14,092 matches
-
la frizerie. Nu m-am dus la Tanți de pe Academiei, pe care o frecventam, ci la una de la piața Kogălniceanu. Așa am cunoscut-o acolo pe Vichi. M-am mai întâlnit apoi cu Pr. prin ’91 la „Tic-Tac“. Descoperisem intimitatea localului, după ce mulți ani îl ocolisem. În înserat, când veneam eu, după ieșirea de la serviciu, era aproape pustiu. Îmi alesesem o masă lângă geam, unde îmi beam în liniște votca și apa minerală. Câteodată, la masa vecină, veneau niște indivizi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nehotărât dacă să intru în „Gambrinus“ sau să mă duc să iau troleibuzul din fața restaurantului „Cișmigiu“. Restaurantul încă mai funcționa. De la acea stupidă seară când am văzut-o pe Ester acolo, nu am mai intrat decât o singură dată în local. De câte ori treceam prin fața lui, zâmbeam zgribulit, încovrigat în mine, în chirceala unei strânsori sufletești. O ciudată senzație de rușine mă năpădea, de parcă acolo, în acea seară de demult, fugind speriat de Ester, îmi descoperisem, în adevăr, micimea sufletească. Neputința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ăsta rustic’ și te dezmeticesc mintenaș, a hohotit popa. Am intrat în restaurantul rustic de la cealaltă intersecție. Pe vremuri fusese acolo o grădină, tot „Trocadero“, apoi un bufet popular, iar după ce afacerile luaseră avânt, îl transformaseră într-un fel de local cu circuit închis, decorat rustic. Nu mai intrasem de ani buni acolo. Popa se pare că era cunoscut, dacă nu cumva un obișnuit al localului. Un băiat, cu un costum de arnăut, ne-a condus la un separeu discret. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apoi un bufet popular, iar după ce afacerile luaseră avânt, îl transformaseră într-un fel de local cu circuit închis, decorat rustic. Nu mai intrasem de ani buni acolo. Popa se pare că era cunoscut, dacă nu cumva un obișnuit al localului. Un băiat, cu un costum de arnăut, ne-a condus la un separeu discret. O canapea, pe care popa se tolănise răsuflând zgomotos, și două scaune de-o parte și de alta a mesei. Popa se rotunjise mult, își răsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vale, aveam liliac și straturi de lalele. Înfloriseră toate și mă minunam de minunea lor. Minune de la Dumnezeu, simțeam asta. Visător, popa se tolăni și mai comod pe canapea, lungindu-se pe spate, cu picioarele larg desfăcute, privind spre tavanul localului, de parcă aștepta să se dea la o parte și să i se arate cerul înstelat și bucuriile nevăzute ale tăriilor. Surâse satisfăcut. — Și când mă uit eu așa mai bine, lângă stâlpul de electrică din colțul grădinii, chiar acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Hai, popo, du-te. Nu-i lăsa să te-aștepte la Comisie, i-am spus, împingându-l și trântind ușa mașinii. Am traversat, într-adevăr, și am intrat la „Gambrinus“. Am trecut nepăsător pe lângă mine, cel rămas încă în ușa localului în veșnică așteptare, ezitând dacă să mă duc la masa mea cu cei doi orbi schimbând tandreți doar de ei știute, pipăindu-se cu limbile, ca și cum și-ar degusta obrajii, urechile, negurile, ciozvârta de timp în care i-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simțea vulnerabil. Kerim doar, într-un târziu de noapte, la „Geamandura“, citind parcă în mine, mi-a vorbit de această frică. Era început de martie. Ninsese, ultima ninsoare a acelei ierni, ninsoare a mieilor, cum se spune. Rămăsesem singur în local. Popa Țandără nu venise în acea seară, iar doctorul era plecat în orașul de pe locul anticului Aegyssus pentru nu știu ce anchetă. Nu putuse justifica la un control câteva duzine de fiole cu morfină și voiau iar să-l alunge. Unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Lume nu putea fi decât Raiul. Și nu-i vedeam nici pe doctor, nici pe popă și nici măcar pe mine nu mă închipuiam, cu toate visurile mele de izbăvire, șutați tocmai în Rai. Rămăseserăm doar eu și Kerim în părăsirea localului. Orbul care până atunci cântase din muzicuță la o masă de lângă godin, cu toiagul lui atârnat de un fel de parâmă care spânzura ca o funie de rufe între burlanul sobei și rafturile cu sticle de la tejgheaua lui Borisoff, vânzătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o prostie, o țicneală de-a lui Trombă. La fel de bine însă știam că nu-i de glumă cu așa ceva. Dacă o făcuse, avea să plătească, așa