3,457 matches
-
același lucru și a început să stea tot timpul pe lângă tatăl lui, să învețe. Are un frate și o soră, ambii mai în vârstă, având aceeași meserie. Deci, curandero (vindecător) înseamnă șaman? „Curandero cunoaște plantele și arbuștii, cunoaște câte un leac natural pentru fiecare afecțiune. Șamanul știe și el toate acestea și are acces la lumea spiritelor.” Și tu, ce ești? Discuția despre șamani continuă după masa de seară, până în momentul culcării. Voi dormi din nou în cameră cu Sandra și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
femeia își șterge ochii înlăcrimați. Femeia pleacă iar Jorge îmi face un tur al cabinetului care arată ca un cabinet de consultații, ceva mai prietenos, iar pe o măsuță într-un colț sunt sticle cu tot felul de poțiuni colorate. „Leacuri naturale”, îmi explică Jorge. Jorge este un caracter intrigant are pregătire științifică, a călătorit prin lume suficient cât să obțină un doctorat onorific în America, are o clinică privată și un cabinet de consultații în centrul orașului. În același timp
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ritmice de tobă, îmi arată calea pe care merg, dar m-am încărcat deja cu tristețea celorlalți. Ceremonia ajunge la sfârșit, luminile se aprind, privesc în jur și văd oameni suferinzi, care au trecut printr-o încercare majoră căutând un leac pentru boala lor. Jorge continuă bătăile în tobă și ne invită să dansăm, americanul și o femeie localnică răspund la invitație și încep să se miște ritmic în mijlocul cercului. Jorge vorbește în încheierea ceremoniei, felicită pe cei care au avut
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lui feciorumeu Ghiță, am coborât din Cursești-Deal ieri, am dormit az-noapte la ei. Apăi cuscrul Negruș și Ghiță având treabă la Pungești, m-am gândit să vin și eu cu ei ca să văd ce mai faceți și să iau ceva leacuri de la farmacie. Ei împreună cu taică-tu, s-au dus în târg pe la negustori și auzeam că vor să potcovească caii . Da’ tu Mihăiță ce mai faci, ai de-acum optsprezece ani, văd că muncești cu spor, ce ai de gând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o baniță de făină și ceva porumb, să le dau câte oleacă de tain caprelor mele, eu ți-aș spune ce are de făcut fiică-ta, Victoria, spuse Marioara Bibirig; Femeile tăcură și ciuliră urechile fiind curioase să audă ce leac știe a lui Bibirig. Cea mai atentă era bineînțeles, Profira lui Nașcu și se învoi să plătească sfatul așa cum a cerut femeia. − Vă-nvăț ce să faceți ca să nu vă mai moară plozii cum e ăsta de care spui, că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
l-a însoțit pe generalul Antonescu pe front iar în august acelaș an, generalul a fost avansat la rangul de mareșal de către Majestatea Sa regele Mihai I. Costache era din ce în ce mai chinuit de durerile reumatice pe care le trata cu felurite leacuri și unsori băbești. Degeaba îl toca Maria să vândă niște pământ iar cu banii să-și caute de sănătate. De fiecare dată când venea vorba, Costache spunea: „Nu pot să fac așa ceva, pământul este al copiilor și dacă îl vând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tatei de la păscut, niște flăcăi zăpăciți m-au înspăimântat de moarte, urlând într-o oală de pământ ca lupii. Iarăși am fost paralizat de frică, dar mi-am revenit. Atunci am fost pus în fața unui potențial pericol și a fost leacul contra spaimei de moarte de mai târziu! În ultima acțiune din război mergeam spre inamic și n-am simțit spaima morții, deoarece am simțit apropiat cotul ostașilor mei, cotul acelora pe care i am instruit și i-am pregătit pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fi Însănătoșit. El avea o viziune extremă a teatrului, irealizabilă În atmosfera poluată a lumii occidentale În care trăia, și asta i-a agravat starea sănătății, deja foarte șubredă. Poate că aerul proaspăt din această insulă vrăjită ar fi fost leacul de care avea nevoie... Prima călătorie În Japonia Am aterizat la Tokyo blindat cu o serie Întreagă de adrese și recomandări primite de la Ioshi, ceea ce mă punea Într-o poziție avantajoasă față de condiția turistului obișnuit. Aspectul exterior al orașului, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
