4,107 matches
-
apar și dispar învăluiți într-o lumină difuză, unde sentimentul de liniște creează mediul propice comunicării cu strămoșii: "Ce liniște-i aici de aceea poate/ Când sărut iarba aud șoapte/ Venind demult/ Aceste păduri care se întorc din iarnă cântând/ Leagănă în arbori întreaga mea viață". Insistăm asupra acestui volum, pentru că el constituie un pas înainte în diversificarea poeziei, în întoarcerea ei la vechile unelte. Începe acum să se îmbogățească problematica poeziei, iar conștiința poetică trece, în acest moment, înaintea poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dragoste ("Tauli"), cam prea lungi și cu prea multe și insistențe asupra manifestărilor, mai mult sau mai puțin senzuale. "Căci trupul ei mlădiu în vânturi/ Cu foșnet gingaș și domol/ Nu-nțelegea asemeni cânturi/ Cu trupul de simțire gol/ Se legăna mlădiu în vânturi." Alexandru Piru, în studiul său, subliniază lungimea poemelor lui Tudor George. "Legenda cerbului" cuprinde 504 versuri, iar al doilea volum, "Veverița de foc", se constituie într-un epos de peste 2. 000 de versuri. Baladele sunt exerciții lirice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceilalți" să aibă milă de singurătatea noastră, poetul își încheie poemul sensibil și liric: "Și pe urmă vin marile ploi, și noi/ ne-ascundem în grădina înserată și se răsfrâng/ de multe ori chipurile noastre în frunzele ude/ și ne leagănă ca și cum am visa într-o oglindă" ("Așadar, nu există singurătate"). Poezia de dragoste presupune un decor alb, o ninsoare totală de sfârșit de lume, cu fulgii ce troienesc lumea ca și amintirile. Un Bacovia într-o formulă nouă din care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întrerupt. O anumită trecere de la întristare la exuberanță, amplificând mișcările, face din I. Drăgănoiu un romantic. Și în al doilea ciclu al volumului, "Duhul amforelor", marile plecări deslușesc același sentiment al incertitudinii acestora: Când am plecat în zorii zilei/ Mă legănam în șa incert... Erau câțiva singur eram/ drumul făcându-l să răsune". Ion Drăgănoiu reușește să fie autentic atunci când îmbrățișează două fapte existențiale: chemarea depărtărilor, a drumurilor confuze, și umbrele, care sunt niște întrupări alegorice ale existenței: astfel văzutele se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
liniște, de interiorizare, propice comunicării cu strămoșii, cu cei care au fost, ne trimite la L. Blaga: Ce liniște-i aici de aceea poate/ Când sărut iarba aud șoapte/ Venind de demult/ Aceste păduri care se întorc din iarnă cântând/ Leagănă-n arbori întreaga mea viață." În 1961 apare volumul "Versuri", în care reînvie câteva cicluri mai vechi. "Amintiri din munții Bihariei" evocă în tablouri halucinante figura lui Bălcescu și a lui Iancu: "A pătruns prin frunze-n fapt de noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
desenată". Poetul comentează tablouri celebre de Grigorescu, Andreescu, Pallady, Băncilă și preferă aducerea unor imagini biblice și mitologice, atingând starea de veghe și de vis. În culori molatice și linii unduioase este exprimat și sentimentul iubirii: Pe șoldul tău mă leagăn ca pe o undă moale,/Și brațele de lapte închegat, atât de dulce/ ca aripi se adună pe gât să mi se culce." 1 "O poezie neagră, o poezie dură, o poezie de granit". 1 Intuim în creația poetului procedee
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de-o otravă de cuvântul "mujic" (dispreț al propriei lui origini, revelatoriu dincolo de povestea umilințelor din copilărie, spusă lui Liubov Andreevna), dulapul-sicriu, anticipare a morții a cărei realitate familia o refuză, căluțul de joacă, Pegas pe ale cărui aripi se leagănă încă Ranevskaia și Gaev, dublura Firs, antediluvianul servitor fidel Charlotta Ivanovna, guvernanta fără casă și identitate (jucați, amândoi, de Ilie Gheorghe, într-un joc de măști între un mesager al memoriei și o umbră a despământenirii), jocul frenetic, fascinant, al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
