4,013 matches
-
și mi-am întrebat ochii de lup ce fel de bărbat devenisem. Am stins lumina și m-am întors în cameră. Când am trecut pe lângă divan pe întuneric, m-am aplecat să îndrept cuvertura înflorată. Câinele schelălăi, îl călcasem pe labă. Am închis ușa și am împins cheia în ascunzătoarea ei, dar guma își pierduse elasticitatea. Am încercat să o înmoi între degete, pentru că nu aveam nici un chef să o fac cu salivă. Am auzit un zgomot, un țăcănit îndepărtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ghemuiască la picioarele Italiei. Ea se aplecă și îl mângâie pe cap. S-a simțit rău azi noapte. Poate a mâncat un șoarece... M-am apropiat de animal. Se lăsă palpat fără greutate, întinzându-se pe spate și deschizându-și labele. Gemu ușor, când am atins o regiune mai dureroasă. Nu are nimic, e suficient un dezinfectant. — Ești doctor? — Chirurg. Picioarele ei se aflau la câțiva centimetri de mine. Le-am deschis cu greu. I-am sărutat coapsele extrem de albe, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acolo ca niște confeti de la un carnaval terminat. Pe neașteptate începe să plângă în hohote, se aruncă la gâtul meu, cu buzele și nasul ude. Nu mă părăsi. O mângâi pe obraz, dar mâinile îmi sunt rigide, sunt ca niște labe. Respiră pe mine, mă sărută. Gura îi miroase ciudat, a rumeguș, a stomac deranjat. O opresc, opresc răsuflarea aceea care mă scârbește. — Spune-mi că mă iubești. — Termină! Dar își pierduse orice urmă de control. — Nu, nu termin... Se agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
noi, atunci să ne ardă! Nu putem sfârși pe pământul ăsta neutru. Poate ar fi suficient să schimbăm scenariul. Mă sperie casa ei, cuvertura aceea de culoarea tutunului, șemineul gol, câinele ei orb și maimuța de pe perete cu biberonul între labe, ca o bătaie de joc. Așa că, într-o după-amiază, o întreb dacă are chef să stăm puțin singuri într-un hotel. — Ca să nu stăm mereu în mijlocul traficului, spun. Și așa, iată-ne într-o cameră care nu ne-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
storurile, deschideți tot! i-am spus asistentei, care execută ca un robot. — Unde sunt instrumentele? Intră într-o cămăruță în care se întrezăreau ușile unui dulap metalic, începu să scotocească pe rafturi, m-am repezit după ea. Stătea în patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact. Am smuls sertarul din mâinile ei și l-am răsturnat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
chiar dacă e vorba de amintiri dintr-o altă parte a globului. Și cine îl conduce? întreb. Da, directorul, patronul! — Ah, Madame Tatarescu, vreți să spuneți... și ridică cada de zinc să plece cu puii. Priveam fix agitația de solzi verzi, labe, cozi, boturi căscate și era ca și cum aș fi fost lovit cu măciuca în cap, urechile nu mai transmiteau decât un bâzâit profund, un vuiet, trâmbița de pe lumea cealaltă, de cum auzisem numele femeii de sub influența devastatoare a căreia reușisem s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu luminile alea fluorescente și așa zisele măsuri de securitate care împiedicau o femeie să ia cu ea la bord produsele necesare pentru îngrijirea tenului! Doar un centimetru dacă i se mai lățesc coapsele sau — Doamne ferește! — îi apare la ochi laba gâștii, și adio trecere la regizori renumiți sau actori supermișto. Era timpul să ia lucrurile în serios și să găsească pe cineva care să aibă grijă de ea așa cum trebuie, iar Adriana era extrem de mulțumită de cum evoluau lucrurile până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
împreună pe o bancă din lemn, unul cu mâinile pe genunchii celuilalt, arătând atletici și minunați în combinezoanele de scufundători cu fermoarul deschis până la brâu. Erau înconjurați de cele necesare unei recente scufundări, rezerve de oxigen și reglatoare, măști și labe de înot, și mai într-o parte, un mexican în uniformă cu pantaloni scurți albi se pregătea să-i servească cu fructe proaspete și suc. Emmy îl rugase pe Duncan — îl implorase practic, își aminti ea cu o furie crescândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asta s-a purtat ca un mojic. Dumnezule! Fetele astea sunt atât de sensibile! O chelneriță superbă și super-încrezută se apropie de masa