547,468 matches
-
plină de semne tainice. El este, astfel, ființa care găsește cel mai mult într-o lume din care surprizele păreau a se fi epuizat. Din perspectiva sa, faptul aparent insignifiant, derizoriu, poate căpăta o semnificație demnă de reținut. Amintirea amprentelor luate la un serviciu de pașapoarte poate declanșa, ca în capitolul II, o întreagă reflecție asupra "crimei" de care protagonistul s-ar simți vinovat; o întrebare ce vine în minte în secvențele următoare, privind trăirea autentică sau nu a vieții, conduce
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
luni, să frecventez una din piețele de vechituri ale orașului. Am, n-am treabă, duminică dimineața mă îmbrac "popular" (în pantaloni scurți și cu tricou, vara, în trening și cu un hanorac mai obosit decât "generația poetică �80", acum, toamna), iau tramvaiul, plătesc cinci lei taxa de intrare și pătrund într-un extract de Românie pentru care m-ar invidia și discipolii școlii sociologice a lui Gusti. Spațiul - câteva hectare de mahala împrejmuite de niște garduri neclare, mai potrivite la o
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
shop"-uri în care găsești de toate: de la CD-uri piratate la încuietori și șampoane. Cu o condiție: să nu suferi de claustrofobie. Pentru că, în înghesuiala parcelată la sânge, amestec Hong Kong și de șal al Isadorei Duncan, devii un atom luat prizonier de șuvoiul indivizilor obligați să mărșăluiască, ca într-un labirint metalo-textil, de la un capăt la altul al pieții. Raportul vânzător-clienți îmi spune dacă ne aflăm în săptămâna în care se ia salarul sau în aceea în care se plătește
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
de șal al Isadorei Duncan, devii un atom luat prizonier de șuvoiul indivizilor obligați să mărșăluiască, ca într-un labirint metalo-textil, de la un capăt la altul al pieții. Raportul vânzător-clienți îmi spune dacă ne aflăm în săptămâna în care se ia salarul sau în aceea în care se plătește întreținerea. După cum excesul de oameni săraci prin comparație cu inconfundabilii "bișnițari" indică iminența unei razii, a unui control al provenienței mărfurilor, al descinderii celor de la ORDA: spre deosebire de băieții spilcuiți pe care amicii
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
lui Raymond Chandler, soarele strălucea, aerul vibra prietenos, lumea era veselă, bucurându-se de ceea ce presimțeau cu toții a fi ultima zi frumoasă de toamnă. Eu însumi eram plin de energie (Chandler ar fi adăugat: "bine îmbrăcat și necherchelit"), pregătit să iau cu asalt piața visurilor mele sociologice. Ca niciodată, tejghelele debordau de marfă, lumea se strecura cu greu printre grămezile de haine, pantofi și obiecte casnice. Ce mai, paradisul neguțătoriei orientale pogorât la picioarele noastre! La un moment dat, am făcut
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
zi și mata un preț! Cumpără de la gaborița, că dau ieftin!" Îi spun că nu prea am bani. Nu să poate, domnu', să scapi așa ceva! Asta e marfă dă la Șpania! Nu e din aia roscolită! N-are nici o boțitură! Ia dă la gaborița!" Ca să scap, i-am arătat toți banii din buzunare, vreo trei-patru sute de mii. "Domnu', cu banii ăia nu poți cumpăra nici un nasture! Încearcă la ăi dă roscolesc marfa!" N-am mai întrebat cine și ce fel
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
să ne bizuim pe comenzile "scrierii automate", termen pe care nu-l rostește, dar care îi permite să pătrundă până la ceea ce e ascuns, tainic, și care, altfel, ar risca să rămână neexprimat. Zholdak dă viață "dicteului automat" fără să-și ia cea mai mică măsură de precauție. Iubește riscul până-ntr-atât încât se lasă amețit de el. Zholdak rămâne unul dintre puținii regizori care se mai revendică încă de la această categorie pe care, astăzi, atâția alți artiști contemporani au abandonat
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
au apărut lozinci mobilizatoare de tipul "Stalin și poporul rus/ libertate ne-au adus"; sau "Ana, Luca și cu Dej/ bagă spaima în burghezi"; imperialiștii, ațâțători la război, exploatatori ai maselor muncitoare și ai popoarelor erau niște lași care o luau la goană ori de câte ori primeau riposta cuvenită, realitate sintetizată în distihul clamat permanent la radio și la demonstrațiile oamenilor muncii: "unde sunt americanii?/ S-au ascuns ca șobolanii!"; pe stadioane înainte de meciurile de fotbal se auzea la megafoane un cântec care
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