turcesc, își sfredelește cu degetul fruntea bandajată. Sunt un domn foarte "însemnat"! râde el batjocoritor. Minune mare de-am scăpat neotânjit la Podul Înalt! M-o ferit Iisus Mântuitorul... Daniil scoate niște feși albe de in: Am niște buruieni de leac... să... să te oblojesc... O cataplasmă... Trage coptura. Ce cataplasmă?! bodogăne Ștefan .... De cataplasme-mi arde mie?! E obrintit! Zău așa!... Să nu ți-l taie! Ștefan ridică șomoiagul chicotind: Ducă-se! E putred! Mai am unu'! spune și ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O sucește.... O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă doară! Ale mele-s! Le merit! Rana aiasta-i prea adâncă și n-are leac de tămăduire. Lui i-au dat să bea oțet cu fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
c-aș fi fermecat:... c-aș avea "iarba fiarelor" și d-aia nu pot fi răpus de fier vrăjmaș... Mai rău, s-a lățit vorba prin babe, cum că numele lui Ștefan Vodă îi bun la descântec de deochi și leac pentru bubă neagră, dambla, la alungat duhurile rele... și chiar la scos dracii... Ștefan surâde:... Aici, ce-i drept, au brodit-o, surâde Ștefan, la draci mă cam pricep, fie chiar și împielițați; la mulți am scos eu dracii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până-n măduva oaselor! N-aveți pic de rușine! Vă pierdeți înaintea unei muieri! Asta, cam așa-i. Când e vorba de muieri, ne pierdem de tot capul. Suntem slabi de înger. Nu putem trăi fără dragoste. Ăsta-i nărav fără leac. Țamblac râde și râsul lui o irită: Lasă că nici cu muierile nu mi-i rușine! Și moldovencele sunt rele de muscă! Dezmățatele! Abia așteaptă să le fulgere Măria-sa c-o privire, c-au și căzut pe spate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ele, aleargă bezmetic ziua și noaptea, le caută, le strigă, le cheamă... Și ielele fac dragoste cu el, până-i iau suflarea... Brrr! E primejdie mare! se înfioară Ștefan teribil de spăimântat. Da!... Cel ce-a văzut ielele" n-are leac nici cu buruieni, nici cu leacuri, nici cu farmece. E pierdut!... Cu siguranță c-am văzut și eu niscaiva iele, mormăie Ștefan zâmbind în mustață. Păzește-mă, Doamne, de iele! Blagoslovește-mă numai cu zâne... Alerg, alerg desculță prin rouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le caută, le strigă, le cheamă... Și ielele fac dragoste cu el, până-i iau suflarea... Brrr! E primejdie mare! se înfioară Ștefan teribil de spăimântat. Da!... Cel ce-a văzut ielele" n-are leac nici cu buruieni, nici cu leacuri, nici cu farmece. E pierdut!... Cu siguranță c-am văzut și eu niscaiva iele, mormăie Ștefan zâmbind în mustață. Păzește-mă, Doamne, de iele! Blagoslovește-mă numai cu zâne... Alerg, alerg desculță prin rouă și culeg, culeg flori, fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de podagră, cu încheieturile butuc, se perpelește urlând de durere de pe un divan pe altul ce să mai urce pe cal ca să prăpădească Țara Moldovei și pe "Ghiaurul" ei?!? Doftorii ăi mari roiesc împrejur înspăimântați, cu moartea în suflet; nu știu ce leacuri să-i mai dea să-i ostoiască durerile grozave, să nu mai răcnească la ei "că-i taie, că nu sunt buni de nimica"... Să i-o țină Dumnezău... adică Allah! îi urează Mihail. Podagra? îngână Ștefan, cu înțelegere. Mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
taie, că nu sunt buni de nimica"... Să i-o țină Dumnezău... adică Allah! îi urează Mihail. Podagra? îngână Ștefan, cu înțelegere. Mie-mi spui?... Suntem tovarăși de suferință. Câte nopți albe... Strângi din dinți... Ce să faci? N-are leac... Luminăția sa o fi pe ducă? își face iluzii Tăutu. Poate face Allah un pustiu de bine și-l cheamă la el. Allalahh!... se ploconește Duma. Unde dă fericea! cobește Juga. Norocul nostru-i spart în fund... Am hălăduit peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el poruncitor. Ce să mai pomenesc de scârboșenia celor ce "fac turcește", de parcă s-au isprăvit muierile de pe fața pământului! Ele... pe ele cine le mai strânge în brațe? Dar orice dezmăț, are și dezvăț, râde el. I-am aflat leacul: câte un ardei iute, mușcat, înfipt adânc, dimineața, la prânz și seara, în spurcăciune. Să se sature! Văleu!!... Nu-i mai