KorAP: Find »[drukola/base=izbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...127 128 129 ...208 >

5,195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

croit drum spre ieșire. Salutul meu adresat tuturor, fără să vizeze pe cineva anume, se pierdu În agitația Înconjurătoare. Am luat-o de-a lungul debarcaderului, am lăsat În urmă primăria situată la capătul extrem al portului și am simțit izbindu-mă În plin șfichiul brutal al oceanului. Mai erau doar vreo trei săptămîni pînă să vină vara și, În ciuda unui soare strălucitor, aerul era Înțepător, Înăsprit de rafalele vîntului de nord-vest, care măturau insula. Înconjurat de recife și bîntuit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
topise ciudata apariție. Ceva o lovi În spate. Cu respirația tăiată, se răsuci pe călcîie și tresări. În fața ei, același călugăr o făcu să simtă respirația grea a chipului invizibil. „Blestemato... Pleacă, blestemato...“ Cu o mișcare bruscă a mînecii largi, izbi brațul Mariei, făcînd să-i zboare arma la cîțiva metri mai Încolo. Reflexele ei luară locul gîndurilor, anihilate de iraționalul situației. Își reperă arma, făcu un salt În direcția ei, dar Își opri la fel de iute elanul. Un călugăr identic cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să se Întețească, iar Christian tot nu se Întorsese. CÎnd coborî În holul hotelului, Loïc tocmai dădea pe gît un pahar la recepție. Marie nu-și putu reține o privire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ca tăișul unei ghilotine. Înainte de a ieși, Marie nu se putu opri să nu se mai Întoarcă o dată spre bătrînul arogant. - Vă previn că partida va fi mai greu de jucat cu comandantul Fersen. Ușa se Închise În urma ei. Arthus, izbind sec cu bastonul În podea, Îl făcu pe PM să se Întoarcă spre el și mîrÎi aruncîndu-i o privire rea. - N-ai nervii tari, după cum n-ai nici minte! Și greșești luînd-o pe fata asta drept o idioată! Acum, Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cîine! Ce ai făcut e abject, mă scîrbești! - Dar ascultă-mă! Nu e ce crezi, Chantal și cu mine ne iubim... Furia lui Loïc spori și mai mult, lovitura țîșni, Nicolas izbuti să se ferească, dar tatăl lui, dezechilibrat, se izbi puternic de o mobilă. Atunci lovi cu vorba Încă și mai tare decît cu pumnii. - Chantal e o destrăbălată, toată insula știe! TÎrfa asta se duce să se culce la Brest cu cine vrei și cu cine nu vrei! Nicolas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
alături, sprijiniți În coate pe balustrada pasarelei, În vreme ce o briză ușoară se juca cu pletele Mariei. În noaptea luminată de o lună ascunsă intermitent de nori, se putea contempla practic Întreaga insulă. Cam la douăzeci de metri mai jos, valurile izbeau surd piciorul farului, explodînd apoi În jerbe de stropi a căror albeață luminoasă cădea Înapoi cu zgomot. Marie simți privirea lui Ryan ațintită asupra ei. - Ciudat loc pentru a trăi, zise ea ca să rupă tăcerea. Ryan nu se grăbi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dus după javra aia de Chantal, ți-o jur că-l omor! - Loïc, liniștește-te! Nu te mișca de acolo și ascultă-mă! articulă Marie cît mai răspicat. Dar fratele ei abia o mai auzea, dădea ca turbat ocol camerei, izbind cu piciorul În lucruri, căutînd febril o urmă. Un bilet pe care fiul lui i l-ar fi putut lăsa. Aflată pe drum, Marie schimbă brusc direcția. - Rămîi unde ești, eu mă duc acasă la Pérec, tu cercetează camera, hotelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mișcarea taurului care se repede la toreador și avu timp să vadă bricheta zburînd cît colo Înainte de a Încasa o lovitură cu dosul mîinii, În plină față, care Îi sparse arcada și o aruncă pe jos. Zgomotul sec al capului izbind solul se estompă cînd alunecă ușor În leșin, nedîndu-și seama că benzina răspîndită tocmai se aprinsese și Înainta spre ea. Inexorabil. Furia lui Loïc se topi. Brusc. Înlemnit, hipnotizat, urmări din ochi limba de foc care o Încercuia deja pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