determină „suprapunerea vocilor“ (stil indirect liber/indirect înlănțuit). - Dialogismul poate apărea și în creația lirică, mai ales în lirica populară, ca formă discursivă ce aduce în primplan cele două instanțe specifice: eul liric și tuul liric. (Replici, Revedere, Ce te legeni... de M. Eminescu). Monologul numește modul de expunere ce constă în redarea în stil direct a unei replici mai ample a unui personaj, sau a reflecțiilor atribuite unui personaj sau eului liric. Utilizarea monologului accentuează componenta retorică a discursului, evidențiată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poată hori (cînta bine). Cîrcăiac Cînd te-o mușca cîrcăiacul* (patruzeci de-picioare), să te dea în scîrci* patruzeci de oameni, dacă vrei să nu mori. Cînd te mușcă cîrcăiacul, nu mai ai leac. Ca să te lecuiești, trebuie să te legene în leagăn de mătase nouă frați din nouă sate. Cîrcel Să nu mănînci cîrcei de la viță de vie, că te apucă cîrceii. Cîrciumă Cînd cineva va mătura de la ușă spre fundul casei, trage să vie oameni în casă; așa fac
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îți bate pene pe la încheieturi. Să nu ții la casă, în ogradă, plopi și brazi, că sînt copaci de pagubă. Copcă Să nu iei niciodată de pe jos copci, căci faci a sărăcie. Copil Se crede că, dacă un copil mic leagănă un leagăn deșert, în acea casă în curînd se va naște un nou copil. Se crede că, dacă dă cineva mîna de sărutat peste prag, acela va avea mulți copii. Se crede că acei copii care se nasc șchiopi, orbi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îți pică un dinte ori o măsea, să-l zvîrli peste casă și să zici: „Paserea lui Dumnezeu, na-ți un dinte de fier și dă-mi unul de oțel.“ Dacă la botez plînge copilul, nu e bine să-l legeni pe brațe, că îi vor cădea dinții. Dacă cutare om freacă cu degetul dinții unui om mort și pe urmă freacă cu acela dinții proprii, nu-l mai dor dinții în veci. Se crede că dacă mănîncă cineva pîne din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
intra. Ouă părăsite nu este bine a se lua, c-apoi din ele ar ieși Necuratul. Să nu strici stîrpitura de ou crudă, ci s-o învălești în jăratec, că-i dracul înăuntru în chip de șarpe. Se crede că, legănînd un casnic deja în vîrstă un leagăn deșert, lea gănă un duh necurat. Dracul iese întotdeauna la miezul nopții pe locul unde s-a făcut vreun omor. Copiii pierduți se prefac în diavoli sau draci, și zi și noapte plîng
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
încălzească, și după ce se va la să n-o lese mult în casă, ca să nu îmbătrînească la părinți. îndată după ce te-ai lăut, e bine să te speli cu apă rece, că de nu, apoi șede Maica Domnului în genunchi. Leagăn Cînd se răstoarnă copilul în leagăn, să-l ferești de foc și de opăreală. Să nu vinzi leagănul în care au crescut mai mulți copii, că nu e bine. (Gh.F.C.) Dacă legeni leagănul gol, copilul nu mai crește. (Gh.F.C.) Legumă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de nu, apoi șede Maica Domnului în genunchi. Leagăn Cînd se răstoarnă copilul în leagăn, să-l ferești de foc și de opăreală. Să nu vinzi leagănul în care au crescut mai mulți copii, că nu e bine. (Gh.F.C.) Dacă legeni leagănul gol, copilul nu mai crește. (Gh.F.C.) Legumă Legume și mai ales leuștean de ți se fură din grădină, verdețurile se usucă. Lehuzie Femeia lăuză să nu se uite pe vreo cîmpie cu iarbă verde, căci se va usca acea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lung timp; iar cînd îi ies întîi în falca de sus, are să moară degrabă. Copiii care merg pe drum și calcă în vigajuri* de căruțe, le vor muri părinții. Se crede că copiii care se nasc sîmbăta mor curînd. Cînd legeni albia copilului fără ca el să fie în ea, copilul moare. Dacă e vreun mort în sat și strigă vreun găzar* ori altcineva prin sat, se zice că în curînd mai moare și altcineva. Spre a ști ori va muri cineva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vită, apoi e bine a spăla o piele de helge și a spăla rana cu acea apă. Cînd te-a mușcat cîrcăiacul, să te strîngi bine mai în susul mușcăturii, ca să nu se împrăștie veninul în tot trupul, și să te legene patruzeci de inși cu cîte-o mînă în o pătură - ori de nu, apoi douăzeci de inși cu amîndouă mînile, că te ușurezi. Cînd te-a mușcat șerpele, să-ți strîngi pielea pe dedesubtul mușcăturii cu o ață, și punga formată
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zice: „Mînca-i-ar mama buricul!“ Pentru ca femeia să nască copii, moașa îngroapă buricul la rădăcina unui măr tînăr și sănătos, sorocind la cîți ani să mai nască nepoata alți copii. Cînd copilul se scoală din albie, se dă jos și-și leagănă covata, mama va mai face copii. Copilul mic, cînd este desfășat și ține picioarele în sus, prevestește că mă-sa va mai face un copil. Se crede că dacă amintește cineva numărul copiilor cuiva și din greșeală zice că respectivul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
