3,209 matches
-
al Avestei care a ajuns până la noi poate fi considerat un ansamblu de texte și fragmente eterogene, utilizate cel mult pentru cerințele liturgiei, ale practicilor de purificare și, poate, pentru conduita morală. Preponderența unor asemenea cerințe, mai ales de tip liturgic, nu trebuie să Înșele asupra naturii reale și orientării diferitelor părți ale Avestei actuale. De exemplu, ar fi cu siguranță o greșeală să considerăm că toate textele din Liturghierul roman sunt concepute pentru uzul liturgic. Din Avesta sasanidă, conform descrierii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cerințe, mai ales de tip liturgic, nu trebuie să Înșele asupra naturii reale și orientării diferitelor părți ale Avestei actuale. De exemplu, ar fi cu siguranță o greșeală să considerăm că toate textele din Liturghierul roman sunt concepute pentru uzul liturgic. Din Avesta sasanidă, conform descrierii și sumarului din D¶nkar, rămân, În afară de numeroase fragmente, și câteva părți consistente. Din secțiunea „gathică” s-au păstrat diferite capitole din Yasna, inclusiv G³th³, precum și fragmente din Had½kht nask (cf. infra); din secțiunea „rituală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doctrine și practici, rod al unor variate amestecuri, sinteze și codificări, survenite În epoci diferite și provocate de diferiți stimuli și condiționări istorice și culturale, iar uneori chiar politice și sociale. Fără Îndoială, o mare parte a aspectului doctrinar și liturgic al zoroastrismului, așa cum Îl cunoaștem astăzi, trebuie să se fi format Încă de la Începutul epocii sasanide (secolele III-IV d.Hr.). Totuși, inițial, În epoca ahemenidă - adică nu mai puțin de șapte secole Înainte -, zoroastrismul a Înregistrat o primă sistematizare, reflectată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor Ameșa Spenta, ca Aka Manahxe "Aka Manah", „gândul rău” (În limba pahlavi, Ak½manxe "Ako>man"), sau Vohu Manah; parțial, chiar și aceștia par a fi mai degrabă personificări ale forțelor malefice, care influențează negativ ordinea cosmică, conduita morală, practica liturgică și prescripțiile impuse de legea purității omului și a elementelor naturale. Între acestea din urmă, entitățile care urmează sunt caracterizate În mod special de o tipologie foarte variată: Apaoșaxe "Apaoșa", demon al secetei, rivalul lui Tștrya; Ast½.vidh³tu, demon al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele cele cinci timpuri sau g³h, de la răsăritul soarelui, amiază, apus, miezul nopții și zori, și cele care trebuie folosite În situații speciale, pentru funcțiile funebre sau În sărbătorile legate de anotimpuri. Rugăciunile zilnice fac parte dintr-o nouă regulă liturgică sau dintr-un serviciu divin (bandagș) foarte vechi (Boyce, 1992, pp. 84 sq., 138 sq.). Această regulă a ajuns mai apoi să fie modificată și, Într-un final, probabil În perioada sasanidă, codificată. Zoroastrismul este bine organizat În ceea ce privește sărbătorile legate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
șase acțiuni distincte, săvârșite În șase etape succesive care contemplă pregătirea și consacrarea ingredientelor care aparțin lumii vegetale și animale, cum ar fi (numele sunt citate În forma dată de Modi, 1922): barsom (În avestică, baresman), esențial pentru orice slujire liturgică În afara casei, constând la origine, Într-un mănunchi de ramuri vegetale (astăzi Înlocuite cu tije de metal), care a devenit emblematic pentru funcția sacerdotală (Flattery și Schwartz, 1989, p. 84); aiwyaonghan (literal, „legătură”), o frunză de palmier, care, spălată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apă și făcută sul, era folosită pentru legarea barsom; urvar³, o ramură de rodiu; jșvam „(lapte) viu” de vacă sau de capră; și haoma. Propriu-zis, yasna constă esențialmente În recitarea celor șaptezeci și două de capitole avestice În timpul unor acte liturgice; dintre acestea au importanță deosebită consacrarea și consumarea unei bucăți de pâine rotundă, asemenea azimei (În limba pahlavi, dr½n; În persană, dar¿n), preparată din făină de grâu și ghi (unt purificat) pentru a fi mâncată de preotul oficiant principal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unele ceremonii focul era adus dintr-un alt edificiu În care era păstrat pururi aprins. Templul sau „locuința” focului (În limba pahlavi, ³takhș kadag; În persană, ³takhșkada) este principalul loc de cult al religiei zoroastriene În orânduirea practicilor rituale și liturgice care, foarte probabil, provin din perioada sasanidă (Menasce, 1964), deși dezvoltarea lor inițială nu este foarte clară (despre templele focului, cf. Schippmann, 1971; Boyce, 1975b; 1989a, 1989b). Focul care nu trebuie stins niciodată; el arde Într-un mare vas metalic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unul la Udwada și unul la Naosari, venerat În mod special, Sanj³na Âtaș Bahr³m „țr³nș³h” (cf. Boyce, 1979, pp. 166 sq., 171 sq., 188 sq.). La ritul de inițiere și cultul adus În templele focului se adaugă numeroase alte practici