sprijin spiritual și moral, religios ori civic, în afara artei. în acest spirit profund utopic s-a format noua paradigmă literară a generației postbelice, o paradigmă neomodernă a stilului înalt, pur și grav, în care ironia era exclusă, iar jocul era luat în serios, avându-și riscurile lui. Categoria "înaltului" și cea a "idealului de zbor" reluau și continuau mai degrabă pe orizontală, pieziș, categoria "absolutului" și pe cea a "esențelor" din paradigma literară modernistă a deceniului patru, fără "metafizica transcendentală" a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
Tudorel Urian Apostolii postmodernismului autohton îi atribuie lui Cristian Bădiliță chipul unui om cultivat (pe asta nu i-o poate lua nimeni), dar cam necopt, (prea) iute la mînie, degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat în numele unui fundamentalism ortodox, ostil pînă la obsesie oricăror tendințe novatoare la scara societății. Un fel de Saint-Just în pantaloni scurți, care are tupeul să-i privească
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
realist, dar nici nu se ridică la o cotă comparabilă, prin proporție, cu filmul lui Besson. Mă văd din nou nevoit să deplâng, în primul rând, lipsa epicului și nu știu ce explicație să dau acestui fenomen care mă tem să nu ia amploare. O fi lipsa imaginației (lucrul cel mai trist cu putință), a talentului narativ, în fine, lenea scriitorilor tot mai mult prozatori și tot mai puțin povestitori sau pur și simplu o stupidă trăsătură de generație sedusă de o nouă
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
a lumii nebărbătești. "Larisa?" - vrînd să-i ghicesc numele, am întrebat-o fără să mă întorc. (Și deja nu mă mai feresc de trupul ei ce mă încălzește.) "Lida", a precizat, rîzînd. Dar așa a fost mereu: cînd am fost luat cu asalt, nu m-am lăsat. Am așteptat. Femeia se va abate. (Ele se abat, eu merg în linie dreaptă.) Curînd m-a și părăsit; un exemplar zburător. Deja-i cu altcineva. Cu un peisagist. L-a abordat. Cu aceeași
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
-l făcuse pe neașteptate suspicios vocea mea înceată și trează. Greu de spus. Un lucru era clar: mă studiază. Imediat o să mă întrebe. Iar Ciub și cu locotenentul fumau de-acum; Ciub îl tratase pe celălalt cu o țigară bună luată de la Carol. Miroase a fum. Discutau - noaptea, pasămite, se face rece, dar în general e o toamnă ca toate toamnele. - Unde lucrezi? Am tăcut. Ciubik mi-a sărit în ajutor. Stînd alături de milițianul celălalt, i-a strigat celui de lîngă
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
capul în jos, ca un neghiob beat; și mîinile mi le-am lăsat în jos, spre ciorapi, spre pantofi - în așteptarea relaxată a băuturii alcoolice (oricare, mai bine votcă, desfund-o mai repede). Mîna mea dreaptă, lăsată în jos, a luat cuțitul. Dar nu l-am deschis. Precaut, am așteptat. - Bine. Ciubik a scos sticla din buzunar; s-a apucat să scoată căpăcelul de metal. L-a împins cu unghia. Neizbutind, și-a căutat în buzunar legătura cu chei, a proptit
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
un colț. "Ma-mma-aa", a mai îngînat. Apoi s-a zbătut un pic, dar fără să scoată un sunet. Pur și simplu, se cutremura din tot trupul. Am scos casetele, le-am pus la mine în buzunar. Ce reportofon mic. Am luat tot, am verificat. Am stat cîtva timp în întuneric. Sticla se rostogolise undeva, sub lăzi, sub căruciorul de copii. Nu m-am apucat s-o caut. Doar nu mă atinsesem de ea. Nu voiam votcă. Nu voiam să trag nici o
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
gudura, în aceste condiții, pe lângă niște politicieni cu apucături de gangsteri doar pentru că ești în gravă pană de imagine nu înseamnă decât a te prăbuși mai adânc în grotesc. Sătul de anormalitatea în care se scufundă periodic (și anume, când ia condeiul în mână) precum într-un hârdău cu zoaie, jurnalistul visează la oaze de normalitate și liniște. De ani de zile, tânjesc după un subiect despre care să scriu cu drag - și acel subiect să nu fie o carte sau
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
pe aceea a binelui - că mă și mir de ce-ți publică articolele alea pline de grobianisme, faulturi grosolane și otrăvuri!" Nu știu cum să mă apăr de astfel de acuzații. În exterioritatea lor, ele sunt, mai mult ca sigur, legitime. Dacă iau, însă, drept reper valorile în care cred - onoarea, justiția, democrația (știu, sună pompos ca dracu'!)-, simt că am și eu mica mea dreptate: prea își bat joc mărimile zilei de tot ce înseamnă normalitate, generozitate, inteligență și bun simț. Caut
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
