9,120 matches
-
mai mult Poveștile sfîrșesc cîteodată în somn,alteori la o vîrstă cînd buzele tremurăo dată cu vîntul și cred pesemnecă fiecare om e un Meșter Manoleși fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii.Nalba de China se-ntoarce după soarecu ironia suavă a propriei căutări.În eternitate duminicile sînt fericite laolaltă cu podurile, gîndurile,gările cu fluturi în stare să treacăprin ziduri tăcute și pline de dragosteori de cîte ori deschid fereastraspre necuprinsul toamnei.... XIV. AȘTEPTARE, de Luminița Cristina Petcu , publicat
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Mare al Învierii Domnului s-au găsit unii să lanseze acel videoclip? Știu, știu, întâmplător! Apoi laitmotivul rostit de către toți cei care dau greutatea demersului, zicând că: Dumnezeu preferă lemnul, lemnul și spațiile mici, conține fie o inconștientă dar gravă ironie la adresa Mântuitorului Iisus Hristos și a creștinilor implicit, fie una elaborată și cu atât mai gravă, precum am scris: ... Așa cum mi se pare mie, cântecul ăsta-i blasfemie! Căci Dumnezeu n-a iubit lemnul care ne este astăzi Semnul, Reazimul
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
evocată retrospectiv, cu momentele știute ale celebrelor love stories , fazele înfiripării, creșterii, apogeului și, în cele din urmă, stingerii, prin epuizarea extraordinarei combustii sufletești: „Am pierdut o lume întreagă. Pe care o credeam fără sfârșit. A rămas amintirea ei. Ce ironie! De parcă eu aș fi iubit, zi și noapte, ca să am ce-mi aminti în serile și diminețile reci de acum. Sau ca să am despre ce scrie. Încă o poveste despre o iubire imposibilă?” (p. 232) Interesant este că toată povestea
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
groaznicelor vicisitudini prin care trecuse în anii grei de prizonierat la ruși, apoi în cei 13 de temniță comunistă. Omul impune mai ales prin ceea ce vorbește tuturor colocutorilor de orice fel, jurnaliștilor agramați care îl urmăresc peste tot, deveniți ținta ironiilor și glumelor sale pentru neroziile și prostiile pe care le emit în timpul interviurilor. În amintirile sale revin chipurile unor tovarăși de temniță, mari personalități ale culturii și literaturii, „«pușcăriabilii» cărora li s-a făcut cinstea de a-și reprezenta țara
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
o simetrie a incipitului (când învățăcelul își revede unchiul după mulți ani) cu finalul, când acesta din urmă își încheie calvarul vieții pline de cele mai mari nenorociri care l-au urmărit în întreaga sa existență. Desigur că umorul și ironia sunt la ele acasă, ca în toate celelalte scrieri ale lui Constantin T. Ciubotaru, dar, de această dată, râsul este unul amar, produs de tragismul existenței umane într-o societate din care lipsesc înțelegerea, armonia, libertatea. Fără a fi predominant
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Surâsul a fost inventat de un om care nu voia sa se certe. Dany Laferrier DESPRE UMOR ȘI RÂS Umorul este definit în dicționare ca fiind: „Înclinare spre glume și ironii ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații. (prin extindere: veselie, haz). Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești.” (D.E.X. Enciclopedia CARTIER) Desigur eforturile
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
socio-cultural: observăm că oamenii nu râd toți la aceleași glume și ne putem întreba, ba chiar, deseori, o facem, de ce râde omul simplu (rural, urban, cu specificațiile urban-industrializat și urban-periferic, spre deosebire de omul cult, evoluat spiritual); Funcția educativă: stârnind râsul prin ironie, societatea induce ideea scăderii performanței, cu reflectare în plan social: mai puține șanse la promovări, cuceriri, succese, etc; Funcția coercitivă: râsul ridiculizator provoacă individului, senzația de rușine activând astfel mecanismele ei mobilizatoare; Funcția socio-morală: aici străvechiul dicton „ridendo castigat mores
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
la care revine obsesiv ori de câte ori are ocazia. Explicarea etimologiei și a sensurilor cuvintelor „ursitoare” și „moange” pentru cei doi extratereștri oferă autorului prilejul de a realiza două pseudo-eseuri în care jocul de cuvinte, calamburul își dau mâna cu gluma și ironia atunci când face aluzii fie la tare omenești, fie la tarele societății de ieri și de azi în care demagogia, arivismul și fuga după înavuțire sunt valorile cultivate cu obstinație, de către „foștii”, mai ales din „eșalonul doi”, care „au învățat cum
UN CICERONE INEDIT de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369452_a_370781]
-
