5,860 matches
-
babalâcul sfrijit cu suspiciune și, în sfârșit, începu să înțeleagă cum de se instalase primul magazin de arme pe terenul acestuia. La un ceas după plecarea lui Harris, mama lui Creel păși țanțoșă în atelier și închise ușa: - Ei? Ai izbutit, va să zică? Bună treabă. Regret că am părut puțin aspră când ai venit la mine, dar noi susținătorii Arsenalelor nu ne putem permite să ne asumăm riscuri pentru cei care nu sunt de partea noastră. Dar să lăsăm asta. Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sala de așteptare și își punea întrebarea dacă mai avea vreun rost să rămână acolo, de vreme ce nu sunase. Poate avea să-l zărească pe Max și să încerce o scuză. — Domnișoară, dar sunt programat, îl auzi pe fălcos, care nu izbutise să intre nici după zece minute. Îmi pare rău, domnule, sunt doi doctori care discută înăuntru, nu am cum să îi deranjez. După alte zece minute, Max ieși în sfârșit să arunce un ochi în sală și, când îl văzu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o condiție, vezi! să nu vrei ca asta să-ți fie ca fericire sau vindecare! — Atunci ce faci cu banii? — Cumperi timp, sănătate, plăceri sau îți iei revanșa! — Asta cu revanșa, explic-o! — Încerc, însă nu îți promit că și izbutesc înainte ca tu să înveți să gândești în limba locului ăstuia ce l-ai ales. Atunci tu ai să-mi dai un răspuns. Vinul de nisip, doamnă? — Vinul de nisip, spuse. Era doar un nume îmbietor, care îi spunea multe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vorbea puțin. Cel mai mult se trăda prin gesturi, prin felul de a-și scutura părul, dacă era despletit și lăsat pe spate. Corpul ei era vibratil și făcea să sune voci din ea de neauzit, dar pe care Omar izbutea să le recunoască. De la început se gândi că era o nălucă, o nimfă a câmpului pe care trăiau și că îl împresura ca o vrajă. Nici când o văzuse scoțând un mânz din pântecul iepei, undeva lângă fermele lui Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
inima, și nu capul“, își mai zise în gând, dar, oricum, nu-i lipsea o nenorocire ca asta, tocmai când se credea mai scăpat de griji. Strânse ziarul în grabă și îl puse în dreapta, pe bancheta de lângă el, însă nu izbutea să își uite frica. O sudoare de gheață îi trecea pe tot spatele și curând simți că îi e frig. Dârdâi un minut, dacă nu chiar mai mult, până când reuși să își miște brațele. „Deocamdată sunt teafăr“, se îmbărbătă singur
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
împrumutase? Soțul ei, nici vorbă, nu îndurase această singurătate a mesei și n-ar fi băut o înghițitură de vin la un prânz nici sub amenințare cu moartea. Așadar, luase tot din preaplinul vieții ei păcătoase și tăinuite, însă nu izbutea să mai și regrete. Abia deprinsese aromele, gustul și vina secretă pe care i-o împingeau de la vârful unghiilor până la rădăcina firelor de păr de pe cap aceste gesturi furișe și interzise. Sebas îi dăduse microbul unei libertăți vicioase, ca pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Pablo, îi costase o pedeapsă de-o zi fără televizor, dar porecla rămase. Lui Omar îi plăcea să stea cu copiii. Era singurul lucru care îi mai alina, cât de cât, dorul de Armin Caryan, și mai era faptul că izbutea să-i trimită bani. Când primi un număr de telefon la care ar fi putut să-i vorbească, făcu toate încercările unui tată: îi spuse cât de mult îi lipsea și că îl va iubi totdeauna, că va exista o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Aici nu vor intra în discuție gradele diferite de cultură, respectiv de socializare, care pot interveni ca piedici în calea celor care fac gesturi sau ale receptorilor; vom vorbi doar despre simbolul ca gest și imagine, cel posibil, transmis sau izbutit ca realizare). Corpul creatorului se prelungește în spațiul real, prin care rătăcește sculptorul, precum într-un labirint, descris și de către personaje și de către istorici, acesta ar fi portretul posibil al lui Michelagelo. Aceeași importanță a mâinii poate fi adeseori atât
