10,840 matches
-
circulație: zeițe și regine din panteonul egiptean și creștin (Nefertiti, Cleopatra, Estera, Elisabeta, Maria Antoaneta) sau alte figuri istorice și livrești notorii (Evita, Hillary, Anna Karenina, Ana lui Manole, Gioconda, My Fair Lady), așadar reprezentante ale feminității pur-sânge, sunt evocate, invocate sau examinate ca potențial hermeneutic postmodern. În numeroase alte texte ale lui Adi Cristi, erotica se interferează cu reflecția asupra artei și artistului, așa încât discursul ce debutează sub zodia sentimentului viril se termină, adesea, în artă poetică: "în epiderma ta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
titluri precum oscilez pe mâini cusute cu alamă, poem fără zgardă ori un vis cu gingii de șarpe (practic, indicii indubitabile asupra resurselor de predilecție ale autorului), cât o serie întreagă de hieroglife poetice descinse direct din imaginarul modernismului extremist invocat vor putea fi contabilizate fără nici un efort analogic de către un cititor obișnuit cu artificiile de gen. Astfel, dealurile din fața casei "parcă/ sunt curtezane care sângerează după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu/ ca o pată de păcură/ (semănam cu un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
hagiografice: poeme precum Oul, Copilul Soarelui, Mama Copilului, Ochiul conțin litanii întunecate, dar sfâșietoare, în care decorul, recuzita și scenariul rugăciunii configurează un spațiu textual menit parcă exclusiv conceptualizării sacrului. Dumnezeu cel viu este, practic, personajul-cheie al discursului: aproximat ori invocat direct drept Fiul Sunetului Aur, "Împărat al Privirii" (Purtători de lumină I), vizualizat altădată ca partener de joc (Vorbește copilul, Transparență), Dumnezeu rămâne marea Prezență a lumii circumscrise poeziei Carmeliei Leonte, chiar și atunci când aceasta este sau doar pare străbătută
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei pânze imbricate. Pe de o parte, rețin atenția numeroasele referințe culturale, de cele mai multe ori interpretate cu finețe și umor de un remarcabil cunoscător al esteticilor (în particular) moderne și postmoderne. În textele fără titlu, numerotate simplu, sunt mai întâi invocați sau interpelați Ulyse și Calypso, Don Quijote și copiii lui Faust, Achim Von Arnim și Creangă, Dostoievski și Bulgakov, Muzil și Freud. Eroul captiv în atelier... redă apoi succint și interpretează cu gust detalii biografice (mai mult sau mai puțin picante
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scripturale revelatorii) trec și în următorul volum de poeme, Aproape un cerc (Editura Alfa, Iași, 2002), confirmând observația postfațatorului, Liviu Leonte, după care "Nicolae Panaite cultivă (doar) câteva teme, asumate, reluate cu imperceptibile nuanțări până la epuizarea lor". La fel, noctambulismul invocat adesea și în cărțile anterioare pare a deveni acum starea onto-poetică de recurență a unui individ frământat în permanență de preocuparea creației care să dea sens și mai ales să vindece ființa de frigul incertitudinilor: Pe un munte de sare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce abordează tema alienării, a exilului, a suferinței din prezent. Asemenea lui Leopardi, ermeticul detesta lumea contemporană (Îngeri), preferând trecutul și visarea, dorind să evadeze într-un alt timp și spațiu, care ce ar putea fi cel al morții dorite, invocate, așteptate și de romantic. În alte contexte încadrabile în aceeași tematica a prezentului detestat poetul din Modica trasează, utilizând adjectivul amintit, sfârșitul procesului metamorfic de trezire la realitatea durerii: Necunoscut mă trezești / la viață pământeasca. Adjectivul ignoto, pus în valoare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vv. 42-45); Mi-aș fi dorit cu patimă / sfârșitul (Renașterea la viață, vv. 69-70); ci fericită / abia când moartea de dureri te scapă ( Liniștea după furtună, vv. 53-54); niciodată / nu m-am temut de moarte (Stăpânitorul gând, v. 46); pururi invocată, / frumoasă moarte (...) de te-am slăvit vreodată (...) nu zăbovi (Dragoste și moarte, vv. 97-98).376 Viziunea leopardiană despre clipă morții, dorită, invocată și așteptată întrucât marchează sfârșitul suferințelor, s-a dovedit a fi deosebit de coerență și constantă în conotația să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scapă ( Liniștea după furtună, vv. 53-54); niciodată / nu m-am temut de moarte (Stăpânitorul gând, v. 46); pururi invocată, / frumoasă moarte (...) de te-am slăvit vreodată (...) nu zăbovi (Dragoste și moarte, vv. 97-98).376 Viziunea leopardiană despre clipă morții, dorită, invocată și așteptată întrucât marchează sfârșitul suferințelor, s-a dovedit a fi deosebit de coerență și constantă în conotația să pozitivă; ea se regăsește, parțial, si in versurile poetului sicilian, mai cu seamă în primă perioadă de creație unde seninătatea promisă de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mângâierea trecerii în neființă în locul suferinței: pustia-mi viața aș fi schimbat pe moarte (Amintirile, vv. 26-27), și afirmă că trecerea în cealaltă lume este de preferat, chiar și în cazul tinerilor: Și tu, din tinerețe încă planșa / și pururi invocată, / frumoasă Moarte, singura ce-n lume / ne mântui de dureri și-amărăciune / de te-am slăvit vreodată (...) nu zăbovi: te-nchină / acestor rugi necunoscute ție / și văduvește-mi ochii plânși de-a zilei / lumină, o, pământului regina (Dragoste și moarte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
