8,051 matches
-
de lemn. De-abia într-un târziu Serafim Mogoș, om cu cinci copii, cărunt pe tâmple și cu o privire de înțelept, ridică glasul: ― Măi fraților, spune care ai furat, mă, să nu ne omoare pe toți fără vină! Se jurară care de care că el nu. Apoi se deschise iar ușa cancelariei de unde ieși, clătinîndu-se ca un beat, cu fața scofâlcită și cu dâre de sânge pe mustăți și pe bărbie, Leonte Orbișor, împins de spate de către plutonierul care răcni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întinzînd gâtul, ca și când mărturia lui ar fi fost hotărâtoare. Toader Strîmbu zise aproape cu mînie: ― De spus se spune mereu, dar văd că tot nimic nu se face! Că și la Pitești, deunăzi, când fusei la judecată, niște oameni se jurau că până-n primăvară toți trebuie să avem pământ, că așa a dat porunci vodă; ba s-au și supărat și m-au ocărât pentru că n-am vrut să-i cred... Petre, întărîtat puțin de scăpărările lacome din ochii tuturor, murmură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spune pe față, nu să-și bată joc de ea înșelînd-o cu cine știe cine, și sfârșind printr-o discretă amenințare că se va plânge doamnei Gavrilaș de purtarea lui neleală. O seară întreagă a trebuit să-i explice și să-i jure că numai pe ea o iubește, ca s-o astâmpere. Ba într-o zi s-a pomenit cu doamna Alexandrescu că îl apostrofează atât de jalnic, de parcă ar fi părăsit-o Jenică: ― Domnu Titu, din suflet te rog și te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trebuie să plece numaidecât. În aceeași vreme totuși buzele ei șopteau strîns: ― Titule drag, te rog mult, fii cuminte... foarte cuminte... Îmi promiți ?... Promite-mi! El se sculă brusc, ca și cum s-ar fi trezit din vis și zise aspru: ― Îți jur!... Jur! Se așeză lângă ea, pe dunga patului. Jurământul li se părea acum amândurora exagerat. Cuvântul parcă destrămase din vraja ce se țesea în jurul lor. Tanța, ca o scuză și un îndemn, se crezu obligată să dea lămuriri. Nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
găsi singură și mîhnită: ― Vezi, domnu Titu, ce-mi făcuși?... Mi-a spus Jenică numai mie, că nu vrea să întristeze pe părinții lui, săracii. Se poate, domnu Titu? Să abuzezi de un îngeraș nevinovat?... Nu m-am așteptat, îți jur, la una ca asta! Eu credeam că ardelenii sunt oameni așezați, cuminți și când colo... Te-am introdus în casa oamenilor cu gânduri frumoase, să nu ne batem joc de biata fată neștiutoare. Acum ce vrei să faci? Că de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gurii până se înecară într-un scrâșnit. Chirilă Păun, ținîndu-se pe lângă Nicolae, țipa ca o babă, amenințând cu o pușcă luată de la jandarmi și întrebuințată în chip de măciucă. Mai departe, în mijlocul unei îmbulzeli, Toader Strîmbu, înarmat la fel, se jura că n-are să se astâmpere până ce nu va zdrobi căpățâna ofițerului care comandă trupele, măcar de-ar fi general. Tăcut și încruntat, Serafim Mogoș avea de asemenea o armă, chiar pe a plutonierului, pe care o purta agățată de curea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase puțin. Voi cum ați îndrăznit să ridicați labele asupra jandarmilor?... Țăranii porniră să se jure și să se vaiete că ei nu sunt vinovați, că nici n-au fost acolo când s-a întîmplat fapta aceea... Maiorul Tănăsescu gâfâia. Începuse să se îngrașe în vremea din urmă, avea puțină burtă, iar un doctor îi spusese
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a întors acasă cu vreo douăzeci de ouă. - Poftim, ți-am adus ce-ai poruncit! Tușa Vasilica s-a uitat la el într-un ochi, cum avea obiceiul când își manifesta neîncrederea în cineva, l-a pus să se jure pe ce are mai drag că i-a adus ouă de la găini cu gâtul gol, apoi pe un ton mieros i-a spus: - Geluțule, puiule, tu puneai și mai înainte cloști pe ouă, că ai mână bună și ești norocos
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
