3,597 matches
-
dădeau seama cât timp trecuse. Și-au șters cu palma sudoarea de pe față și s-au ridicat. Au coborât printre arbori, spre plajă, voiau să facă o baie, să se răcorească. Soarele ajunsese la asfințit, orăcăia o broască. Și-au lepădat din câteva mișcări hainele de pe ei și au intrat în apă. Deodată, Mircea a strigat speriat, arătând cu mâna întinsă ceva în dreapta lor: -Biță, uite, bă, ce e-acolo! Biță a întors capul și a privit în direcția aceea: pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
buretele umed, de pe tabla neagră o propoziție greșită, care nu-ți convine) episodul sinistru cu arestarea lui, cu chinurile fizice la care fusese supus acolo, cu declarația incriminantă despre mama, cu angajamentul semnat. Astfel funcționa fratele meu Vlad: ștergea, uita, lepăda peste bord ceea ce nu făcea parte din proiectul pe care și-l făurise el pentru sine. Această funcție a memoriei sale îl ajuta să pășească triumfător înainte, îl ajuta să-și trăiască visul. Într-o zi a primit o vizită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
plutirea într-o nacelă și, ca să plutească, să zboare așa cum își dorea, era obligat să arunce lestul, savura, săculețele de nisip, balastul, acesta era prețul; clipele cât scria conștiincios „referatele“ erau lestul, săculețele de nisip, savura, balastul, de care te lepezi, pe care le sacrifici dacă chiar ții morțiș să zbori, clipele acelea nu făceau parte din existența lui, din ființa lui. Erau prețul plătit pentru ca să se împlinească dăruirea lui literară. Și într-adevăr, cariera sa literară, succesul său scriitoricesc erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se încurcase cu unul mai tânăr și fugise de acasă...). A adormit când se lumina de ziuă, iar somnul său agitat a durat numai câteva zeci de minute. Când s-a trezit, a obținut răspunsul mult căutat, cum să se lepede de vechea sa persoană, atât de oripilantă pentru el însuși, acum. A obținut acest răspuns după care tânjea, dar nu l-a obținut în mod direct, prin puterea minții sale, ci cumva peste voința lui: în dimineața aceea i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ilie, care era mutat de la Hlinaia și l-au dus în Tiraspol și astăzi este tot în Tiraspol și taman era ziua lui de naștere și tatăl lui mort! <Te felicităm cu ziua ta de naștere, dar tata tău a lepădat viața!> și el spune că a început să plângă. Nina mie mi-o spus și tot de la ea știu că tot acel gardian i-a dat ceva de băut și trei zile nu s-a sculat și nici nu a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
picioare. De îndată ce și-a revenit, glaciala șefă a catedrei de testosteroni și-a dat seama că există necazuri și mai mari decât invadarea Chinei și un tsunami pe Herăstrău. Că un al doilea bărbat care s-o suporte, dacă se lepăda de domnul Coteț doar pentru că acesta suferise o criză devastatoare de mirare, nu mai găsea. Spre mirarea și mai mare a celor unsprezece profesori penali, trufașa, meschina, odioasa șefă de catedră și proprietară a Universității neatestate s-a lăsat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
său avusese un moment de nebunie, așa, ca un sifilis - dar nu ca dumneavoastră. Mai mult răgea.“ „Doar nu vrei să spui că răgea arii de operă?!“ „Ba da, domnu’ bariton - a mai zis Marin cu aerul omului care se lepăda de un păcat și putea să moară liniștit -, o zicea mereu pe aia cu la donai mobilă. Și, când era beat, plângea că nimeni nu pricepea ce cântă. Toți credeau că e ceva de prin Teleorman“. Visul de o mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
silă de mine, de lumea în care mă născusem și de tot ceea ce avea să urmeze. Locuiam în cartierul Balta Albă și, până la jumătatea drumului spre casă, n-am conștientizat toate consecințele momentului de furie care mă împinsese să mă lepăd de munca mea de trei ani. Nu aveam un al doilea exemplar, deoarece scrisesem cartea direct la mașină. Brusc, m-a cuprins panica, în același chip în care mă copleșise și furia. Am schimbat autobuzul într-un soi de transă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
