3,340 matches
-
condițiile de trai pe șantierele anilor 1960; ▬ etapa locuințelor la bloc, proprietate privată, după 1965; ▬ locuirea precară în perioada socialistă târzie și ▬ experiențele traumatice ale evacuărilor de după 1989. Spectacolul își propune o recuperare activ-afectivă și critic-politică a istoriei sociale a locuirii, precum și o reflecție asupra limitelor, proximităților și posibilităților pe care le instituie diverse forme de locuință. Mai departe, spectacolul se constituie într-o reflecție asupra proceselor de modernizare și de instituire a diverselor forme de proprietate în context românesc, și
Domiciliu Instabil la Macaz () [Corola-website/Science/296129_a_297458]
-
Criști J. despre plecarea, locuirea și munca în străinătate în anii '90</a>La fel ca mulți români, după revoluție, Criști a plecat să lucreze în Germania. A trecut granița ilegal, a ocupat o locuință abandonată, a trecut pe lângă orașul Rostock în noaptea în care
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
Șerpilor este formată din gresii dure silicoase, din conglomerate și cuarțite. Pe insulă solul este sărac, crescând o vegetație de stepă și o floră xerofilă (suportând seceta) și halofilă (suportând sarea). Nu există izvoare de apă dulce, ceea ce face imposibilă locuirea ei fără apă adusă de pe continent. Năpârca sau șarpele de casă "Natrix natrix", de la care insula își trage numele, prospera aici și atingea o lungime până la 2 metri, fiind complet inofensiv și util, împiedicând înmulțirea rozătoarelor. Fiind considerat neplăcut, a
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
sud-est cu Județul Constanța, la sud cu Județul Ialomița, la vest cu Județul Buzău și la nord-vest cu Județul Vrancea. Această poziționare geografică este avantajoasă,deoarece condițiile naturale și proximitățile sunt prielnice dezvoltării economice și sociale. Relieful și clima favorizează locuirea, iar pe solurile fertile se practică o agricultură bogată. Dunărea deține cantități mari de apă și adapostește numeroase viețuitoare. Apropierea de mare și de capitală înlesnește legăturile cu întreaga țară și cu Europa. Toate aceste elemente conferă Brăilei accesibilitate și
Județul Brăila () [Corola-website/Science/296652_a_297981]
-
la Zoltan și Brăduț. Cercetările efectuate pe teritoriul județului Covasna au relevat perioada de început a epocii fierului. Recent, în orașul Sfântu Gheorghe a fost descoperită o așezare aparținând "culturii Gava". Numeroasele descoperiri și săpături sistematice au dovedit o intensă locuire de către daci pe întreg teritoriul județului, una din cele mai importante cetăți dacice este cercetată la "Cetatea Zânelor" de lângă orașul Covasna. Despre viața economică intensă desfășurată de daci în această zonă stau mărturie numeroasele tezaure monetare, ceea ce ne arată că
Județul Covasna () [Corola-website/Science/296655_a_297984]
-
Sus ). Prefixele, respectiv adverbele "gore" și "dole" (sus, jos) s-au păstrat în Limba Româna doar în aceste doua toponime - Gorj și Dolj, ele rămânând însă de bază in Serbo-Croată. Descoperirile arheologice au relevat că teritoriul Doljului a cunoscut o locuire autohtonă neîntreruptă încă din era paleolitică. Cea dintâi mențiune documentară datează din 1444, sub denumirea de Județul de Baltă,așezat în Câmpia Dunării si se întindea de la Balta Blahnița, aflată azi pe teritoriul județului Mehedinți, pâna la actuala comună doljeană
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
datează încă din Paleolitic, în urmă cu zeci de mii de ani. Din Neolitic sunt numeroase urmele culturii "Starcevo-Criș", cultură străveche, una din cele mai vechi culturi neolitice din Europa. Cultura "Turdaș" este reprezentată de cele mai întinse urme de locuire (la Valea Nandrului, lângă Hunedoara, cca. 10 ha.). Această cultură a folosit probabil pentru prima dată "scrierea", cu peste o mie de ani înaintea Sumerienilor. Au urmat apoi culturile "Petrești" (cu 4500-5000 de ani în urmă) și "Coțofeni" (perioadă în
Județul Hunedoara () [Corola-website/Science/296661_a_297990]
-
contextul expedițiilor militare conduse de generalii împăratului de la Constantinopol, Mauriciu, pentru anii 599 și 601. În general, istoriografia română susține că după retragerea aureliană din provinciile Daciei nord-dunărene, o parte însemnată a populației romanizate a rămas în zonele ei de locuire, între care și în regiuni de pe teritoriul Transilvaniei de astăzi. Această istoriografie nu exclude deplasări limitate și timpurii ale protoromânilor în ambele sensuri, din sudul Dunării spre nord (vezi și includerea teoriei admigrației formulată de Dimitrie Onciul cu peste 100