preț de câteva minute, studiindu-ne, după care au intrat în pădure. Mai târziu am aflat că în noaptea aceea mâncaseră oi în gospodăria unui om din satul Bahnari care locuia la marginea satului. Am ajuns acasă și m-am jurat în fața a lor mei că nu mă mai întorc la practică și nici la școală la Huși. I-am spus mamei că plec la Bârlad, unde fratele mai mare Gelu făcea armata la militari constructori. Acești militari erau tineri din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a valorilor cunoașterii, un soi de sat planetar episte mologic, relativ omogen în esența sa. și mai presupune libera și echitabila circulație a ideilor, ca pe o piață economică ideală. Or, de facto, acest lucru nu se întîmplă, iar de jure este cel puțin discutabil. Nu se întîmplă de facto deoarece, ca și în geopolitică, există centre și periferii politice, lingvistice și disciplinare care distorsionează accesul la egala circulație a ideilor. Uniformizarea inevitabil „de la centru” ar face din cunoaștere un joc
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întîmplă de facto deoarece, ca și în geopolitică, există centre și periferii politice, lingvistice și disciplinare care distorsionează accesul la egala circulație a ideilor. Uniformizarea inevitabil „de la centru” ar face din cunoaștere un joc de putere la limita imposturii. De jure, o asemenea omogenizare a pieții cognitive riscă să fie contraproductivă, deoarece cunoașterea este darwinistă : produce „mutații” și evoluează cu atît mai bine cu cît se alimentează dintr-o diversitate mai mare. Pentru apărătorii actualei legi a învăță mîntului, „modernizarea” este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu este legată de un teritoriu și autoritatea care îl promulgă nu e autoritatea tradițională a unei monarhii. Dreptul în Israel este fondat pe consens, nu pe coerciție. Tot poporul intră în mod liber în alianță cu Dumnezeul său și jură, tot liber, să observe legea. Israel a acceptat așadar în mod liber să aibă un „drept” și o „lege” pentru a fi poporul lui Dumnezeu. Acest drept a fost propus, nu impus, și este valabil pentru că orice „cetățean”, orice membru
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
4Q285, numit Sulul Războiului), Mesia, Lăstarul lui David, îl va ucide cu mâna sa pe împăratul roman. Sentimente similare sunt exprimate în Psalmul lui Solomon 17: Tu, Doamne, l-ai ales pe David rege peste Israel, și Tu i-ai jurat lui despre sămânța lui [că] în veac nu va lipsi domnia lui dinaintea Ta. [...] Încinge-l cu tărie ca să sfărâme căpeteniile nedrepte, să curețe Ierusalimul de neamuri [...], să nimicească neamurile nelegiuite cu cuvântul gurii sale [...]. Și va aduna un popor
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la țară), după ce Sandu, care nu avea să ajungă matematician, ne plictisea cu afirmația absurdă că găsise el o carte de "artimetică" unde în loc de cifre se făceau adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri cu litere, după ce și eu, în sfârșit, mă juram că am văzut o stafie, treceam la lucruri serioase. Să fie adevărat că acel cuvânt foarte scurt pe care îl găseam scris pe gardul de beton sau zgâriat pe smoala vreunei țevi de canalizare înseamnă că toți oamenii mari... Și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Am luat-o în brațe și am întins-o pe covor. Ne mângâiam cuprinși de-un soi de furie deznădăjduită. Gâfâind, strîngîndu-mă după umeri cu toată forța ei, ea îmi suspina la ureche: "Andrei, acum nu se poate, dar îți jur, Andrei, îți jur că am să fiu a ta..." Eu îmi pierdusem capul cu totul, numai că mie îmi era poate mai teamă decât ei. Actul erotic mi se părea un rit îndepărtat, la care nu-mi venea să cred
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în brațe și am întins-o pe covor. Ne mângâiam cuprinși de-un soi de furie deznădăjduită. Gâfâind, strîngîndu-mă după umeri cu toată forța ei, ea îmi suspina la ureche: "Andrei, acum nu se poate, dar îți jur, Andrei, îți jur că am să fiu a ta..." Eu îmi pierdusem capul cu totul, numai că mie îmi era poate mai teamă decât ei. Actul erotic mi se părea un rit îndepărtat, la care nu-mi venea să cred că voi ajunge
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
semnată la 3 iulie 1933, violarea frontierei basarabene de către sovietici constituia un act de agresiune. S-a făcut un pas înainte în normalizarea relațiilor dintre cele două state; din partea Uniunii Sovietice, reprezenta o recunoaștere de facto, dar nu și de jure a apartenenței Basarabiei, ca vechi teritoriu românesc, la România. În acest context, numai schițat aici, s-a produs apropierea între România și U.R.S.S. și - prin strădaniile lui N. Titulescu și M. Litvinov - s-a ajuns la reluarea relațiilor diplomatice