lor. — Sărbătoriți o ocazie specială astăzi, doamnelor? întrebă ea. Emmy pufni. — Ce ne-a dat de gol? Laba gâștii sau faptul că cele trei grații fără verighetă au ieșit după-amiaza la un ceai, așa cum vor face și peste cincizeci de ani? — Cele trei grații fără verighetă? Asta de unde a mai scos-o? Adriana își dădu ochii peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trecem direct la jocul propriu zis, a decretat Sandu, iar ceilalți doi au aplaudat Încântați. Voi driblați cu talent cât mai multe beri, iar eu Înscriu direct În vinclu lovind dopul de la tămâioasă cu șpițul. Dacă ajungem cumva În patru labe acasă, trebuie să fim doar atenți să nu ne calce vreun aiurit pe mâini! Bere rece, atmosferă de vacanță, tămâioasa brumărie, premise favorabile pentru lăsarea grijilor deoparte. La un moment dat, se trezesc cu o florăreasă pe cap. Are trandafiri
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nici tu de Cant al meu. Eu cu Cant, tu cu Țuțea, Gore cu Șop al lui, că nu reușesc să-i pronunț numele până la capăt. Și află de la mine, Sandule, de nu te-oi pune eu cu botul pe labe la capitolul cultură să nu-mi spui mie pe nume... Gore râde În hohote. Bă, până acum discutam de femei, de fotbal, de politică, de alea, de alelalte. Da’ acu’, cu Țuțea, Șop și Cant, or să zică alții că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
boltă, așa cum cerea Ștefan Iordache În “Ticăloșii”. Sandu duce paharul la gură și soarbe, fără să zică noroc. Știe că Gicu și Gore vor să-l ia peste picior, fiindcă portocalii lui intenționează să pună și presa cu botul pe labe. În interior le dă dreptate, vede În fiecare zi cum rânjește disperarea pe la colț de stradă, iar faptul că este membru de partid la pedele a Început să-i provoace insomnii. De-aia nici nu a avut curaj să se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
preface că Își șterge o lacrimă. Fraților care mai sunteți, bețivilor care mai suntem! Luați aminte la ce spune Sandu Șpriț În această sfântă zi În care nevastă-mea a zis că mă primește acasă și dacă vin În patru labe. Am demisionat din pedele, gata, m-am dus la sediul de sector și le-am dat cu carnetul pe la bot. Au zis de ce, nea Sandule, cu ce ți-am greșit, vrei să te punem pe lista neagră? Nu, zic, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și îi spune, vădit acuzator, că niște farsori ar fi adus trei șobolani morți în mijlocul culoarului. Trebuie să fi fost prinși cu niște curse zdravene, fiindcă erau plini de sânge. Portarul rămăsese câtva timp în pragul ușii, ținând șobolanii de labe și așteptând ca vinovații să binevoiască să se trădeze printr-o glumă sarcastică. Dar nimic nu se întâmplase. ― Ah! de-al de ăștia, își spunea domnul Michel, pun eu mâna pe ei până la urmă. Intrigat, Rieux se hotărăște să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PUTERNICĂ ȘI MAI VESELĂ, TARROU SE OPRISE. PE ASFALTUL ÎNTUNECAT, O FORMĂ ALERGA SPRINTENĂ. ERA O PISICĂ, PRIMA CARE A FOST VĂZUTĂ IAR, DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ ACUM. EA A RĂMAS O CLIPĂ NEMIȘCATĂ ÎN MIJLOCUL ȘOSELEI, A ȘOVĂIT, ȘI-A LINS LABA, A TRECUT-O IUTE PESTE URECHEA DREAPTĂ, ȘI-A VĂZUT MAI DEPARTE DE TREBURILE EI, ȘI, NEAUZITĂ, A PIERIT ÎN NOAPTE. TARROU ZÂMBEȘTE. BĂTRÂNELUL O SĂ FIE ȘI EL MULȚUMIT. Dar în momentul în care ciuma părea să se îndepărteze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
înălțat botul, apoi s-a hotărât să traverseze încet șoseaua, ca să miroasă bucata aceea de pânză. În aceeași clipă, un foc de revolver a pornit de la etajul al doilea și câinele s-a răsucit ca un ghem dând violent din labe pentru ca în cele din urmă să cadă pe o parte, scuturat de tresăriri lungi. Drept răspuns, cinci-șase detunări venite dinspre ușile din față au sfărâmat oblonul. Tăcerea s-a așternut din nou. Soarele coborâse și umbra începea să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
