5,821 matches
-
electrică distrusese felinarul. Dar raza Își continua rotirea lină pe cer. Miezul portului din Costasol era cuprins de flăcări. Luase foc o goeletă, catargul Îi strălucea ca un fitil de lumînare. Eliberată din parîmele de amarare, plutea În derivă către larg, ambarcațiune de foc căutîndu-și În beznă flota-fantomă. Dar nu dură niciun minut, și parcă stinse cineva flăcările cu mucarnița; am bănuit că se scufundase Înainte ca Bobby Crawford să-i poată ridica pe locuitorii din Costasol dintr-o adormire mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Plăci de schi pe apă, trambuline elastice și diverse biciclete fixe erau scoase de Îngrijitori de prin depozite uitate din subsolul sălii de sport. Pe sub podul În arc ce susținea șoseaua de coastă treceau primele iahturi ale dimineții, Îndreptîndu-se către larg. În portul cîndva adormit reverbera ecoul cablului de metal tensionat pe cabestan În atelierul În care Andersson și echipa lui de meșteri spanioli uscau și lăcuiau carenele ce Începuseră să absoarbă apă. În tot acest timp, În centrul portului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu o stație de salvare, pe jumătate unitate de terapie intensivă, pe jumătate dispensar medical. În vreme ce Crawford mă urmărea cu o privire aprobatoare, mi-am dat seama cît de bine funcționa mecanismul său de descifrat personalități - deja mă simțeam În largul meu În vila aceea, liber de datoriile trecutului, de morena amintirilor În care mi se cufundaseră tălpile și care mă Înconjura de-o veșnicie. — Charles, ai ajuns acasă..., Îmi spuse Crawford, făcîndu-mi semn să mă grăbesc către livingul uriaș. Bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de mese, și deodată se trezesc pacienții. Începe să-i intereseze călătoria și următorul port unde se face escală. — Dragă Charles... (Paula mă luă de mînă și mă trase spre oglindă, adresîndu-i-se imaginii mele reflectate, de parcă se simțea mai În largul ei În lumea aceea Înversată.) Ești obsedat de el. Tot farmecul ăla copilăros, figura de tînăr ofițer de armată care-i trezește din amorțeală pe băștinașii vlăguiți... — Și ce-i rău În asta? Îmi pare o descriere destul de corectă. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cînd plecase Laurie din bungalou, el bîntuise străzile și cafenelele din Residencia, mulțumindu-se fie și cu o imagine fugară a ei chiuind pe locul din dreapta a Porsche-ului lui Crawford sau țipînd În șalupa lui care accelera pe canal spre largul mării. Îl observam adesea cum dădea roată piscinei sale sau spăla compulsiv cămașa de noapte aruncată de Laurie. CÎnd platforma ajunse În dreptul mallului, m-am așteptat să-l văd pe Sanger sărind pe ea. Numai Crawford, cu fața spre soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
te provoacă într-un joc periculos care-ți biciuiește inerția și-ți încearcă tăria, cu briză care aduce nori albi sau de furtună pe cer, cu nisip alunecos sau pietricele neașteptate pe fundul mării... Dar eu numai atunci când înot în larg, atunci și numai atunci mă simt întreagă, cu cât înot mai în larg, cu mișcări ample de bras, lăsând în urma mea tot ce e mic, și mărginit, și vremelnic... Of, tare mi-e dor de mare! Deodată m-a pufnit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în față am zărit marea. Dispăruse maidanul de fotbal, dispăruse bara de bătut covoare. în fața mea era chiar marea! Auzeam zvâcnirea valurilor ca niște bătăi regulate de inimă, vedeam sclipirea de-o clipă a spumei albe, care mă chema înspre larg și am vrut să mă îndrept spre țărm, dar tălpile îmi încremeniseră în aer, la câțiva centimetri deasupra plajei. M-am trezit buimacă. Era înspre prânz, după câte mi-am dat seama, privind pe geam. Eram încă buimacă și confuză
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimeni unică? Mai bine să-mi pun o casetă cu muzică progresivă - poate Gentle Giant, și poate te mai visez, Edo. Poate iar ajung cu tine la mare și chiar intru în ea, să înot, să înot până departe, în larg... 2. îți vorbesc încet, abia mișcând din buze pe stradă, chiar dacă lumea se uită mai ciudat la mine. E normal: ei nu te văd, numai eu te văd. Pășești lângă mine, înalt și subțire, fără să atingi pământul, pășești prin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