care nu scapă sarcasmului fostului profesor, care timp de peste patru decenii i-a învățat pe elevii săi ce înseamnă omenia și respectul față de valorile morale fundamentale. El observă procesul accentuat de degradare, mai ales morală, a învățământului, proces surprins cu ironie, dar și cu amărăciune, în noul „cod de comportare” gândit și promovat de elevii actuali, ale cărui prevederi referitoare la punctualitatea, vestimentația, accesoriile, salutul, lecțiile profesorilor răstoarnă orice fel de logică, de ordine și de comportament prezente în regulamentele școlare
UN CICERONE INEDIT de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369452_a_370781]
-
rătăcire a secundei”, iar „«moangele» au fost un pretext” pentru a evidenția „cu cine ne-am mâncat sau ne mâncăm moangele”, cândva și în zilele noastre. Stilul personal inconfundabil ne revelează același scriitor mucalit ale cărui proze abundă de umor, ironie, uneori pline de amărăciune, de râsu-plânsul care însoțesc prezentarea realităților societății românești de ieri și de astăzi. NICOLAE DINA ALEXANDRIA - TELEORMAN Referință Bibliografică: UN CICERONE INEDIT / Nicolae Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017
UN CICERONE INEDIT de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369452_a_370781]
-
o arhitectură stereotipă a evului de purpură, atât de multe și nicio iubire pentru cultură, deși pe plexiglasul înfipt chiar în frunte, întocmai așa e scris: „Casa de Cultură”!? Puzderie de înscrisuri și tot felul de dichisuri infuzate cu o ironie chintesențială, fasonează toată fațada clădirii: într-o simbolică arhetipală se disting titulaturile și însemnele a două partide politice, ca o erodare a incantației prefigurate în stemele istorice; apoi, casele de schimb valutar și de amanet apar în formule consensuale, semnificând
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
actor desăvârșit dublat de un spectator scrutător fără a fi un emotiv și, mai ales, nici măcar a voi să pară un așa om. Caragiale disprețuia morga aristocratică și a rămas în conștiința contemporanilor săi ca un original, prin vervă, prin ironie caustică sau replici scăpărătoare de o inteligență excepțională. În același timp trebuie să remarcăm și unele trăsături incontestabile: sociabilitatea lui, provocată probabil de groaza de singurătate (într-un cerc de auditori nu se mai putea spune nimic din cauza lui, căci
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
subcapitol interesant, intitulat Basmul caragialesc-un tratament ambulatoriu, evidențiază, mai mult decât alte exegeze caragialiene, preocuparea lui Caragiale pentru crearea (sau prelucrarea?) unor basme culte. Desigur că aceste basme culte sunt ,,inspirate din folclor”, românesc sau oriental, fiind caracterizate prin ,,ironie, fantezie, umor, expertiză antitetică, spirit ludic”, iar ȘVM le rezumă, poate, pentru a stârni curiozitatea cititorilor, fiind cunoscute mai puțin sau deloc, cele mai multe publicate în diverse periodice. Titlul de doctor în Teatrologie îl obligă (sau îi face plăcerea) să se
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
Citând diverse surse, eseista explică diferențele dintre ,,limbajul filmic, cu multiple funcții”, și limbajul operei literare, analizând, în capitole diferite, cele două capodopere cinematografice. Se remarcă asemănarea dintre personajele principale ale filmelor, întrucât ,,Mitică e contagios pentru Ilie Moromete, în privința ironiei, a disimulării, ca joc superior”. ȘVM subliniază valoarea eseului, acesta fiind ,,o pledoarie convingătoare a comediei grave a cuvântului nescris, auzit pe ecran, și a imaginii, cu paradox și disimulări, marca I.L. Caragiale și M. Preda” și, în același timp
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
fost cuprinsă de anarhie, insubordonare și tendința fermă de a se transforma într-o uriașă hoardă, al cărei scop devenea, din ce în ce mai mult, jaful. Dar, mult mai periculos, putea fi manipulată exact împotriva puterii politice care îi dăduse naștere. Ca o ironie a sorții, tocmai măsurile luate de creatorul noii armate, duc la eliminarea acestuia, în 1924 din toate funcțiile, iar mai târziu și expulzarea lui. STALIN, cel care luase aceste hotărâri, a sesizat greșeala lui Troțki și a remediat, în felul
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nimic nu este mai de rușine decât cel care se amuză pe seama altora...”, cu alte cuvinte individul este considerat un flecar și guraliv, care jignește, vorbește necugetat, prostește. Unui astfel de om îi place clevetirea, ironia, vorba rea, bârfa și defăimarea. Se spune că flecăreala este o patimă cumplită, un rău ce nu poate fi stăpânit. Flecarii, bârfitorii și oamenii ironici sunt răutăcioși. Se mai spune că omul flecar, cel care vorbește mult și uneori când
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