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
al comitatului Sibiului a fost reorganizat. Începând cu 1486, adunările generale ale obștii sașilor au purtat denumirea "Universitatea Națiunii Sașilor" ("Universitas Saxonum" sau "sächsische Nationsuniversität"). Secuii au beneficiat și ei, în cursul secolului al XIV-lea, pe teritoriul lor de locuire (Székelyföld), în estul și sud-estul Transilvaniei, de o organizare administrativ-teritorială pe scaune și de privilegii similare. Din cele șapte unități administrativ-teritoriale secuiești originare ("Universitas Siculorum septem sedium Siculicalium"), înființate în secolele XIII-XIV, s-au constituit în secolul al XVI-lea
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
fi valorificat și prin obiectivele antropice, nu numai ca escală sau punct de plecare spre și dinspre București. Pentru Giurgiu, este bine de amintit că drumul parcurs de om a început în urmă cu multe milenii (șantierul Malu Roșu atestă locuirea din paleoliticul superior, iar cultura Boian și Cultura Gumelnița dovedesc că aici se desfășurau diverse activități din neolitic) marcând o evoluție plină de istorie. În colecția Muzeului județean se află monede din timpul lui Domițian (79 d.Hr.), Antonius Piua
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
ani î.Hr. Aceasta, cunoscută sub numele de ""Australanthropus olteniens"", reprezintă prima legătură a antropogenezei europene . De asemeni săpăturile arheologice de la Bârsești și Govora-sat, din comuna, Mihăești, Căzănești, Valea Răii din municipiul Râmnicu Vâlcea, Orlești au scos la iveală mărturii ale locuirii arealului județului încă din perioada neolitică. Urmează apoi atestarea epocii de bronz prin săpăturile de la Boișoara, Buleta, Bârsești și Govora-sat din comuna Mihăești, orașul Ocnele Mari, Goranu și Râureni din municipiul Râmnicu Vâlcea, Scundu, Ștefănești. Iar epoca de fier este
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
că încă din paleoliticul mijlociu purtătorii culturii și-au gasit adăpost în peșterile locului, osemintele lor fiind scoase la iveală de arheologi și speologi la Baia de Fier și Broșteni. Așezările de la Bălești, Crasna, Vladimir, Runcu și Telești stau mărturie locuirii județului în epoca neolitică și cea a bronzului. Cercetările arheologice sistematice efectuate de instituții specializate, între care și Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, au dus la descoperirea complexului de fortificații romane de la Bumbești-Jiu, a castrelor cu val de pământ de la
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
Ilfov, mai ales în zona Căldărușani, Glina și Chiajna, lângă București, datează din paleolitic și neolitic. Trebuie de asemenea menționate vestigiile dacice scoase la lumină în zona Pantelimon, Snagov, Măgurele și Bragadiru. Bogăția descoperirilor arheologice (relicve, inscripții etc.) este dovada locuirii neîntrerupte a zonei de către daco-romani, care mai tarziu au format Principatul Țară Românească, prin unirea cnezatelor și voievodatelor (primele organizări statale) în secolele XII-XIV. Încă de la întemeire, la sfârșitul secolului al XIV-lea, sub domnia lui Basarab I, multe așezări
Județul Ilfov () [Corola-website/Science/296881_a_298210]
-
naștere la poalele dealului Sânpetru la confluența râurilor Cerna și Zlaști, este mult mai adâncă în negurile timpului decât atestarea documentară. Arheologii au descoperit atât în vatra orașului cât și în satele din împrejurimi de unde își trage seva, urme de locuire, datând din epoca pietrei. De asemenea pe Dealul Sânpetrului dăinuiesc într-o deplină succesiune urme materiale din epoca bronzului și a fierului. Au fost găsite pe terasele din jurul cetății, într-un depozit, mai mult de o tonă de lupe mari
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
din epoca bronzului și a fierului. Au fost găsite pe terasele din jurul cetății, într-un depozit, mai mult de o tonă de lupe mari de fier și un atelier metalurgic comportând opt cuptoare din vremea daco-geților. În actualul areal de locuire al hunedorenilor s-au descoperit tezaure monetare din vremea dacilor, cunoscute sub denumirea “de tip Hunedoara”, precum și monede romane de tip republican sau imperial cuprinzând o perioadă de timp îndelungată (183 î.Hr.-sec. III. d.Hr.) ceea ce dovedește puternice contacte
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
din Munții Semenic. Astfel că drumul principale urmărește și el traseul format râul Bârzava între văi. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