un giorno egli vide passare sotto la sua finestra a braccetto con due giovanotti. Sconvolto da questo che gli era sembrato un tradimento, prese un foglio di carta, e vi scrisse i seguenti verși di Leopardi: E quando pur quest'invocata morte / Sarammi allato, e sarà giunto îl fine / della sventura mia; quando la terra / mi fia straniera e valle, e dal mio sguardo / fuggìa l'avvenir. (Le Ricordanze). Poi și sparò un colpo di rivoltella al cuore. Pascoli, che stimava
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de politic. "Marea provocare a secolului al XXI-lea va fi schimbarea sistemului de valori subiacent economiei globale, pentru a-l face compatibil cu cerințele demnității umane și durabilității ecologice" (în Conexiuni ascunse, Ed. Tehnică, București, 2004, p.368). Schimbarea invocată ar însemna trecerea de la o econo-mie a bunurilor la una a serviciilor, a fluxurilor și a "emisiilor zero". Aceasta ar crește productivitatea, ar reduce poluarea, ar genera produse noi și noi canale de venituri. Practic, într-un astfel de ecosistem
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ce reaprinde vechile nostalgii. Pe acest fond, instabilitatea politică ar avea un efect negativ multiplicator. O altă circumstanță agravantă o constituie reducerea prețurilor pe piața mondială a petrolului, gazelor naturale, lemnului ș.a., 80% din exportul rus bazîndu-se pe aceste produse. Invocatul "federalism corporatist" apare astfel drept încă un element insolit în acest univers kafkian, în acest Babel interetnic. Enigmatica Rusie se reașează convulsiv, stropindu-și bine rănile cu vodcă. Dar poporul rus e un popor vital, totul e ca această vitalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
la mai toate nivelurile. Existența conturilor secrete ale lui Ceaușescu, afirmată în continuare de surse neoficiale, sistemul bancar helvet care găzduiește se pare rezervele Băncii Naționale, rezidența regelui Mihai și prezența unei numeroase comunități românești justifică, măcar în parte, interesul invocat mai sus. Comunitatea românească se găsește concentrată în cantoanele francofone și în special în așa-zisa "République de Genève" și este, bineînțeles, cumplit de dezbinată. De pildă, deși s-a reușit în 1994 ridicarea unei bisericuțe românești pe un teren
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
războiul. Deși, psihologic vorbind, societatea helvetă era pregătită să înfrunte războiul, a fost preferată neutralitatea, o neutralitate suspectată acum de ce abia acum? -, ceea ce demonstrează faptul că poate exista în istorie și un "pericol de pace". Pericolul vine, poate, de la mult invocata "excepționalitate helvetă". A fi "cel mai", sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea caracteristică spiritului helvet, lui Homo alpinus, confruntat cu înălțimile, dar lipsit de priveliștea mării... Geodeterminismul explică multe, nu-i așa? Un spirit atît de apropiat de cel
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în spațiul intertextualității. Se pare că nu a avut timpul necesar să acceadă în intratextu alitatea eminesciană, unde ar fi identificat aspecte frapant de asemănătoare celor indiene. Ceea ce dorim să subliniem este faptul că intertextul se leagă de intratext, "complexele" invocate anterior oferă solul prielnic pentru ca, din semințe exogenetice să se nască noutăți endogenetice. Această a doua parte a prezentei lucrări ajunge la ideea existenței a patru categorii intratextuale, întreg demersul fundamentându-se, practic, pe ideea grupurilor asociative, deși nedenumite ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dublată de încărcarea semantică de la obiect decorativ, fie și util, însă aparținând tuturor, poate de aceea exprimat la plural ("ardeau lămpi"), la simbol al cunoașterii, sursă de luminare, nu doar de lumină ("îmi voi aprinde lampa"). Termenul-cheie al secvenței intratextuale invocate se încarcă semantic inclusiv prin trecerea treptată de la substantiv nearticulat la unul articulat cu articol hotărât, în plus, cu dativ posesiv asociat: lămpi-o lampă-lampa-lampa sa-îmi voi aprinde lampa. Lumina este galbenă sau roșie, iar corpul de iluminat poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