din registrul bătrînului Pérec... Ea și-a... Și-a ucis cei doi gemeni, la o săptămînă după ce s-au născut, i-a sufocat... Doamne Iisuse... Fersen, care-și Închidea și el telefonul odată cu Annick, dădu buzna În port și Îl izbi din grabă pe paznicul care-și făcea rondul. - Hei! Ce te grăbești așa? Da’ ce i-a apucat pe toți În seara asta? Scuzîndu-se la repezeală, polițistul era gata să plece cu vedeta jandarmeriei, cînd fraza paznicului Îl alertă. - De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cheia În contact, efectuă un rapid marșarier și, apăsînd din toate puterile pe accelerator, făcu mașina să țîșnească drept Înainte spre Philippe. Ochii Închiși la culoare ai acestuia intrară În panică și, convins că ea nu va șovăi să-l izbească, se aruncă violent Într-o parte și se rostogoli pe pietriș, În timp ce mașina se Îndepărta Într-un nor de praf. * * * - De data asta, ai mers prea departe, jigodie! Ziarul, aruncat pe terenul de golf, chiar alături de suportul pentru mingi, Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Începură să se rostogolească precum o ploaie de meteoriți. Erau la doar cîțiva metri de libertate cînd faleza păru că se deschide În două, Într-un vuiet de infern. Fiind chiar În spatele Mariei, Lucas fu cît pe ce s-o izbească În momentul În care ea se opri brusc. Vacarmului Îi urmă liniștea. Pe cît de bruscă, pe atît de apăsătoare. Din ceea ce fusese ieșirea din grotă, nu mai zăreau acum decît cîteva spărturi luminoase. Polițistul Își Îndreptă lumina lanternei În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că fratele ei era cel care Îi arătase ieșirea. Pe moment, Îi atrase privirea o scurtă strălucire În stîncă, acolo unde bătea lumina lanternei rămasă Înțepenită În scobitura pietrei. Era cumva victima unei halucinații? Lucas o văzu cum prinde să izbească piatra cu mîinile goale și era gata s-o oprească, dar bolta Începu să se fărîmițeze sub degetele nerăbdătoare ale tinerei femei care continua să zgîrie În ciuda bucățelelor de piatră care cădeau peste ea. PÎnă ce aduse la lumină un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
i se trage piedica. Și o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște. Încremeniți, contemplară micile trepte Înguste tăiate În stîncă și care urcau pînă la faleză. Marie le urcă prima, cu un sentiment de reculegere. Avînd senzația că Își așază pașii În urmele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cîteva cuvinte, pe care ea le auzi limpede: - Bebe!... Să nu omori... bebe! De uluire, de dezgust și de furie, Yvonne Îl lovi cu atîta putere În obraz că Pierric se clătină și căzu pe spate cît era de greu. Izbindu-se În cădere de o piatră, capul lui scoase un zgomot oribil. Se agita ca un cărăbuș Întors cu burta În sus, neînstare să se ridice, dar continuînd să spună: - Spun tot, eu... doamna moartă... spun tot, aur, tot... Yvonne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
burta În sus, neînstare să se ridice, dar continuînd să spună: - Spun tot, eu... doamna moartă... spun tot, aur, tot... Yvonne, cu ochii Îngustați, de parcă și-ar fi pierdut mințile, apucă atunci În mîini capul fiului ei debil și-l izbi de piatră, iarăși și iarăși. Lucas Îi văzu cel dintîi. Se Îndreptau spre fabrica de faianță, socotind că o vor găsi pe Yvonne acolo, dar nu În felul acela. - Ce face? A Înnebunit! - Pierric! Se năpustiră amîndoi, Lucas o potoli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care Gwen Încercă s-o doboare. Se dădu la fund, făcu cîteva mișcări rapide de Înot pe sub apă, ferindu-se să facă bule de aer și ieși din nou la suprafață, În spatele lui Gwen. Aceasta se răsuci, vru s-o izbească iarăși, dar Marie anticipă lovitura, apucă vîrful vîslei și, ținîndu-l zdravăn, o trase pe Gwen spre ea. Fiica Yvonnei Își pierdu echilibrul pentru o clipă, suficientă pentru ca Marie să-i aplice o priză de neevitat la ceafă. - Nu s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Arthus de Kersaint se simți cuprins de greață la ideea că fiica lui Yvonne Îi putea fi soră vitregă și, prin aceasta, În drept legitim de a reclama jumătate dintr-o moștenire pe care o rîvnea de ani Îndelungați. Arthus izbi solul cu bastonul. - Puneți pe foc fițuica asta! Imediat! Nimeni neavînd nici o reacție, bătrînul se sculă cu o suplețe uimitoare pentru o persoană pe care reumatismul o chinuia atît de tare și se duse să azvîrle scrisoarea anonimă În șemineul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
