia. Ea pornea de la eforturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i se cuveneau; opinie pe care nu o putea Împărtăși deschis nici măcar prietenilor celor mai apropiați, fără a părea jalnic de slab și de invidios. În schimb, puse toate aceste sentimente și dorințe complicate Într-o povestire pe care o intitulă Vârsta de mijloc. Eroul, Dencombe, era un romancier a cărui operă, produsă lent și cu imense chinuri, era respectată dar nu cine știe ce apreciată și acum, aflat la vârsta mijlocie, suferea de o boală care amenința să Îi spulbere speranțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se Înțeleagă că se Îndoia că textul lui Jones avea să fie gata la timp și Henry, nădăjduind În mod egoist că avea dreptate, se puse pe treabă pentru a termina Guy Domville (după cum căzuseră acum de acord să o intituleze), pentru a fi pregătită să intre În producție În clipa În care se decidea Închiderea seriei cu Doamna Tanqueray. Între timp, Începea să se Întrevadă la orizont și Îndelung amânata Doamnă Jasper, a lui Daly. Noul său teatru se deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
călăreții de pe Rotten Row și Înotătorii făcând baia tradițională În iazul Serpentinei, fără a se Întâlni sau a vedea pe cineva cunoscut. Așezat lângă foc, În aceeași seară, schiță o idee pentru o piesă, o melodramă Întunecată pe care o intitulă provizoriu Promisiunea. Ea avea să conțină, pentru prima oară În cariera lui, o crimă - uciderea unui copil. Rămase el Însuși șocat de faptele Îngrozitoare pe care le inventase, dar, ca de obicei, simpla confirmare a capacității de a genera idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry. Știu cum e să fii ținta insultelor publice și Îmi amintesc cât de bune au fost sfaturile pe care mi le-ai dat când am avut nevoie. Făcea referire la atacul devastator lansat de Churton Collins asupra Conferințelor Clark, intitulate De la Shakespeare la Pope și publicate cu mai mulți ani În urmă În Quarterly Review, care demonstra că erau pline de greșeli grosolane. Gosse era un om bun și inteligent, dar avea un talent pentru inexactități, asupra căruia Collins se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
excesive - nu doar În ce privea mersul pe bicicletă, ci și (pentru a extinde analogia pe care tocmai o făcea când acesta avusese loc) cu aplicație În viața literară. Era grozav de mulțumit de piesa cea nouă, care acum se intitula Summersoft, dar Își reaminti, când o expedie pe adresa lui Ellen Terry, la mjlocul lui august, de nenumăratele obstacole neprevăzute și de barierele neașteptate care se puteau naște ca să o oprească. Înțelepciunea adoptării unei atitudini filozofice se confirmă rapid. Ellen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Foarte lent. E alt neajuns al boom-urilor - știi că toți criticii așteaptă să te Împiedici data următoare, de-aia rescrii la nesfârșit. Cum o să se numească? — Acrit de succes, spuse Du Maurier cu un zâmbet poznaș. Nu, o să se intituleze Marțianul. Nu-mi cere să-ți explic. Ajunseseră la capătul estic al promenadei, unde se Înălța o statuie a lui William Harvey, fiu al orașului, care descoperise circulația sângelui. — Uite un om care a făcut mai mult pentru omenire decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din Romney, după-amiaza. Diminețile erau, ca de obicei, dedicate lucrului. Dădu ultimele tușe la Vechiturile, care Începu să apară În Atlantic În aprilie (până la urmă, ajunsese la 75000 cuvinte), și Începu un alt foileton, mai scurt, pentru Illustrated London News, intitulat Cealaltă casă, pornind de la piesa nejucată despre copilul ucis de o femeie geloasă. Până acum nu mai scrisese pentru o astfel de revistă populară, după cum până acum nu mai scrisese despre crime. Era, probabil, din toată opera lui, lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lua apărarea cărții. Dat fiind că se pripise și Îi spusese Emmei despre articol, nu Își putea retrage promisiunea de a-l scrie; de aceea amâna compunerea lui, dar continua să se frământe. Amintirile lui Felix Moscheles despre Du Maurier, intitulate În Boemia cu Du Maurier și publicate la puțin timp după decesul artistului, conțineau subiecte numeroase de meditație. Auzise despre Moscheles, deși nu Îl Întâlnise niciodată: era un artist de succes moderat, fiul unui muzician faimos, prieten cu Browning (al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