operă, dacă nu chiar de text. Pasiunea pentru Eminescu rămâne aceeași, doar abordarea și formulările diferă. 6 I. Petrovici "Contribuții la filosofia lui Eminescu", De-asupra sbuciumului, București: Casa Școalelor, 1929, p. 68, apud Ion Negoițescu: 2000, 25. 7 Perioada invocată este cea în care Eminescu publica articolul "Cultură și știință", ms. 2255. 8 Ioana Em. Petrescu (2005, 76) legitimează cumva gradul de aprofundare a filosofiei, localizat asertiv de G. Călinescu: "nu avem de a face cu un filosof sistematic, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vers din fragmentul citat se va dovedi extrem de util în analiza "periodicității creației" intertextuale, precum și în citirea prozei [Archaeus] ca metaforă a intertextualității (vezi infra, subcapitolul referitor la intratextualitatea transprozastică filiație intratextuală). 18 Ștefan Munteanu apreciază ralierea la intertextul indian invocat, însă reproșează absența argumentelor lui M. Itu (1997, 90). 19 Cartea a opta numită Yoga salvării în Brahman Filosofia indiană în texte, antol. cit., p. 71 ("Yuga este o perioadă cosmică în teoria ciclurilor indiene. Există patru yuga: krta (sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este foarte surprinzătoare atitudinea tînă-rului prinț față de unchiul său. Hamlet rămîne singurul individ din piramida medievală profund nemulțumit de noua turnură a lucrurilor (nobilii l-au acceptat entuziast pe destoinicul monarh, la fel Gertrude, soția fostului rege, pentru motivele deja invocate, așa încît reticența protagonistului față de Claudius se arată nerezonabilă). Dacă uităm pentru o clipă tot ceea ce se întîmplă ulterior în opera shakespeariană, vom găsi, neîndoios, situația de față complet nejustificată. Nimeni nu știe nimic despre crima lui Claudius (nici măcar Hamlet
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un ideal unește cugetele și Însuflețește iarăși democrațiile occidentale În acest sfârșit de mileniu: etica.” Iată o primă provocare pe care societatea bazată pe cunoaștere o impune gândirii morale. Avem de-a face aici și cu un paradox: peste tot invocată - În afaceri, În politică, În mass-media, În filosofie sau justiție, ca bioetică, tehnoetică, etică ecologică sau a globalizării - etica nu iese nicidecum Întărită. Aceasta pentru că, ne spune același autor, nu mai avem o morală; reperele au dispărut, Îndatoririle dispar și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
veritabilă gândire de lemn a epocii pe care cu încântare o trăim. De parcă universalitatea n-ar fi fost dintotdeauna o valoare implicită a oricărui act cultural reușit. Nu în ultimul rând, trebuie reamintit faptul că pentru filologul Elvira Sorohan mult invocatul complex de inferioritate al literaturii române este o falsă problemă pe care destui dintre scriitorii analizați o demontează prin creațiile lor. Intuind natura organică a literaturii unui popor, asemenea lui Călinescu anterior, autoarea nu cade în capcana penibilă a extazului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
râs "regulile admise". Individualități iradiante care, rupând-o cu poncifele, plăsmuiesc un spațiu al "altfelității", adică "un nou fel de a face literatură". E secretul perenității lor. Tinerețea clasicilor, o sintagmă la modă cândva și care poate fi și aici invocată. Întinerirea autorilor de odinioară... Parcurgând glosările care pe alocuri aduc a festin analitic, mai că îți vine să scoți din raft, pentru o "relectură", operele pe care criticul și istoricul literar le supune înviorătorului tratament. Astfel se întâmplă în Cantemir
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
față de cea neistorică (a aceluiași autor, într-un efort de contrastivitate analitică), printre cele mai subtile oscilații. La baza acestor considerații se află o analiză lexicologică aridă, bazată pe statistica lexemelor metaforice din câteva zeci de texte 50. Diferențierea stilistică invocată, cu efect poetic indiscutabil, poate fi mult mai ușor și direct sesizată dacă ne amintim dozările diferite de ton metaforic în cazul nuvelei prototipale pentru analiza de față, Alexandru Lăpușneanu, în comparație cu proza neistorică a lui Constantin Negruzzi 51. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
am lăsat-o numai din cauza morții părintelui său, ce era proprietar al fabricii de hârtie de la Belnic (Göllnitz), pentru că însușirea sa de fiu mai mare îi cerea să se îngrijească de a ei direcție și aceea a părinteștei averi". Momentul invocat și experiența acumulată în funcția preluată prin moștenire de la tatăl său trebuie reținute în perspectiva înțelegerii rațiunii pentru care Gheorghe Asachi avea să-i solicite, nu peste multă vreme, serviciile pentru întemeierea fabricii sale de hârtie de la Piatra Neamț. După ce un
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lei anual) alocat de Casa Școalelor 10. Luând act și procedând în spiritul înaltei rezoluții domnești, Epitropia, prin vocea aceluiași mitropolit, comunica lui Vodă Sturdza, la 3 martie 1839, că hotărâse a organiza mai întâi școala mecanică, devansând astfel des invocatul Institut agronomic, după un plan al cărui proiect 11 fusese elaborat și înaintat cancelariei instituției chiar de către cel numit deja în funcția de profesor. În proiecția noului obiectiv, autorul gândise să armonizeze reperele didactice sau instructiv-educative cu cele economice și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]