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cred și astăzi, dar nu într-atît încît să mă determini să dorm cu un revolver proptit în spinare." Când se întorsese din străinătate se căsătorise a doua oară." Trebuie să mai am fotografia ei printr-un sertar", gândi Scarlat. Nu izbutea să și-o amintească altfel decât așa cum arăta pe bucata de carton. Îl scoteau din sărite aerele ei puritane, rochiile acelea cafenii lipsite de grație, părul adus după urechi și strâns bine la spate cu un șiret, fața ștearsă, fanată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vocea necunoscutei îi stăruia în urechi, era sigur că ar recunoaște-o totdeauna având de ales între o mie de voci." Aveați nevoie de bani. Din nefericire, Poliția prinsese un om din rețea. Vă întrebați probabil și azi cum ați izbutit să scăpați. Trebuia să predați marfa într-un hotel modest din Caile de Jose Antonio..." Nucu Scarlat stinse țigara și se întinse cu mâinile sub cap. Femeia cunoștea al dracului de multe... " Ați da orice să plecați. Sînteți o fire
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gura. Cine și-ar fi imaginat acum cinci ani la Vatra Dornei, că poveștile ei din parc îți vor servi vreodată? Din păcate, a avut ghinion. Moașa nu-și cunoștea meseria... Scarlat i se destăinuise ca să o impresioneze. Și a izbutit. Când vorbea despre el îi străluceau ochii de mândrie. Ar fi luat-o poate și de nevastă. Oh, un accident cu adevărat nefericit! N-ai să uiți niciodată rochia aceea albastră cu margarete în care ai văzut-o ultima oară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
accident cu adevărat nefericit! N-ai să uiți niciodată rochia aceea albastră cu margarete în care ai văzut-o ultima oară. Părea o madonă... Bătrâna se privi în oglindă. Capul cuminte răsărea dintre dantelele capotului. ― Spune-mi, draga mea, cum izbutești să nu te înșeli aproape niciodată? Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință cu degetul. ― Dumnezeule! Câtă lipsă de modestie! I-nad-mi-si-bil pentru o doamnă! Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e 7, 20 și vrei s-o vezi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai fost strălucită în convorbirea cu domnul Scarlat, singurul care nu-i o-bli-gat să plece. M-a uluit totdeauna puterea ta de convingere. Cum îți spunea Lupu: "Melania, ești irezistibilă! Dacă ți-ai pus ceva în cap, imposibil să nu izbutești". Doamne, câte banalități putea să înșire fără ca tu să i-o spui o singură dată! Asta dovedește cu prisosință că ești o adevărată doamnă... Cu ceilalți a fost, desigur, o joacă. Abia așteptau propunerea ta. Domnul Raul Ionescu începuse să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
inadmisibil. Numai un creier bolnav poate elabora asemenea idei. ― Sau unul mai puțin obișnuit. Știu, dragul meu, și de aceea ne ocupăm în continuare de ea. Ceea ce nu mă împiedică să regret pitorescul personajului. Îmi pare rău că n-a izbutit să se mulțumească cu prietenia lui Mirciulică și soluțiile abatelui Brown... Asta-i numărul? Mulțumesc. Glasul bătrânei izbucni melodios: ― Oh, dumneavoastră! Bineînțeles, v-am recunoscut imediat. Câtă amabilitate! ― Pot să vă dau o veste bună... ― Nu vreau să aud un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-i dau câteva rânduri scrise de dumneavoastră cu ocazia anchetei. ― Mi-amintesc într-adevăr că am mâzgălit o grămadă de hârtie. ― A luat o mostră și a comparat-o cu scrisorile primite pe adresa Interpolului. Concluzia e clară! A izbutit în sfârșit să-l detecteze pe abatele Brown. Melania Lupu roși. ― N-ar trebui să râdeți de-o biată bătrână. A fost... a fost o copilărie de care, vă spun sincer, mă jenez. ― Dimpotrivă! Maiorul o măsură amuzat: Aveți toate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce să faci cu el? ― La asta încă nu m-am gândit. ― Hm, ești un tip ciudat. Eu cel puțin știu. Am să clocesc fluturi uriași, cu aripile colorate. Adică albastre cu pete roșii. ― O să fie formidabil. ― Bineînțeles. Numai să izbutesc. ― La urma urmelor, unde nu-ți iese figura mai tragi cu pensula o bulină roșie. Nu se cunoaște. Dascălu behăi. ― Ce idei caraghioase ai! Își duse degetul la frunte: Ești cam țicnit, nu? ― Cred că da, mi se trage din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu strasuri. Purta deasupra un bolero de argint cu un buchet uriaș de pansele și miozotis. În timpul dansului pierduse florile. Toți se îngrămădeau să le găsească... 1932... Balul Damelor Române... Nu, nu era frumoasă, unii o găseau chiar urâtă, dar izbutea să galvanizeze oriunde s-ar fi aflat ― într-o sală de recepție ori la un restaurant. Nici o femeie nu se mai vedea." Își închipuiau că asta e din cauza vioiciunii mele. Nu, a fost cu totul altceva. Lumina, spunea bunica. Noi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