liturgice, care țin de purificare, chiar și de păcate, prin mărturisirea lor și ispășirea pedepselor; de asemenea, există rituri și obiceiuri pentru moarte, naștere, ceremonii nupțiale (Modi, 1992, pp. 1-45). Printre riturile de purificare trebuie menționate p³dy³b (cf. Boyce, 1991) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce angajante și mai complexe: de la simplele abluțiuni zilnice Înaintea rugăciunii prevăzute de primul rit, până la cele complicate prevăzute de al doilea, rezervate pentru momentele de „trecere” (inițiere, căsătorie etc.), Împlinite În prezența unui preot și Însoțite de alte acțiuni liturgice, cum ar fi consumarea simbolică a unei frunze de rodiu și a urinei de vacă (g½m¶z), recitarea unui confiteor (petșt) și o baie finală (Modi, 1922, pp. 95 sqq.; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 108); În sfârșit, al treilea rit este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Avesta există un alt termen pentru a-i desemna pe cei care aparțin castei sacerdotale, alcătuind o clasă socială: ³thravan, athaurvan (În limba pahlavi, ³sr½n), cu o etimologie incertă. Mai sunt cunoscute și alte nume pentru preoții destinați anumitor funcții liturgice În yasna, Însă, cu timpul, datorită simplificării ritualului, numărul acestora s-a redus la două figuri: z½t (În avestică, zoatar) și r³spșg, personalul destinat serviciului divin principal din religia zoroastriană. 3. DEZVOLTAREA ISTORICĂTC "3. DEZVOLTAREA ISTORICĂ" 1. Perspectiva istoricătc "1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
p. 56). Din aceste izvoare, pe ansamblu, Kerdșr apare ca fondator al puterii clerului magilor la Începutul dinastiei sasanide, restaurator al Religiei mazdeiste prin Întemeierea marilor temple ale focului (³dur ș Wahr³mxe "Wahra>m") și executarea corectă a diferitelor servicii liturgice („rituri ale zeilor”: kerdag³n ș yazd³n) În toate ținuturile În care exista zoroastrismul („ținuturile magilor”: mowest³n), ca ceremonii ale g³h³nb³r (radpass³g: MacKenzie, 1970), stipularea documentelor (gitt), statutelor (p³dikhșșr) și a registrelor (m³day³n), corectarea deviațiilor conduitei sau doctrinei magilor risipiți În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În același ritm cu cea a structurilor religioase. La sfârșitul secolului al XIX-lea existau 120 de anjoman sau adunări comunitare răspândite În India - mai ales, dar nu numai, În Gujarat -, mai multe sau mai puține dakhma pentru Îndeplinirea practicilor liturgice funerare și 134 de mici temple ale focului, În timp ce Âtaș Bahr³mxe "Bahra>m" crescuseră de la unul singur - Sanj³na Âtaș Bahr³m „țr³nș³h”, originar din Sanj³n - la opt (Boyce, 1979, p. 209; cf. supra, subcapitolul 2.5). Clerul comunității parsi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost trimis la Yazd și Kerman de către un laic bogat și influent din Naosari, Changa Asa (Karaka, 1884, I, p. 216; II, pp. 4 sqq.; Boyce, 1979, p. 172), pentru a se sfătui cu Înțelepții din Iran În privința unor probleme liturgice și a unor norme de comportament. Odată instaurate, schimburile dintre cele două comunități au continuat până la sfârșitul secolului al XVIII-lea (cf. supra) și au fost reluate În forță În a doua jumătate a secolului următor. Acestea nu au folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
O remarcabilă valoare artistică are o prelucrare, fastuos ilustrată, a Bibliei, intitulată Chipurile Vechiului și Noului Testament. Transpunând integral în românește principalele cărți de cult, A.I. contribuie, în mare măsură, la naționalizarea serviciului divin, fiind considerat un creator al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele au avut o circulație redusă. Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie, pareneză sau panegiric, ceea ce frapează în aceste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
mântuire " " la soif du salut " (Sufletul satului/L'âme du village) (Miclău, 1978 : 281) ; " la soif de rédemption " (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 149) ; " la soif de rédemption " (L'âme du village) (Stolojan, 1992 : 43) ; " minunea " " le prodige " (Bunăvestire/Annonciation) (Loubière, 2003 : 63) ; " liturgic astrul mă-ntâlnește-n vai " " l'astre liturgique me rencontre seul " (Răsărit magic/Lever magique) (Miclău, 1978 : 433) ; " patrafir " " étole " (Tămâie și fulgi/Encens et neige) (Miclău, 1978 : 231) ; " étole sacerdotale " (Encens et neige) (Poncet, 1996 : 78) ; " Îi sunt obrajii