era legea. Intuiam că nu mai este iertare. Coboram și căutam cu privirea un local deschis. O votcă mi-ar fi limpezit gândurile. Închis peste tot. În față la „Gambrinus“ se strânsese ceva lume. Obișnuiții nerăbdători, glorioșii vânători ai cinzecilor hăituite de la prima oră. Abia la brutărie, la „Spicul“, era deschis. La dulciuri, n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scos din popie și l-a băgat la afaceri. Știi ce ghiule avea Țandără ăla? ’ Cea că a investit în răspopit și să aibă grijă ce și cum să nu detroneze banii. S-a sărbătorit acolo, că zicea că-i localu’ amintirilor, cu specific de bulevard. A ținut-o așa toată noaptea. Am stat cu ei la cântare până de i-a dat cu taximetristu’ afară“. Cum nu comentam informația și nici nu mă arătam prea deschis la comunicare, neinvitându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vor adeveri că acele inexistente clipe sunt totuși trecătoare, lesne de biruit. Voi fi plecat din ușa crâșmei, știind că birui, fără să simt biruința. Voi traversa și voi urca spre „Tic-Tac“, intrând fără nici o ezitare de data aceasta în localul aproape pustiu. La masa de lângă masa mea, tot lângă geam, va fi venit nea Dumi Ochiîntors. Sosește pe la prânz și stă până spre seară. Ne cunoaștem de mulți ani. Nu mai avem ce să ne spunem. Aproape nici nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să presupunem, Carax nu apucă să afle ce i s-a Întîmplat Penélopei, fiindcă scrisoarea nu ajunge În mîna lui. Viața i se pierde În cețurile Parisului, unde va duce o existență fantomatică Între slujba lui de pianist Într-un local de varieteu și o dezastruoasă carieră de romancier fără succes. Anii ăștia de la Paris sînt un mister. Tot ce rămîne de pe urma lor e o operă literară uitată și virtual dispărută. Știm că, la un moment dat, se hotărăște să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fumero avea să-și aminească de ziua În care văzuse craniul maică-sii explodînd ca un dovleac copt În apropierea unui bufet din Las Planas și nu simțise nimic, poate doar ceva din plistiseala mortăciunilor. Garda Civilă, anunțată de angajatul localului, care auzise Împușcătura, Îl găsise pe băiat așezat pe un pietroi, ținînd pușca În poală, călduță Încă. Contempla imperturbabil trupul decapitat al Maríei Craponcia, alias Yvonne, acoperit de insecte. CÎnd văzu gardienii cum se apropiau, se mărgini să ridice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lovit un acces de insomnie din cauza acelor provocatoare vecernii amoroase, Împrejurare de care am profitat spre a mă Îndrepta către unul din centrele de informație ale lumii interlope barceloneze, și anume taverna lui Eliodoro Salfumán, alias Sulă-rece, situată Într-un local insalubru, dar nespus de colorat de pe strada Sant Jeroni, mîndria și sufletul Ravalului. Scurtează, Fermín, pentru Dumnezeu. — Asta și făceam. Fapt este că, o dată ajuns acolo, dîndu-mă bine pe lîngă cîțiva din obișnuiții locului, vechi tovarăși de cazne, am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
strecurăm. În vremuri mai recente, locatarii azilului Santa Lucía erau recrutați din rîndurile muribunzilor, bătrînilor abandonați, demenților, nevoiașilor și ale altor cîtorva iluminați ocazionali care alcătuiau consistenta lume interlopă barceloneză. Spre norocul lor, Îndeobște, o dată intrați, majoritatea rezistau puțin; condițiile localului și compania nu invitau la longevitate. După Fermín, defuncții erau retrași cu puțin Înaintea zorilor și făceau ultima călătorie la groapa comună Într-un car donat de o firmă de la Hospitalet de Llobregat specializată În produse din carne și cîrnățărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pun piciorul cu ani În urmă. Vreo doi locatari care asistaseră la bătaie din ușa de la Xampañet se oferiră să mă ajute să-l duc pe Fermín pînă la o stație de taxiuri de pe strada Princesa, În timp ce un ospătar din local suna la numărul pe care i-l dădusem ca să anunțe că soseam. Cursa taxiului mi se păru că nu se mai termină. Fermín Își pierduse cunoștința Înainte de a demara. Eu Îl țineam În brațe, strîngîndu-l la piept și Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Așteptarea e rugina sufletului. — Așadar, dumitale Îți par un caraghios. — Nu. Îmi pari Îngrijorător. Știu eu că, la vîrsta dumitale, lucrurile astea par sfîrșitul