oamenii îndărătnici, iubitori de gâlceavă, goi pe dinăuntru. Nu adevărul este recompensa controverselor, ci dorința de a se impune asupra opiniei celuilalt, ceea ce face ca rațiunea lor să nu mai funcționeze, încercând să ajungă la biruință cu ajutorul strigătelor sau al ironiilor. Urmează mânia și furia, însoțite de o „gâlceavă turbată”, până când unul dintre cei doi este învins cu ajutorul violenței vorbelor sau faptelor. Certăreții sunt încăpățânați, semeți și iubesc slava deșartă. Ei nu sunt buni profesioniști, dar vor să pară. Exemplificând, fostul
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
adesea produc, și că învățăturile sale, cu niciun chip, nu pot fi socotite ca fiind eretice sau primejdioase, iar Roma este dispusă a-i îngădui toată libertatea de a vorbi și este îndreptățit prin faptele sale. Irod a surâs cu ironie și salutându-mă, cu respect prefăcut, s-a depărtat. Se apropia marea sărbătoare a evreilor; conducătorii religioși plănuiau să se folosească de această ocazie și de excitarea populară, care are loc întotdeauna, la sărbătoarea Paștilor lor. Orașul era arhiplin de
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
zilele de astăzi [...]; pe la patru ceasuri, dimineața, ne-am sculat și am pornit prin sate; muncă politică; vreo treizeci de kilometri trebuia să batem; tren nu era; cu noi mergea și o fată; Tudor mi-a prezentat-o, cu oarecare ironie: „Sanda, dragostea vieții mele !“» (p. 104 sq.); «Tudor a primit o însărcinare grea: să organizeze celula de partid într-un sat; a stat câteva zile în satul acela și într-o seară a pornit către Făgăraș; n-a ajuns acasă
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
de-a pururi un peregrin al absolutului și nu încetează să pătrundă cât mai profund în oceanul fără fund ce îl constituie sensul vieții. Alergând mereu să ne împlinim, căutând cu înfrigurare direcția cea mai bună a vieții, ca o ironie a sorții, ne trezim ca într-un sens giratoriu cu multe răspântii care ne obligă să acordăm prioritate tuturor clipelor ce se perindă prin viața noastră. Atenți la astfel de depășiri, putem greși calea cea mai bună de ieșire, mai
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
cuptor? strigară îngroziți câțiva slujitori. - Acolo le e locul! În veci să nu-i mai văd! Iar tu, prințesă, tu... tu... Mânia l-a sufocat și, disperat că nu găsește pedeapsa cea mai aspră și pentru ea, pe care (ce ironie!) cât de mult o iubea, o fulgera cu bice de foc. Primăvara, îngrozită, îl îmbrățișă pe Mărțișor.Îl luă aproape și pe Norocel. Se-ntoarse către tatăl său și-i zise cu dispreț: - Nu știi cum să mă pedepsești? E
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
îl dezmierdam noi pe Ion, lua o atitudine plină de severitate și cu amărăciune în suflet îi răspundea mamei sale; dar dumneata ce ești mamă, cumva vreo baroneasă ? Cobori din familie de plugari ! Vedeam șocul simțit pe fața dânsei la ironia lui Nicu și brusc se făcea nevăzută, el continuând să aibă aceiași atitudine față de noi; de bunătate și prietenie. Simțeam că are un character original plămădit pe un spirit de observație. Alteori, i se umpleau ochii de lacrimi și cuprins
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
autoarea fiind născută la Rădăuți), basarabene, dar, mai ales, extraordinara sensibilitate pentru geniul literaturii române care a înnobilat și sfințit prin nașterea sa aceste meleaguri. Este o carte scrisă cu nerv, cu umor molipsitor, un umor tragi-comic însă, cu o ironie fină, cu o frazare elegantă, cuceritoare, cu sobrietate plină de respect pentru lector. În aceste vremuri în care suntem bombardați de kitsch-uri, tabloizări și senzațional facil ce au pervertit gustul publicului, cu jurnalism de curte, „roboței”, atât de dăunători
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
prost întocmite și aplicate - cauză a dezordinii generale, migrația, lipsa de demnitate (Salvarea vine de la grădinițele Occidentului) avatarurile călătoriei cu trenul CFR (Mai lung îmi pare drumul acum la-ntors acasă...prin C.F.R.) - toate fiind abordate nu cu încrâncenare, ci cu ironie și întotdeauna cu un luminiș de speranță, obligatoriu trecute prin grile culturale. Un text presărat cu umor și șfichiuiri ironice, dar cu măsura înțelepciunii este legat de un adevărat „fenomen” media ce a sufocat publicul român (Udrea noastră cea de
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
căutându-și victima; victima căutându-și călăul, unindu-i aceeași ură. Când îi pune din nou față-n față, deznodământul se produce. Se zice că moartea este aceeași pentru toți, dar fiecare moare în alt fel. Și tot ca o ironie, Maor Gruber are parte de moartea care-l va elibera de podeapsă, de amintiri, de călăul său, de tot ce trăise până atunci. O carte răvășitoare, tulburătoare. O carte de maturitate, responsabilă. O filă de istorie însângerată. O filă din
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]