chip li se așterne un soi de lumină, oricât de mohorâtă ar fi ziua, care face ca ridurile să se vadă mai puțin. Uneori, se poate și invers: intervii radical la efecte și, ca prin minune, dispare cauza. Câine bătrân, lepădat într-un parc În urmă cu trei ani, soții D. traversau grăbiți Grădina Cișmigiu, ca să ajungă la ora 9:00 la Primărie, unde aveau audiență. Un câine de rasă mare cât un vițel, tremurând din tot corpul, ca lorzii aceia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
chiar și atunci când își trăiau ultimele zile, tot respectau protocolul și se îmbrăcau la patru ace. Povestea câinelui o știe de-acum multă lume, fiindcă familia D. e frecventată. Totuși, puțini discută condiția morală a foștilor stăpâni, care s-au lepădat de câine atunci când, bătrân și bolnav, „nu mai dădea bine la rang“, nu mai plusa prin prezența lui la ifosele casei. Tocmai pentru că era mare cât un vițel și tot ceea ce impresiona plăcut atunci când era tânăr stânjenea acum, când era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Bisericii Greco-Catolice, interzise. De astă dată pedepsele - deși mai mici decât cele din procesele Nunțiaturii - au fost mai mari decât cele din 1949, iar unii franciscani au fost condamnați a doua oară și, totuși, spre onoarea lor, nu s-au lepădat nici acum de legământul lor de ascultare, sărăcie și castitate. Poate tocmai austeritatea proprie confesiunii lor i-a ajutat să suporte cu stoicism regimul alimentar mizerabil, duritatea muncilor fizice la care erau supuși, ca și bădărănia și obrăznicia cu care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care ne îndeamnă să ne purtăm față de Bunul Dumnezeu așa cum un copil se poartă față de tatăl său. Împlinirea a cincizeci de ani de la trecerea din viață a acestei smerite călugărițe, ne invită azi să ne gândim la aceste adevăruri, și „lepădând toată răutatea, tot vicleșugul și fățărniciile, și pizmele și toate clevetirile, ca niște prunci de curând născuți să iubim laptele cel spiritual și curat” (1Pt 2,1-2), și să primim înțelepciunea cea de sus, - înțelepciunea pruncilor - care este „curată, făcătoare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mele de episcop cu sfânta Cruce!” Răspunsul acesta de împotrivire i-a pus pe gânduri pe atei, cei fără Dumnezeu, dar totuși îl respectau pentru curajul său și pentru caracterul lui hotărât de om sincer. Anchetat deseori, și silit să lepede haina franciscană, Excelența sa răspundea cu curaj și hotărât: „Puteți face cu mine ce vreți, eu nu lepăd haina franciscană, nu mă las de credința catolică și nu-l părăsesc pe Domnul Dumnezeul nostru Isus Cristos”. Cu răbdare, curaj și eroism
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cei fără Dumnezeu, dar totuși îl respectau pentru curajul său și pentru caracterul lui hotărât de om sincer. Anchetat deseori, și silit să lepede haina franciscană, Excelența sa răspundea cu curaj și hotărât: „Puteți face cu mine ce vreți, eu nu lepăd haina franciscană, nu mă las de credința catolică și nu-l părăsesc pe Domnul Dumnezeul nostru Isus Cristos”. Cu răbdare, curaj și eroism a suportat toate șicanele terorii comuniste, umilit și supus la tot felul de anchete murdare de către cei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de credința catolică și nu-l părăsesc pe Domnul Dumnezeul nostru Isus Cristos”. Cu răbdare, curaj și eroism a suportat toate șicanele terorii comuniste, umilit și supus la tot felul de anchete murdare de către cei fără Dumnezeu, nu s-a lepădat niciodată de Cristos și Biserica catolică, ci a rămas ferm apostol fără nici un fel de „Iuda”, păstrându-și legea catolică. „...În anul 1952 când executam condamnarea la Canal am fost dus la securitatea din Constanța și anchetat dacă îl cunosc
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ne jertfim cu Isus pentru mai marea slavă a bunului Dumnezeu și pentru mântuirea aproapelui nostru, căci spune Isus: „Qui vult venire post me, abneget semetipsum, tollat crucem suam et sequatur me” - Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze (Mt 16,24). Să iubim posturile și mortificarea simțurilor, căci: „Cei ce sunt ai lui Cristos și-au răstignit trupul cu patimile (Gal 5, 24). Într-un cuvânt, dreptatea și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