afli ce e cu "apărcat"-ul... Fila 11. La emisiunea "Debut, 50 plus", distinsul actor Ion Besoiu zice: Cele două interprete faine de muzică populară sunt din Călan 1), de la poalele Făgărașului... Deci, să nu ne precipităm și să o luăm metodic: dacă orașul Călan e la poala Făgărașului, Timișoara se situează, logic, undeva între Petroșani și Slatina, iar Bucureștiul este, în sfârșit!, port la Marea Neagră între Capul Midia și Insula Șerpilor... Fila 12. Într-una din serile trecute, la cam
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
clar simțămintele sub formă de folclor într-adevăr autentic: Să ferească Dumnezeu Să-ndrăzniți să-mi faceți rău!... La cea mai mică mișcare, Unu nu mai stă-n picioare! ...Așa se explică de ce conducerea postului respectiv de televiziune, înfricoșată, a luat drumul codrilor și nu mai vrea să știe nimic...2) Fila 14. Pe TVR 1, sâmbătă seara, în timpul unui "show de umor", după cum ne-a anunțat cu modestie fermecătoarea actriță Emilia Popescu, am râs cu Haralampy până să leșinăm. Noroc
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
Siemens-Martin nu alta! Nici nu mai știi cum și cu ce să te îmbraci... Bine-i că unii nu se mai prea îmbracă, după cum aflăm din transmiterile în direct ale unor emisiuni tv estival-litoralizate; și nu numai... Mulți cameramani tv iau imagini doar de jos în sus arătând țării austeritatea nudă reprezentată de chiloțeii-sfori ai fătuțelor șerpuind senzuale, dovadă că sunt aproape căzuți la datorie. Imagini de arhivă pentru posteritatea care va crede că nouă ne-a fost ușor... Fila 2
File de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12635_a_13960]
-
fizicu-n populație"... Vocea uneia: "- Dăm și noi cu ce avem." Da, sinceritatea e cuceritoare când e omul tânăr... Fila 6. Tot la "Național Tv", o prezentatoare: "-Ne-au plecat neuronii de-acasă..." Și mie mi s-a părut, dar parcă mai luaseră ceva cu ei... Fila 7. 21 iulie. Ministrul agriculturii, domnul Petru Daea, adresându-i-se pentru a patra sau a cincea oară lui Robert Turcescu ("Realitatea Tv"): "-Domnu' Tucă, dacă-mi dați voie... Moderatorul, exasperat: "-Turcescu, domnu' ministru! Turcescu... Tucă
File de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12635_a_13960]
-
voie... Moderatorul, exasperat: "-Turcescu, domnu' ministru! Turcescu... Tucă e la Antena 1. Domnul ministru, ceva mai vesel: "-Am înțeles, domnu' Tucă-Turcescu - mă scuzați..." Fila 8. Traian Băsescu ne-a convins de multă vreme că "iarna nu-i ca vara", precept luat în glumă la început de majoritatea românilor, dar acceptat apoi sub prestare de jurământ cu o mână pe caloriferul debranșat, iar cu cealaltă pe articolului 47 (1) din Constituție. Corolar murphyan, sugerat de Haralampy petrecându-și concediul în fața televizorului: - Dar
File de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12635_a_13960]
-
să revină la prostituție. Prima crimă e comisă în legitimă apărare, restul, din nevoia crescândă de bani, dar și din convingere: Lee e sigură de integritatea ei morală pe care o opune imoralității generale. Există însă un bărbat care o ia în mașină fără intenția de a-i solicita serviciile și vrea s-o ajute; în conformitate cu logica filmului, Lee îl ucide căci el i-ar infirma teza imoralității și viciului general, și ca atare, propria ei moralitate. Concluzia? Lee nu e
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
stăpânit de mirare, pătrund, Doamne, în dimineața împărăției Tale, cea cu multe ferestre, prin deschizătura contemplației, acolo unde pereții cîntă, unde totul este fără chip, ca într-un pahar, nălțînd ochii, Doamne, către lumina cea subțire, iar sandalele mi-au luat foc și m-am temut de frumusețe, căci miroseam sufletele pustnicilor ivite prin minune". (ibidem) Plutește peste atari exaltante conexiuni duhul unei receptivități reciproce mediind o întîlnire a mizericordiei dumnezeiești ce nu cunoaște margini cu deschiderea poetului spre echivalările metaforice
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
numele, sfiosul prezenței Tale, cititorul cărții. Fericit este arhivarul care păstrează în tainiță caietele cu scheme ale discipolilor, el are cheița caligrafiilor, el îi disprețuiește pe analfabeți, își pregătește cu acribie ceara și sigiliul celor nevăzute, iar de la scribii continui ia cerneală luminată" (Psalmul 1). Remarcăm mereu prinosul caligrafic al smeritului scriptor. Caligrafia, acribia, ceneala luminată reprezintă în egală măsură, așa cum am precizat, daruri aduse Domnului de către celebratorul Său și reflexele grației dumnezeiești așternute asupra acestor daruri, capabile a le asimila
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]