metri În urmă, tocmai zărise o altă vedetă și ar fi putut să jure că la cîrmă se vedea silueta lui Lucas... Respiră adînc, Încercînd să-și potolească bătăile inimii, și pentru a menține atenția lui Stéphane În altă direcție, izbi violent o stîncă de la suprafața apei. - Hei, fii atentă! Stéphane se aplecă să constate stricăciunea. Marie apăsă atunci pînă la capăt maneta de viteză, brusca accelerare Îl dezechilibră pe Stéphane. Cu o lovitură de picior, Îl dezarmă. Turbat de furie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se apropia cu toată viteza de digul Înalt din piatră, În timp ce Morineau Își ațintea arma asupra Mariei. Împușcătura se auzi. Stéphane căzu În genunchi, Încercă s-o ochească pe Marie, dar ea sărise deja peste bord. În clipa următoare, vedeta izbea din plin digul de la Molène, explodînd În mii de bucăți care se Învîrtiră prin aer, căzînd apoi ca o ploaie. Nu-și vorbiră cînd căzură unul În brațele celuilalt. Cuvintele erau prea sărace și prea vagi pentru a putea exprima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
trase cu zgomot nasul. Tata m-a expediat la culcare spunîndu-mi că se ocupă el de toate. Se făcuse deja ziuă cînd s-a Întors. Mi-a spus... PM Înghiți În sec cu dificultate. - Mi-a spus că murise, că izbisem prea tare, că avusese el grijă să facă să dispară corpul, că se Înțelesese cu părinții celorlalți. M-a pus să jur că n-am să vorbesc despre asta cu nimeni, altfel o să sfîrșesc la ocnă sau pe eșafod. - Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ascuns Christian acolo În loc să se ducă după ajutoare? Dar Pierric? Îl văzuse părăsind plaja cînd Îi cărau pe cei doi bărbați În grotă. Nu, Pierric avea doar șase ani... - Cine a putut face așa ceva? - Cine ți-a spus că ai izbit prea tare? Fiul lui Arthus se ciocni cu privirea fratelui său și holbă ochii, pricepînd la cine făcea aluzie. - Nu... nu... Era gata să urle cînd Ryan Îi puse violent mîna peste gură. Ecoul semnalului În doi timpi al unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
un clipit din gene -, dar suficientă. Lucas zîmbi amar. - Eu știu ce vreau, Marie. E rîndul tău să știi ce vrei, spuse el apăsînd pe buton. Ușile ascensorului se Închiseră Încet În urma lui. Își Înghiți lacrimile, se Întoarse și se izbi de căutătura urîtă a lui Christian care stătea În pragul apartamentului. - Îmi... Îmi pare rău, se mulțumi ea să Îngaime. - Nu pe cît Îmi pare mie. Trecu pe dinaintea ei și coborî scara. Era singură. * * * Neliniștea Îl Împiedica pe bătrîn să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În camera sa, neputîndu-se Împiedica s-o cerceteze cu ochii de parcă s-ar fi așteptat să vadă răsărind din trecut o nouă fantomă. Totul era pașnic și doar zgomotul familiar al vîntului tulbura liniștea. Încuie totuși ușa. Un oblon se izbi. Cu nervii la pămînt, se răsuci În direcția ferestrei. Ochii i se măriră. De cealaltă parte a geamului, părînd că plutesc În văzduh, doi ochi mari și verzi se uitau la el. Preț de o secundă, văzu chipul palid, părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-i dea drumul lui PM, care era Înspăimîntat de moarte. În mod vizibil ea Îl implora, dar Pierre-Marie, Îngrozit, nu căuta decît să se elibereze din strînsoare cu lovituri puternice de picior. Copilul Îl văzu ridicînd o piatră grea și izbind, izbind În capul tinerei femei pînă ce ea Îi dădu drumul, iar el putu s-o ia la rîndul lui la goană. Era cu neputință pentru micul Pierric să se scoale, să meargă, să fugă, stătea acolo fixînd-o cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dea drumul lui PM, care era Înspăimîntat de moarte. În mod vizibil ea Îl implora, dar Pierre-Marie, Îngrozit, nu căuta decît să se elibereze din strînsoare cu lovituri puternice de picior. Copilul Îl văzu ridicînd o piatră grea și izbind, izbind În capul tinerei femei pînă ce ea Îi dădu drumul, iar el putu s-o ia la rîndul lui la goană. Era cu neputință pentru micul Pierric să se scoale, să meargă, să fugă, stătea acolo fixînd-o cu privirea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]