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sculptorului, ci consecința unei soluții tehnice privind reconcilierea sculpturii, prin excelență volumetrică, cu bidimensionalitatea canonică a picturii bizantine care topește orice relief în hieratismul sever al liniei, scoțând orice obiect sau personaj în afara timpului, a istoriei, într-o dimensiune transcedentală, liturgică. Pictura bizantină este antimimetică, nu urmărește identificări de ordin spațial sau fizic. Art Nouveau-ul sesizează tocmai efectul decorativ al liniei și spiritualizarea ei în pictura bizantină. Paciurea alege să urmărească virtuozitatea acestei linii, reducând rolul unei dimensiuni prin efectul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elvețieni. Un tablou precum cel al lui Alix d'Anethan, Femeile sfinte la mormânt (1892), care alături de pictori precum Alexandre Séon sau Alphonse Osbert în Franța invocă moștenirea artistică a unor Gustave Moreau sau Puvis de Chavannes, relevă aceleași coregrafie liturgică. Trei femei alcătuiesc un grup consolidat prin intermediul gesturilor lor. Prima dintre ele se află într-o atitudine de devot, următoarea îi cuprinde brațul și-și reazămă capul de umărul ei, iar ultima se sprijină de spatele celei de-a doua
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aromele, sugerează o condiție princiară, Excelsior-ul macedonskian, pe care Poetul îl recomandă de pe tronul său. Poezia reprezintă o încununare aristocratică a unor calități de ordin estetic. Regimul nocturn al desfășurării de incantatoriu medieval al cenacului are și o notă liturgică, poetul oficiază un ritual estetic, se disociază de spațiul profan pentru a fi introdus într-o dimensiune sacră, cea a poeziei. Întreaga recuzită, precum și ceremonialul estetic vizează un contact cu frumusețea absolută, cu poezia, care recomandă asemeni misterului revelat o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
piese importante, de o certă valoare estetică, dar și ilustrațiile erotice cu care este tapetată baia, în măsură să creeze atmosfera hedonistă de juisanță estetică, tincturată concupiscent a seniorului. Chiar obiectele de cult ortodox sunt deprivate aici de funcția lor liturgică, sacrală, pentru a fi reinvestite estetic. Singura religie la care estetul aderă este cea a artei. În această privință, îi putem opune spiritul ingenios și sever de erudiție papistașă cu accente iezuite al lui Des Esseintes, în locuința căruia domnește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un roșu stins, ca și mobila, având ici-colo ornamente românești. Pe pereți, lucrări de Verona, de Ștefan Popescu, de Simonidi, de frate-meu"580. Sunt situații unde importul estetic este menit să evoce, dimpotrivă, înrădăcinarea în tradiția românească de sugestie liturgică. "Candelabrele peste tot în stil danez, de alamă lustruită, imitație perfectă a policandrelor noastre bisericești"581. Scara are în drum o loggia, unde se află un bust în marmoră realizat de Paciurea, bust care consacră amintirea mamei. Nota intimistă se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai multe cuvinte ceea se poate exprima Într-unul singur; Capitala Franței (Paris) Învingătorul de la Austerlitz (Napoleon) Astrul zilei (Soarele) „Dar deodată, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri În ușa compartimentului „unde nu intră decât o persoană...” (I.L. Caragiale) „Liturgic astrul mă-ntâlnește-n voi, dezbracă patria de Întuneric...” (L. Blaga); - pleonasm: folosirea mai multor cuvinte sau construcții decât ar fi necesar pentru exprimarea ideii: „Moaie pana În culoarea unor vremi de mult trecute / Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prin paradoxuri, anacronisme și dialoguri comice. - Tabăra lui Vlad Țepeș, absent ca personaj, dar prezent În spirit, reprezintă un tablou al țării În manifestările ei rituale de viață și luptă, dintr-o perspectivă tragică. Gluma este gravă, ironia are ton liturgic, simbolul nu mai este anecdotic, ceremonialul izgonește pălăvrăgeala. În tabăra lui Mahomed domină hazardul, arbitrariul, oamenii sunt mutilați, decapitați În chip absurd la capriciul tiranului. În tabăra lui Țepeș, moartea este un sacrificiu, ca asumare a destinului tragic. Obiceiul de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
critic interbelic și mai apoi prin cea a naționalismului fanatic exprimat în crezul legionar arată că ridicarea unei noi pături sociale de români transilvăneni orășeni alcătuită din boieri, boiernași, producători, meșteșugari și târgoveți a condus la disatisfacția generală față de slavona liturgică, inadecvată tranzacțiilor comerciale. Motivați de interese materiale, aceștia nu mai puteau fi satisfăcuți de limba slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate în abur de tămâie" (Panaitescu, 1965, p. 7), dar anacronică în contextul noilor necesități practice ale relațiilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în modificările câmpului literar răsfrânte asupra literaturii didactice. Examinată sub aspectul literaturii didactice, istoria educației românești poate fi etapizată în trei mari perioade, decupate cronologic în virtutea dominației a câte unui tip de carte școlară. Acestea corespund: i) bucoavnei (și cărților liturgice folosite în școlile bisericești); ii) abecedarului; iii) manualului. Apariția unui nou tip de carte școlară, motivată de presiuni cultural-ideologice și de necesități imanente practicii educaționale ce țin de specializarea și eficientizarea procesului de învățare, nu a dus la înlocuirea subită
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]