O antimorală ar fi luat locul normelor etice știute. Tot ceea ce Îi Înveți tu pe studenții tăi, Thomas - Îi spusese Berg odată -, nu va face nici cît un strigăt de luptă atunci! Iar imperativul moral al lui Kant, nici cît laba unui șobolan, bună de ronțăit! Foamea, Thomas, omoară tot. Nu trebuie să te atașezi de nimic, pentru că vei suferi, o auzise Thomas, demult, spunînd pe Antonia. Rusoaica visase totdeauna să vadă Petersburgul, avea un glob de cristal În care puteau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ne-a prostituat și ne-a insultat! Și a vrut să facă din noi clovni, paiațe și câini savanți! Se numesc câini savanți câinii învațați să facă pe clovnii, în care scop sunt înveșmântați și dresați să meargă necuviincios pe labele dinapoi, în picioare! Câini savanți! Asta numesc oamenii savantlâc, să facem pe clovnii și să mergem în două labe! Și e limpede, câinele care se ridică în două labe își expune, impudic, cinic, părțile rușinoase, pe față! Așa se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Se numesc câini savanți câinii învațați să facă pe clovnii, în care scop sunt înveșmântați și dresați să meargă necuviincios pe labele dinapoi, în picioare! Câini savanți! Asta numesc oamenii savantlâc, să facem pe clovnii și să mergem în două labe! Și e limpede, câinele care se ridică în două labe își expune, impudic, cinic, părțile rușinoase, pe față! Așa se face că și omul, când s-a ridicat în picioare și s-a transformat în mamifer vertical, a simțit numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în care scop sunt înveșmântați și dresați să meargă necuviincios pe labele dinapoi, în picioare! Câini savanți! Asta numesc oamenii savantlâc, să facem pe clovnii și să mergem în două labe! Și e limpede, câinele care se ridică în două labe își expune, impudic, cinic, părțile rușinoase, pe față! Așa se face că și omul, când s-a ridicat în picioare și s-a transformat în mamifer vertical, a simțit numaidecât rușinea și necesitatea morală de a-și acoperi părțile rușinoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lume se află. „Posibil pe posibil, cenușiu pe cenușiu”, cum zicea bătrânul Hegel, asta-i logica. Măi, ce-mi vine să fac o analogie cu remarca lui Kierkegaard despre sistemul lui Hegel, da’ pe invers! Numai că ar fi o labă tristă într-o țară în care chestia asta e sport național, iar intelectualitatea subțire excelează... Așa că am lăsat-o mai moale cu studiul logicii. Dacă o să construim cândva un umanoid care să gândească cum gândim noi, asta se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
te-ai scos din încurcătură zilele trecute. Ai avut o prezență de spirit de invidiat. — Trebuia să fac ceva. Îi zâmbesc ușor stresată. Și, drept rezultat, ți-au mărit salariul. Minunat. În clipa în care zâmbește, îi apar riduri de laba gâștii în jurul ochilor. Trish Geiger e o femeie tare prostuță. Îmi place de ea, spun, cuprinsă brusc de loialitate. — Și mie. Iris încuviințează din cap. S-a purtat foarte frumos cu Nathaniel. Dar nu se poate să nu fi observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fața ei, îmi dau seama că am atins nota cea mai adecvată de flatare. — Treizeci și nouă, dacă vrei să știi ! spune, și pe obraji îi apar două pete de culoare. — Nu ! exclam, evitând să mă uit la ridurile de laba gâștii. Nu pot să cred ! Ce mincinoasă. A făcut patruzeci și șase în februarie trecut. Și dacă nu vrea ca lumea să știe asta, ar trebui să nu-și lase pașaportul pe masa de toaletă. — Așa ! spune, vizibil înveselită. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cipriano Algor voia doar să vadă dacă câinele mai aștepta să i se dea alt nume, sau, obosit de așteptarea frustrată, plecase de acum în căutarea unui stăpân mai atent. Din el nu se zărea decât botul odihnindu-se pe labele din față încrucișate și urechile pleoștite, dar nu erau motive să se teamă că restul trupului n-ar mai fi în gheretă, E negru, zise Cipriano Algor. Când se dusese să-i ducă mâncarea i se păruse deja că animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Găsit, rosti Cipriano Algor, nu știu ce nume purtai înainte, de acum numele tău va fi Găsit. Doar în clipa aceea observă că animalul nu avea zgardă iar blana nu era cenușie, ci plină de noroi și de resturi vegetale, mai ales labele și pântecele, semn mai mult decât probabil al unor aspre traversări de câmpuri cultivate și de pustietăți, nu al unuia care ar fi călătorit comod pe șosea. Marta se apropiase, aducea o farfurie cu puțină mâncare pentru câine, nimic prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]