lumii, Însă toate au o limită. În seara asta, mergem amîndoi să ne destrăbălăm Într-un local de pe strada Platería care, după cît se pare, face furori. Mi s-a spus că există acolo niște subrete din nord, abia sosite de la Ciudad Real, care-ți scot și mătreața de pe tine. Fac cinste. — Dar Bernarda ce-o să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pentru editorul Josep Cabestany. Domnul Cabestany Îl descoperise În 1927, În timpul uneia dintre călătoriile sale „de prospecție editorială“ la Paris. Julián Își cîștiga existența cîntînd după-amiaza la pian Într-o casă de toleranță și scria pe timp de noapte. Proprietara localului, o femeie pe nume Irène Marceau, avea contacte cu majoritatea editorilor din Paris și, mulțumită rugăminților, favorurilor sau amenințărilor ei cu anumite dezvăluiri, Julián Carax izbutise să publice mai multe romane, la diferite edituri, cu rezultate comerciale dezastruoase. Cabestany cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
accepte nici un bacșiș. Hervé rupea o spaniolă amuzantă, amestecată cu tente de italiană și de portugheză. — Il signore Carax deja m-a pagato cu tuoda generosidade por meus servicios... După cum am putut deduce, Hervé era orfanul uneia dintre damele din localul Irenei Marceau, la al cărui ultim cat locuia. Julián Îl Învățase să citească, să scrie și să cînte la pian. Duminica Îl ducea la teatru sau la concert. Hervé Îl idolatriza pe Julián și părea gata să facă orice pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fi oprit o clipă lângă monumentul Închinat lui Cuza. De aici, În mod sigur, el s-a Întors din nou la restaurant. La Corso, Noimann, cum se spune, se afla printre ai lui. Îl cunoșteau și chelnerii, și șeful de local, și o mare parte din clienții cu care băuse cot la cot, trecând de la o masă la alta. Piața Unirii era un loc străin. Acolo exista riscul să fi fost săltat de poliție și băgat În dubă pentru tulburarea ordinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
această mulțime intrată În transă, În timp ce vocea inginerului continua să se propage din difuzor: „Nu vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul atunci când, cocoțat deasupra unei mese, apăru Însuși colonelul Geană, care, intonând și el un cucurigu lung cât zilele de post, Îi făcu complice din ochi lui Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
copii... ILEANA: Vă mai spun și eu, să știți, Că, dacă nu stați cuminți, Moșu1o să se mâhnească Și pe noi să ne-ocolească... EMILIAN: Văd că Moșul întârzie... Poate că s-a rătăcit. Fiindc-aici s-a construit Un local de școală nou.... Eu mă tem că el ne caută Să ne lase-al său cadou Pe la școala de-altă dată! DANIEL: Fii pe pace, astea-s glume, Moșul nu se rătăcește. El colindă-ntreaga lume, Peste tot ce vrea
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
asta nu i-am răspuns În nici un fel, dar am ieșit cu repulsie din chioșc. Ne-am dus Împreună până la cofetărie. Gogoșeria și cofetăria sunt singurele magazine deschise În timpul zilei. Campanie, de! La Început nu am Înțeles de ce a preferat localul de beton al cofetăriei, umbrei de nuc din fața chioșcului de gogoși, pentru că același suc de zmeură se putea bea și colo, și dincolo. În cofetărie nu se aflau copii, ci numai adulți, tractoriști, șoferi, conducători de atelaje. Pe cei mai mulți Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-ar fi fost ușor de ținut minte. Zare cumpără mai Întâi două sticle de vin spumos de la bufetul Marna și, după ce numără banii pe care vânzătorul Îl dăduse drept rest de la o sută de lei, intră din nou În local și apăru apoi cu alte două sticle. S-au urcat Într-un tramvai cu care au mers aproape o oră fără să spună vreunul vreo vorbă. Era frig și tramvaiul era aproape gol tot timpul. La capătul liniei se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la fel de bun ca acolo. E doar un club de noapte, dar În articolul ăsta era pomenit un concierge care-ți Îndeplinește orice capriciu, de la a comanda o porție specială de sushi până la a-ți aduce un elicopter. Genul ăsta de localuri sunt la modă câteva luni și apoi dispar, dar toată lumea e de acord că Bungalow 8 are potențial să reziste. Cred că ieșirile mele la Black Door nu contribuie la Îmbunătățirea vieții mele sociale, am spus eu și am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]