desparte ogoarele helgă - helge, nevăstuică albă hîrb - obiect uzat hîrleț - pintenul iadeșului hlei - lut hluj - cocean hogeag - coș de fum hojma - neîncetat holeră - cătină hospă - hoaspă, coajă de graminee și leguminoase hui (a) - a vui huscă - bulgăre huți (a) - a legăna I iarba-fierului - plantă fantastică, rînduniță iască - ciupercă folosită la aprin derea focului inima căruței - bucată de lemn ce leagă osia din spate iță - fir de urzeală ce formează rostul la țesut izbitură - vînătaie î îmbărbura (a) - a unge fruntea, bărbia
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe profi, care poate știau mai multe, aveau vizibilitate mai mare prin geamul ăla din față, prin care tot orizontul năvălea înăuntru. Era tăcere. Deși poate toată lumea intuia cauza opririi. Proful de religie i-a îndemnat să reia cîntecul. Își legăna brațele ca un dirijor, cîntînd primele versuri. Copiii au încercat timid, dar nu se lega. Mintea le era umplută de curiozitate, încît nu mai rămînea loc decît pentru frînturi de melodie în derivă. Au așteptat mult așa. În sfîrșit autocarul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Cunună de spini pe cap Fiere i-au dat de-a gustat Cu oțet l-au adăpat İ-au bătut piroane-n talpe Pentru păcatele noastre. CÎnd sufletul și l-a dat Munții s-au cutremurat Păduri mari s-au legănat Bisericile-au crăpat Soarele s-a-ntunecat Luna-n sînge s-a schimbat Îngerii-ncepură-a plînge Cu sfinte lacrimi de sînge. ăă - Rabdă Doamne răstignire Pentru-a noastră mîntuire Și de-acum pînă-n vecie Amin Doamne, slavă Ție ! >> -//,,O
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
copilului universal, mama lui este tipul mamei din toate timpurile, o femeie superioară, cu fire sociabilă: "Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat, când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu-i gângurind și uitându-mă în ochii ei cu drag". Trăind la granița fabulosului, universul Smarandei e un univers cu datini și obiceiuri. Ea este o ființă aleasă, care înțelege
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
bine aspirația geniului spre împlinirea iubirii absolute. b. poezia de inspirație folclorică (și mitologică) unele teme și motive poetice au fost preluate din folclor, din mituri populare și au fost îmbogățite cu idei filosofice: Călin (file din poveste), Ce te legeni, Somnoroase păsărele, La mijloc de codru, Revedere, Făt-Frumos din lacrimă, Luceafărul, O, rămâi, Peste vârfuri. c. evocarea trecutului istoric poetul a evocat trecutul glorios al poporului în antiteză cu prezentul decăzut (Scrisoarea III), lupta împotriva inechității sociale (Împărat și proletar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
europeană (Trecut-au anii). În poezia eminesciană este ilustrat atât timpul individual, cât și timpul universal (Scrisoarea I), cu diferite motive poetice: "fortuna labilis" (soarta schimbătoare), "vanitas vanitatum et omnia vanitas" (deșertăciunea deșertăciunilor) în Trecut-au anii, Revedere, Ce te legeni, Memento mori, Glossă, Cu mâne zilele-ți adaogi etc. f. tema cosmosului este reprezentată de următoarele elemente: cerul, sorele, luna, stelele, luceferi, nouri, geneză, infinit, haos, muzica sferelor, zborul intergalactic, extincția în Scrisoarea I, Luceafărul, La steaua, Melancolie, Rugăciunea unui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
universal" (Mircea Eliade). Intenționa să scrie o epopee națională începând cu Dragoș Vodă și mitul lui Zamolxe: Gemenii, Memento mori, Rugăciunea unui dac, Strigoii, Dragoș Vodă, ciclul Mușatinilor. În poezia eminesciană identificăm teme și motive populare: Călin-Nebunul, Revedere, Ce te legeni, Luceafărul, dar și o natură eminesciană: Sara pe deal, Dorința, Mai am un singur dor, Revedere, Luceafărul. Limbajul eminescian valorifică lexicul popular arhaic ("clopotul vechi împle cu glasul lui sara"), împletește imagini vizuale cu auditive ("Duduind soseau călării ca un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
autohton prin interesul pentru folclor (culegător de folclor, idei despre creația populară, valorificarea unor teme și motive folclorice). Poetul a adăugat noi structuri epice (Călin-Nebunul, Făt-Frumos din lacrimă, Călin file din poveste), a conferit textului virtuți filosofice (Revedere, Ce te legeni), a investit textul cu simboluri și semnificații (Luceafărul), a îmbogățit universul poetic, în general, cu elemente de vocabular, expresii orale, imagini poetice, elemente de versificație de tip folcloric (Povestea codrului, Călin file din poveste, Crăiasa din povești, Luceafărul, Scrisoarea III
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]