trebuie "turcească" câte zile o avea! Vezi bine, sunt crud! Trebuie să fiu! Crud și nemilos! Când o învăța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pălmuindu-le. Nu-ncape supărare. D-aia v-am ales sfetnici, "să mi-o ziceți". Cât despre limbă, numai prostul se supără de înțepătură. Noi, boierii, boierimea cea mare avem o durere... Apăi, unde-i buba? Poate i-om găsi leacul... Domnia ta, boier Stanciule, "Marele cârcotaș", stai mărturie; mă judeci ca pe hoții de cai când greșesc și mi-o spui de la obraz: "Aiasta nu se poate, Măria ta"!... Hapul e amar. Îl înghit și-ți mulțămesc că m-ai ferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în acea încremenire, în acea tăcere atât de adâncă de se auzea cum arde lumânarea de la căpătâi, pe marginea pătuțului. În iatac, era o răvășeală ca după o luptă: un lighean răsturnat, podelele ude, rufe aruncate peste tot, sticluțe cu leacuri, ștergare... În aer stăruia mirosul acru, înțepător al oțetului cu care mama frecase cu disperare trupușorul gol al puiului, ca să-i domolească fierbințeala ce nu voia să scadă. Acu se răcise de tot... "Tata căluțu!" Nu mai suportă ochișorii albaștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lumânări... Pentru ce trebuie să se umilească! Să mintă! Să fie crud! Nedrept! Nemilos! Să ucidă! Un singur lucru să ai grijă, Alexandre: "Să-ți rămâi credincios ție însuți și țării!". Ai înțeles, fiule? Să-ți dau cel mai bun leac contra fricii: Mergi înainte și credința-ți va veni!". Alexandru își șterge obrajii cu palmele: Am înțeles, Tăicuță Măria ta... Ștefan îl strânge aproape, cu un glas îngânat: Săndrele, o să-ți fac o mărturisire care o să te doară... Fără lacrimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
milă de tata, de cerșetori (îmi este milă și de tata, și de cerșetori!), sufăr din pricina pisicilor și a câinilor fără stăpân și adăpost. Alteori, mă bate, cu un soi de disperare liniștită, gândul că această caznă nu va avea leac și nu va putea lua sfârșit altfel decât iau sfârșit toate tortúrile insuportabile: prin sucombare, murind. Sau cel puțin, găsesc, de curând, o soluție mai bună: orbind. Să nu-i mai văd! În această stare maladivă am scris, de-abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
existenței fără entuziasm. Septembrie Aceeași paralizie a voinței. Uneori îmi doresc chiar moartea: să nu mă mai trezesc din somn, s-o iau haihui pe imensitatea căilor onirice. Sunt o frunză căzută deja din pomul vieții? Durerea mea nu are leac, e sterilă. Caut prilejuri de a iubi viața din nou, vreau să mă angajez în inima cuiva. Orașul strălucește cu fețe urâte și frumoase, orașul e plin de valuri venind din inimile și sexele ascunse. Orașul aruncă peste mine excesiva
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și sora sa Agripina Ionescu sau Agripinoasa, cum i se mai spunea, sau Elena Munteanu, fiica lui moș Ioniță Meran? Cine-l poate uita pe moș Petrache Rău, om de o bunătate nemaiînâlnită? Doamne, în toată nenorocirea vieții noastre mare leac de supraviețuire ne-a fost bunătatea oamenilor! Aveam locuință dar altceva nimic. Totul era dincolo, la Câșlița. Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu-i nimeni acasă, se punea mătura în ușă. Când cineva era bolnav, se apela la doforoaie sau se folosea farmacia proprie, dotată cu fel de fel de plante bune pentru ceaiuri. La Sânziene se culegeau flori pentru ceaiuri și leacuri, de Sfântul Andrei se da cu usturoi pe la ferești și anexe spre a fi feriți de lupi. Casele erau construite din cârpici ori din vălătuci, acoperite cu stuf în marea majoritate a lor, dar și cu șindrilă și chiar țiglă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
nu-i nimeni acasă, se punea mătura în ușă. Când cineva era bolnav, se apela la doforoaie sau se folosea farmacia proprie, dotată cu fel de fel de plante bune pentru ceaiuri. La Sânziene se culegeau flori pentru ceaiuri și leacuri, de Sfântul Andrei se da cu usturoi pe la ferești și anexe spre a fi feriți de lupi. Casele erau construite din cârpici ori din vălătuci, acoperite cu stuf în marea majoritate a lor, dar și cu șindrilă și chiar țiglă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]