destul de exactă asupra opiniilor lui În domeniu. A fost publicat În Harper’s Bazaar, ianuarie-februarie 1910, Împreună cu articole ale altor autori pe aceeași temă, Între care și William Dean Howells, articole culese Într-un volum publicat de Harper’s și intitulat În zilele de apoi. Dat fiind că, În februarie 1910, Henry era prins În ghearele unei depresii paralizante, suntem siliți să presupunem că a scris eseul Într-o perioadă de relativ calm din 1909, o spărtură În norii tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
demarat decât cinci ani mai târziu. Am Început să scriu În vara lui 2002. În luna noiembrie a aceluiași an, moment În care scrisesem circa 20 000 cuvinte, am citit În The Guardian despre un nou roman al Emmei Tennant, intitulat Felony, care (din câte am Înțeles) se concentrează, În parte, asupra relației dintre Henry James și Constance Fenimore Woolson. Pentru a nu mă lăsa deturnat sau influențat de această lucrare, am decis să nu o citesc, nici pe ea, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
termină Înm grabă, pline de praf și plictis provincial, meritoriile cronici scurte. A fost suficient zvonul că un atenian, un porteño - căruia bunul-gust Îmi interzice să-i dau numele În vileag - a consolidat deja anteproiectul unui roman care se va intitula, dacă nu-mi schimb gândul, Alde Montenegro, pentru ca popularul nostru „Bicho Feo“*, care altădată a experimentat genul epic, să opteze, fără să se mocăie și fără să lenevească, pentru critică. Să recunoaștem că lucida lui Încercare de a-și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru a se consacra din plin unui studiu critic cu privire la Divina Comedie. Moartea l-a surprins șapte ani mai târziu, când Încredințase deja tiparului cele trei volume care aveau să constituie, și chiar sunt, soclul faimei sale și care se intitulează, respectiv, Infernul, Purgatoriul și Paradisul. Nici publicul, nici colegii nu l-au Înțeles. A fost necesară o chemare la ordine, al cărei prestigiu l-au generat inițialele H.B.D., pentru ca orașul Buenos Aires, frecându-și ochii insomniaci, să se trezească din visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mari complicata panoramă a curentelor arhitectonice la modă În zilele noastre. Originile sale, deși foarte apropiate În timp, se pierd În ceața polemică. Două nume Își dispută intâietatea: Adam Quincey, care În 1937 a dat publicității la Edinborough curioasa broșură intitulată Spre o arhitectură fără concesii, și pisanul Alessandro Piranesi, care, cu numai doi ani mai târziu, a Înălțat pe spezele sale primul haotic din istorie, recent reconstituit. Mulțimi ignare, Împinse de nesănătosul exces de zel de a pătrunde În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
data! 23 sau 24 aprilie 1941! Acum vine, ineluctabil, rândul unei figuri de tonaj și mai mare, maestrul Verdussen din Utrecht. Acest proom consular a scris și a făcut istoria; În 1949 a publicat volumul pe care avea să-l intituleze Organum Architecturae Recentis; În 1952 a inaugurat, sub patronajul prințului Bernard, Casa Ușilor și Ferestrelor, așa cum drăgăstos avea să o boteze Întreaga națiune a Olandei. Să rezumăm teza: zidul, fereastra, ușa, dușumeaua și acoperișul constituie, neîndoielnic, elementele de bază ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
echilibratul miez al tomului. E vorba, de altfel, de vorbe scurte care, la cea mai mică neglijență, scapă vigilenței critice: Drj În catrenul-prolog; ujb Într-un deja clasic sonet, care se remarcă În multe enciclopedii școlare; ñll Într-un ovillejo intitulat Iubita; hnz Într-un epitaf plin de durere Înăbușită. Dar la ce să mai continuăm? Ar fi obositor. Pentru moment, nu vom spune nimic despre rânduri Întregi În care nu există nici un cuvânt care să figureze În dicționar! Hlöj ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Iată două mostre ale formidabilului aragonez. Sunt, evident, versuri pe care gustul mort de oboseală al vremii noastre, insensibil la muzica lor, nu le va intona cu deplină eufonie. Primul, sub pseudonimul Garduña, face parte din piesa pe care a intitulat-o Respectuoasă Înștiințare către Domnul Primar din Magallón. Iată cum sună octosilabul: Chiar că Îți pute, Manuel pe care, numărând, trebuie să-l scandăm: Chiar/că/Îți/pu/te,/Ma/nú/el. Un alt exemplu, chiar mai irezistibil, e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]