1948, luna octombrie, ziua 3, când, venind hoardele barbare de comuniști ca să trecem de la religia greco-catolică la cea ortodoxă am fost nevoit să părăsesc parohia, după ce mai întâi am oficiat Sf. Liturghie și am îndemnat pe credincioși să nu-și lepede credința și să nu semneze nici un fel de act în acest sens. După slujbă, cu o desagă în spate și un toiag în mână, am dispărut din localitate mergând în pribegie. Nu mi-a fost ușor, dar cu ajutorul lui Dumnezeu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
studiile și a fi hirotonit preot. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru anii de suferință pe care i-am considerat un dar al său pentru mântuirea sufletului meu și totodată pentru Sfânta Biserică. Este adevărat, nimeni nu ne-a cerut să ne lepădăm de credință, dar motivul arestării, al maltratărilor și al închisorii a fost pentru că aparțineam Bisericii Catolice. Pr. Iosif Sabău Hălăucești, 10 aprilie 1992 Interviu cu ministrul provincial al călugărilor catolici Franciscani Conventuali din Moldova, pr. Iosif Sabău, luat de Bogdan
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui, tot peste câmpii, tot peste păduri, călcând la pământ grânele, scuturând la pământ roadele, Cum merge vântul, și ploaia, și grindina, Cântând, Suflete, hăulind, Suflete, Să nu mai fim cuminți, Suflete! Să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sunt în toate mințile. Îmi amintesc de vremea dictaturii ca de o viață spânzurată de-o ață subțire, în care ajunsesem să aflu tot mai multe lucruri dintre cele ce nu pot fi spuse în cuvinte. Dar nu m-am lepădat de această știință care te face ridicol în ochii celorlalți, n-am putut să nu țin seama de ea în scrisul meu. M-am încăpățânat să le vin de hac buruienilor din cimitir, luându-le pe la spate și de la distanța
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
biata ta piele croită zgârcit - pentru că cerul și cu iarba s-au încurcat împreună. Să resimți frumusețea peisajului ca pe o amenințare, ca pe legănarea unei pendule devorându-și singură tic-tac-ul, suind cu tine deasupra ierbii până-n azurul buimac și lepădându-te acolo sus, sau coborând, strivindu-te în negrul bătucit al mormântului și lepădându-te. Această minoritate germană era privită de ceilalți ca insulă a friților naziști, dar ea se vedea pe sine ca insulă a celor pedepsiți fără vină
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Să resimți frumusețea peisajului ca pe o amenințare, ca pe legănarea unei pendule devorându-și singură tic-tac-ul, suind cu tine deasupra ierbii până-n azurul buimac și lepădându-te acolo sus, sau coborând, strivindu-te în negrul bătucit al mormântului și lepădându-te. Această minoritate germană era privită de ceilalți ca insulă a friților naziști, dar ea se vedea pe sine ca insulă a celor pedepsiți fără vină de români. Că doar românii cu Antonescu al lor fuseseră, la fel ca și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
amețitor în aerul care părea alcătuit din cristale reci albe-vineții gata să pedepsească pe oricine ar fi îndrăznit să le opună rezistență. Era cumplit! Vai de bietul călător prins la drum pe o asemenea vreme! "Viscolul prinde colbul să-și lepede, Lunec-o troică, lunecă repede... Veselă-n troică peste întindere, O tinerețe fuge cu-aprindere." (Serghei Esenin) Nu existau decât două variante: ori ajungi la destinație, ori ești învins și te acoperă troianul, de sub care nu vei mai fi scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Dar mai întâi a fost obligat să-și repare unealta. Furca juca în coadă și n-avea nici cuiul care s-o fixeze. A cotrobăit prin chichineața moșului și până la urmă a găsit un clește și-un ciocan. Și-a lepădat cămașa pentru a fi în contact mai direct cu razele binefăcătoare ale soarelui și făcându-și sfânta cruce așa cum se obișnuiește la români la începutul oricărei activități a înfipt cu putere furca în bălegar. Ah, ce senzație plăcută! Corpul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce naș, de popă și de cantor. Două mi s-au părut verigile cele mai importante din cadrul acestei sacre operațiuni: lepădarea de Satan și acordarea numelui. Conform tradiției ecleziastice, întrebarea era adresată de trei ori. Am procedat ca atare. Te lepezi de Satan? Dobitocul a bătut cu piciorul în pământ, vrând în acest chip să-mi atragă atenția că are copita despicată, negând hotărât și categoric posibilitatea îndeplinirii unei asemenea cerințe. Te lepezi de Satan? Trecând noi prin dreptul unui stufăriș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]