marchiză deghizată. Își plimbă degetul pe rama prăfuită și anunță cu o voce seacă: ― M-am întors. Pe la colțul ochiului îi fugi o lacrimă. După câteva ore coborî din pat. Nu-și dădea seama dacă dormise, sau pur și simplu izbutise, așa cum i se mai întîmplase de două, poate de trei ori în viață, să zăbovească amorțită undeva într-un spațiu alb, o transă fără gânduri, un refugiu al ei unde nu putea pătrunde nimeni și nimic. În odaie se strecura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
profesor dacă a citit-o. ― Ăla a început să-i povestească câte ceva din subiect, printre altele istoria cu gazele. Îl văzu îngîndurat și continuă: Domnule maior, e caraghios să ne imaginăm că doamna cu pisica a intenționat, mai mult, a izbutit să găsească formula aceasta subtilă pentru a ne pune în gardă. A fost o simplă coincidență. ― Vi s-a părut firesc ca în conjunctura dată să o preocupe cărțile din biblioteca lui Scarlat? ― După o astfel de noapte, nimic nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
N-ai fost atentă. I s-a făcut rău și a alunecat de pe scaun. ― O natură impresionabilă, sugeră maiorul. ― Fleașcă! se strâmbă Miga. Una-două leșină! Am avut și cu ea de tras o porție bună. ― Ghinionul șoferului. Altfel ar fi izbutit să scape. ― Hm, discutabil! Ăla trăgea ca un nebun. ― Mda... Mă voi referi acum la un alt moment. Dar femeia nu-l mai asculta. Gândul doamnei Miga alunecă din nou. Își plimba privirea peste obiectele din casă, lucruri vechi pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pat. Melania oftă: ― Încă nu și-a revenit după noaptea trecută. Adevărul e că nici eu nu mă simt grozav. O înțeleg perfect pe Florence că preferat să rămână acasă. Șerbănică cu gura plină dădu din cap. Bătrâna reluă: ― Nu izbutesc să-mi iau gândul de la Ioniță. Ce sfârșit oribil! ― Un act iresponsabil! Eroisme gratuite care nu duc nicăieri. În fond putea să-și imagineze că Sandi sau eu vom acționa într-un fel, că nu-l vom lăsa de izbeliște
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceaiul, îl trezi bătrâna. Să vă aduc altul? Maiorul clătină mașinal capul. Cuvintele îi țâșniră singure Înainte de a-și da seama că le rostește: ― N-ați putut renunța la ea... ― La cine? ― La Femeia cu evantai, spuse trist maiorul. Nu izbutesc deloc să vă înțeleg. Ați încercat odată și abia ați scăpat ca prin urechile acului. Știți foarte bine că așa e. Oricine în locul dumneavoastră s-ar fi astâmpărat. "En garde, fetițo! A renunțat la învăluire. Probabil se simte foarte sigur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ați găsit o soluție promptă într-o situație imposibilă. Ce Dumnezeu, toate astea sânt prea proaspete pentru a le fi uitat. Bătrâna își ridică fața udă de lacrimi. ― Răstigniți oribil toate actele mele. Iertați-mă, dar într-adevăr oribil. Nu izbutesc să-mi dau seama de ce sînteți atât de pornit. ― Culmea, zâmbi amar Cristescu, e că nu sânt pornit. Ar trebui să fiu și totuși nu mă pot împiedica să nu-mi pară rău. Știu că mâine casa aceasta nu va
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și coniac fin... Altceva nu-mi doresc. Măcar doi-trei ani buni. Dacă mi-ar fi zis cineva acum câteva zile... Niciodată nu trebuie să încetezi să speri... Londra... Hotărât, e uluitor!" Panaitescu, așezat pe taburet, privea covorul. Mâinile îi atârnau. Izbutise să convertească suma în toate monedele posibile. Franci elvețieni, francezi, mărci vest-germane, yeni, dolari canadieni și așa, ca amuzament, în yoni chinezești. " Am să plec cu Coca în nordul Italiei. Visează voiajul ăsta de când ne-am căsătorit. E ceva în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți", "Îngrijirea tenului", "Cum să ne pieptănăm singure", " Știți să vă croiți o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise grozav în intențiile ei. ― Sînteți în concediu? ― Nu. Am o recuperare. Mă gândeam să deretic ca lumea. Cristescu privi uimit în jur: ― Ce să mai dereticați? Femeia își strânse buzele. Răspunse didactic: ― Curățenia nu se face. Se întreține! Azvârli bărbia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]