a devenit un important centru de comerț ce a crescut până către a doua jumătate a secolului XIX. Pe teritoriul Botoșaniului în locul denumit „La Siliște” (situat la circa 2 km nord de oraș) se găsesc, în afară de dovezi privind continuitatea de locuire pentru intervalul secolelor XIII-XVIII, și urmele unei culturi Protodridu, care arată asimilarea culturii materiale a slavilor de către localnici, în perioada secolelor IX-X. Deasemenea în zona fostei bariere Agafton s-a descoperit o așezare în care s-au găsit fragmente de
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
fostei bariere Agafton s-a descoperit o așezare în care s-au găsit fragmente de ceramică din secolele III-IV și din perioada secolele XI-XIII aparținând feudalismului timpuriu;, iar în zona Mănăstirii Popăuți s-au găsit dovezi arheologice ce demonstrează continuitatea locuirii în zonă între secolele XIII-XVIII. Pe baza acestor observațiile arheologice efectuate până în prezent se apreciază că târgul-oraș datează din veacul al XIV-lea, fiind precedat de o așezare de veac XIII. Prima atestare documentară a târgului Botoșanilor este realizată de
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
vestigii de epocă română care dovedesc atingerea unui nivel cvasi-urban de dezvoltare (conducte pentru apa din ceramică arsă încastrate în zidărie etc). Prima atestare documentara este din 1263. În epoca medievală, după cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman (începutul secolului XV), locuirea devine din ce in ce mai importantă în zonă. La un moment dat așezarea capătă un caracter urban, denumirea turcească a orașului fiind "Babadag" ("Muntele Tatălui"). Pentru o perioada orașul a fost centru administrativ al Dobrogei, fiind cel mai dezvoltat oraș dobrogean. Din epoca
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
datelor recensământului din 1930, populația Cristurului Secuiesc era de 4.128 de locuitori, dintre care 3.476 maghiari, 326 români, 149 evrei, 89 germani, 76 țigani ș.a. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel, pe "Valea Surpat", s-a descoperit o așezare ce conținea resturi ceramice, aparținând evului mediu, iar în albia Târnavei s-au găsit o daltă de piatră și tăișul unui topor, aparținând celeași epoci
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
4,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorie extrem de
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
de mai mică imporanță ai Ampoiului sunt Valea Mare, Valea Zlatnei, Valea Galați, Valea Petrei, Valea Slatinii. Pe teritoriul orașului Zlatna și al satelor aparținătoare se regăsește fauna specifică zonei central-europene. Pe teritoriul localității Zlatna au fost descoperite urme de locuire ce indică prezența unei așezări în acest loc încă din epoca bronzului (Cultură Wietenberg). În perioada română în acest loc a existat o așezare înfloritoare ce purta numele de Ampelum și care se pare că a fost un important centru
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
ales primăvara după topirea zăpezilor. Cât privește așezarea în Europa, orașul parte integrantă a României, face parte din Europa de Est având în general un statut de câmpie - tampon între Crișuri și Țara Zarandului. Descoperirile arheologice au scos la lumină urme de locuire aparținătoare unor perioade istorice datate cu mult înaintea atestării documentare a orașului care aparține anilor 1202-1203 când așezarea a fost menționată sub denumirea de villa Jeneusol. Sub denumirea de Nodob, satul Nădab este atestat documentar din anul 1334. Cele mai
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]
-
mult înaintea atestării documentare a orașului care aparține anilor 1202-1203 când așezarea a fost menționată sub denumirea de villa Jeneusol. Sub denumirea de Nodob, satul Nădab este atestat documentar din anul 1334. Cele mai importante descoperiri arheologice care susțin continuitatea locuirii în acest areal au scos la iveală obiecte cu o vechime mai mare de 2500 de ani în mai multe locuri din vatra actuală a orașului. De importanță majoră sunt considerate siturile arheologice în care s-au pus în evidență
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]
-
de paturi, având dotări excepționale inclusiv bloc de operații ultramodern. Există, de asemenea, laboratoare de diagnostic și cabinete dentare private, care deservesc nu numai populația din oraș ci și cea din zonă. Descoperirile arheologice au scos la lumină urme de locuire aparținătoare unor perioade istorice datate cu mult înaintea atestării documentare a orașului care aparține anilor 1202-1203 când așezarea a fost menționată sub denumirea de villa Jeneusol. Sub denumirea de Nodob, satul Nădab este atestat documentar din anul 1334. Cele mai
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]