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
motiv, când Armata Roșie a intrat în Polonia, mai exact în Ucraina de Vest și Bielorusia de Vest, a fost întâmpinată cu adevărat ca eliberatoare”. Atunci când Armata Roșie a trecut frontiera, statul polonez nu mai exista de facto și de jure. În fața înaintării armatei germane, guvernul polonez fugise din țară încă din ziua de 16 septembrie, abandonându-și poporul. Încă din anul 1939, Armata Roșie a salvat oamenii de robie fascistă și nimicire și a redobândit legitimitatea istorică”. În fața unor astfel
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
na Sen a chemat îndată pe Maitreyi și a întrebat-o dacă e adevărat cele spuse de Chabù. Apoi a poruncit șoferului să ducă mașina în garaj și a luat-o pe Maitreyi sus, pe terasă, a pus-o să jure pe strămoși și pe zei și a început s-o descoase, amenințînd-o. Maitreyi a tăgăduit totul, recunoscând numai că m-a sărutat de câteva ori în glumă, iar eu am sărutat-o pe frunte, dar altceva nu s-a întîmplat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se îndreptă compact în direcția ascensorului. Adrian mulțumi și grăbi pasul să-i ajungă din urmă. Aproape toți vorbeau tare și vorbeau laolaltă. În fața lui se afla un domn purtând sub braț un teanc enorm de reviste. - Aș fi putut jura, îi spuse Adrian, că nu-l cheamă Orlando. Orice alt nume. Căci avea un nume simplu, direct... Se simți împins de la spate, și atunci înainta și el cu pas mai hotărât. Domnul cu teancul de reviste sub braț îl privea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se plimba de la un capăt la altul, tăcut, palid, cu figura împietrită. Când, câteva zile după înmormîntare, s-a dus la el în cameră și l-a întrebat, Ieronim s-a făcut deodată palid. - Iartă-mă, Oncle Vania, i-am jurat că voi face așa cum mi-a cerut. Mi-a cerut să jur că nu voi spune nimănui, nu voi spune decât băiatului meu, când va avea vârsta pe care o am eu acum. Am îndrăznit s-o întreb: "Și dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Când, câteva zile după înmormîntare, s-a dus la el în cameră și l-a întrebat, Ieronim s-a făcut deodată palid. - Iartă-mă, Oncle Vania, i-am jurat că voi face așa cum mi-a cerut. Mi-a cerut să jur că nu voi spune nimănui, nu voi spune decât băiatului meu, când va avea vârsta pe care o am eu acum. Am îndrăznit s-o întreb: "Și dacă nu voi avea un băiat?..." Atunci taina aceasta va muri o dată cu tine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
va avea vârsta pe care o am eu acum. Am îndrăznit s-o întreb: "Și dacă nu voi avea un băiat?..." Atunci taina aceasta va muri o dată cu tine", mi-a răspuns. Iartă-mă, Oncle Vania, a adăugat zîmbund trist. Am jurat!... Dar nu renunțase și, în acei doi ani cât Ieronim continuase să locuiască aici, cu ei (nu murise încă Luchian), de mai multe ori, serile, încerca să-l descoasă. - Înțeleg foarte bine că, dacă ai jurat, trebuie să-ți ții
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adăugat zîmbund trist. Am jurat!... Dar nu renunțase și, în acei doi ani cât Ieronim continuase să locuiască aici, cu ei (nu murise încă Luchian), de mai multe ori, serile, încerca să-l descoasă. - Înțeleg foarte bine că, dacă ai jurat, trebuie să-ți ții cuvântul. Dar nu-ți cer să-mi spui tot și nici măcar esențialul. Vreau să știu doar atît: dacă ce ți-a spus era în legătură cu povestea pe care am citit-o eu, când aveam vreo paisprezece, cincisprezece
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apropie din nou de pat. - Dar Luchian, începu el încercînd să-și stăpânească emoția, eu, din noaptea aceea, de când m-a chemat Generăleasa lângă ea, nu fac decât asta: să vorbesc despre ce mi-a destăinuit ea. Dar pentru că am jurat, nu le pot spune așa cum mi-au fost spuse mie cu limbă de moarte, ci le destăinuiesc în parabole și legende, în anecdote și imagini. De când s-a prăpădit Generăleasa, eu nu fac altceva, nu pot face altceva decât să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]