despartă de mare și să se întoarcă în orașul ei, în apartamentul de bloc al familiei ei, printre colegii ei de școală. Marea avea să rămână în urmă, abandonată treptat de toată lumea, nemaiavând către cine să-și lanseze chemarea în larg... Contemplu primele fraze scrise. îmi place numele Carla. Sună mai interesant decât Clara! Clara e prea... clar, prea lipsit de echivoc, și toată lumea consideră, automat, că totul e clar în privința mea și că, în consecință, nu merit atenție. Carla, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ar fi petrecut nimic care să mă tulbure: — Nu te ironizez, mă mir sincer că tu nu ai văzut furtuna, îi spun, măsurându-l întrebătoare. îmi plac furtunile, dar și arși țele. La fel cum îmi place să înot în largul mării, până hăt-departe, dincolo de geamandură. Lângă masa noastră s-au așezat doi tineri îndrăgostiți. Se țin de mână și șușotesc tandru, râzând pe înfundate. Parcă ar fi singuri în lume, nu mai văd nimic în jur. Eduard privește încordat pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Zări atunci un cap de fată întorcându-se spre el, cu o privire mirată. — Ești prea departe! îi strigă el. Ești prea departe! Vino înapoi! Dar ea îi zâmbi, fluturând o mână albă, și se avântă mai de parte în larg, înotând din ce în ce mai repede, cu mișcări ample de bras și dispărând la orizont. Marea agitată de brațele ei subțiri și albe își potoli dintr-odată freamătul și Edo căută disperat cu privirea o urmă de viață în jur. Zvâcnetele valurilor încetaseră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
freamătul și Edo căută disperat cu privirea o urmă de viață în jur. Zvâcnetele valurilor încetaseră ca prin farmec și totuși Edo continua să audă un zvon deasupra capului. își ridică privirea, neînțelegând, și zări deasupra sa plutirea violetă înspre larg a câtorva nori solitari. își întoarse ochii cenușii spre mare, scrutător. Unde dispăruse fata? De ce nu mai auzea zgomotul brațelor ei tăind valurile? Edo nici nu-și dădu seama când pătrunsese în mare, în căutarea fetei. Nici nu-și dădu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și Eduard căută disperat cu privirea o urmă de viață în jur. Zvâcne tele valurilor încetaseră ca prin farmec și totuși Eduard conti nua să audă un zvon deasupra capului. își ridică privirea, neînțelegând, și zări deasupra plutirea violetă înspre larg a câtorva nori sihaștri. își întoarse ochii cenușii spre mare, scrutător. Unde dispăruse fata? De ce nu mai auzea zgomotul brațelor ei tăind valurile? Eduard nici nu-și dădu seama când pătrunsese în mare, în căutarea fetei. Nici nu-și dădu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dispăruse fata? De ce nu mai auzea zgomotul brațelor ei tăind valurile? Eduard nici nu-și dădu seama când pătrunsese în mare, în căutarea fetei. Nici nu-și dădu seama că se avântase brusc, cu mișcări de brațe și picioare, înspre larg. Spre surprinderea lui, nu simți nici o tresărire de alarmă, nici din partea lui, nici din partea mării, atunci când se scufundă cu totul în apă. Dimpotrivă. Parcă s-ar fi descotorosit, în fine, de imensa apăsare bolovănoasă dinlăuntrul său. Auzi ca prin vis
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de frig. Auzi pașii fetei apropiindu-se și simți cum pogoară șalul pufos de lână ca un uriaș fluture nevăzut peste spatele lui. — M-ai speriat, auzi glasul fetei. Nu știam cât ai de gând să te mai duci în larg și m-ai speriat. Erai foarte departe pentru un începător. Mult prea departe. — Asta-i culmea, mormăi Eduard cu ochii închiși. Doar după tine intrasem! Nu erai tu în apă? Nu înotai tu departe de țărm? Nu ai dispărut tu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
șind tot mai sus, în aer, ca pe niște trepte nevăzute, trăgând șalul după ea și dispărând într-un nor de un albastru închis, ascuns în mijlocul unor nori violeți înșiruiți precum un escadron tăcut de nave cosmice care pluteau înspre largul mării. Eduard se lăsă din nou pe spate, închizând ochii. Rămase un timp așa, ascultând vuietul mării. Era nedumerit. Deși el intrase în mare, până în adâncuri, așa cum își dorise, era ca și cum marea ar fi intrat în el. O simțea încă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de ce se încăpățânau să vină spre mal? De ce nu se duceau în larg, unde puteau crește în talazuri tumultuoase, neîngrădite, libere? „Dar cum să le ceri asta unor valuri, când tu însăți, Clara, nu te încumeți să te avânți în larg, deși îți place să înoți și de ani de zile te rotești prin bazine și piscine de hoteluri, deși ți-era atât de dor de mirosul inconfundabil al mării, pe care nu l-ai mai simțit de peste douăzeci de ani
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
coborî cu un oftat de pe piatră. Era destul de târziu și trebuia să ajungă neapărat la galerie, doar de asta venise la mare. Pescărușul îi aruncă o privire scrută toare și apoi se înălță în aer, plutind cu aripile întinse înspre larg. Clara îi urmări cu atenție zborul, până când pescărușul dispăru într-un nor care păru să ia de îndată forma unor aripi mari și albe. Intră în galerie golită de gânduri, plină de o nerăbdare pe care nu o mai putea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai mult de ce vedea și auzea, cu atât simțea conturându-se în preajma ei o silu etă înaltă și subțire, îmbrăcată în negru. Clara se așeză pe fotoliul de răchită de pe balcon, aprinzându-și o altă țigară și privind nemișcată înspre larg. — De ce te-ai oprit? îl întrebase pe Bobo, cu un glas răgușit pe care nu și-l mai recunoștea. Spune-mi, spune-mi totul, indi ferent cât de crunt: ce s-a întâmplat în noaptea când Eduard a intrat în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cuvintele în palmă, de unde le apuca cu două degete și apoi le înălța în soare, ca pe niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai puține și mai rare cuvinte bizare, învățând, ca năzdrăvanul din basme, să vorbească tot mai lesne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În plus, În defavoarea ei și a mea, mai trebuie spus că se urâțea când zâmbea, i se Încrețeau dramatic obrajii și fruntea, În fine, poate că, dac-ar fi fost o frumusețe, eu n-aș fi fost atât de În largul meu. Spre dimineață m-a invitat s-o conduc, să-i găsesc un taxi, n-am găsit nici unul dispus să ne ducă, locuia prea aproape. Am mers amândoi pe jos, ea era destul de beată, mă ținea strâns de braț, mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nici unul dispus să ne ducă, locuia prea aproape. Am mers amândoi pe jos, ea era destul de beată, mă ținea strâns de braț, mergea strâmb, pe jumătate Întoarsă spre mine, lipită de mine, Îi simțeam sânii. Eu mă simțeam din ce În ce mai În largul meu, copleșit de o erecție fundamentală, cum scrisese Cătă Într-un poem din tinerețe. Mă gândeam la Cătă, mda, asta ar fi fost o problemă. Eram Însă prea căzut În admirația propriilor dimensiuni, lesne de ghicit prin pantalonii scurți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu gândul la Diafana absentă. Când el Îmbăloșat de amor, când eu rostind numele Cristinei. Când eu, când el cu mâinile pe genunchii Vivianei. Când el, când mai ales eu, În grațiile ei. El - exotic, eu - hlizit, părând mai În largul meu. Fiindcă eram cumva de-al casei. Tot eu: ieșind din Încăperea cu bara de nichel, Îndreptându-mă spre vestiarul fetelor, un etaj mai jos, În spate, lângă budă. Mă piș mai Întâi, clătinându-mă. Apoi bat la ușa vestiarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
verii o umbrelă răcoroasă pentru pacienții care-și făceau siesta la umbra lor. Își aprinde o țigară și suflă fumul încet pe nări. Privește cu o ușoară neliniște întunericul compact al pădurii. Un loc unde niciodată nu se simțise în largul lui. Pur și simplu se bloca, incapabil să mai facă o mișcare sau să gândească coerent, speriat de ceea ar putea fi ascuns acolo, în beznă. Acesta și fusese adevăratul motiv pentru care plecase din fosta lui unitate combatantă SS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Anibal Lector dispare undeva în mare. Ucenicul lui îi devine dublul nedespărțit, scriitorul. Nu se vor mai întîlni niciodată, dar vor spera, nesmintit, unul în altul. Ca-n epilogul unui roman de Fowles, "din nou de la capăt, pornim iar înspre larguri, pe-al mării cuprins, nestrăbătut, sărat, ce unul altuia, mereu, va să ne smulgă." Singura parîmă e, vai, literatura!
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]