3,986 matches
-
altfel decât umană, de răzbunare sau de justificare. Alteori am fost „numai” martor. Eu sper Însă că, În multe cazuri (pe unele dintre acestea le menționez și În lucrarea de fațăă, am fost și martor, și erou; martor În sensul lucidității și al memoriei, erou doar În sensul strict al urmăririi, al consecvenței cu propria mea vocație, aceea de scriitor. E drept că uneori aceasta m-a Împins În politică și nu numai În politica literară! În exil și, nu rareori
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ales calea greșită; dacă rămânea În țară, prestigiul său literar ar fi fost altul și, cred eu, și creația sa ar fi fost mai spectaculoasă, În ciuda cenzurii și a regimului! Dar acest lucru el Îl constată abia acum - dacă are luciditatea și forța de a fi necruțător cu sine! -, deoarece „prezentul nu conține valori!”. Aceasă aserțiune, „prezentul nu conține valori!”, mi-a rămas de-atunci ca unul dintre ghidurile mentale simple și eficace pe care Îl aplic aproape Întotdeauna când mă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Chiar și În situații În care „se putea lupta”, situații În care adversarii noștri - care au fost Întotdeauna politicienii, mai ales cei comuniști - ar fi putut aprecia, pentru viitor - și, vai, ne aștepta un viitor sumbru! - tipul nostru de reacție, luciditatea și forța noastră, elemente care, o spun Încă o dată, la nord de România, În Ungaria, Cehoslovacia, Polonia și chiar În Rusia Sovietică produseseră conflicte majore Între suprastructura politică și cea culturală! Ei bine, iată pe scurt cum arăta, În viziunea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
boli sau de foamete, pur și simplu, foametea care pe unii Îi cruță, pe alții nu?! Mare victorie, mare vitejie să lovești În stânga și În dreapta cu iataganul tău Înroșit, greu de sângele acestor ființe aflate Încă la „granița vieții”, a lucidității, În pragul atâtor frumuseți și miracole, de parcă ai fi un general roman sau grec ce se bate cu oștiri asiatice, sclipind În oțelurile și coifurile lor, purtați de cai vijelioși! Tu, un uriaș fals luptător, un Gulliver sângeros Învârtind paloșul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
față a României -, la Paris, adult fiind și Îmbătrânind, a Întors această „vehemență” contra originii sale, a matricei care „l-a făcut posibil”, pe el și acea energie spirituală unică, nestinsă până În momentul acelui „adio” nu de la lume, ci de la luciditatea sa diurnă și complicată, când, ca un plod, s-a refugiat Încă o dată În pliurile materne, Începând să-și vorbească limba părinților și bunilor, el, care-și programase cu asprime, decenii la rînd, să nu vorbească, citească și gândească În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
eșecuri momentane și infantile, ale unei imposturi de moment ce provoacă la nu puținii inși sarcastici din jur trombe de amuzament. Cioran a fost o „ființă chinuită”, În sensul cel mai Înalt - a fost adică viu până când și-a pierdut luciditatea, „Îngropat până la bărbie, până la frunte și ochi” Între noi, În existență, Împărtășind solidar cu noi drama mereu irațională a prezentului istoric și politic, ezitând de a da verdicte grăbite și, În general, nici un fel de verdicte! O națiune, În destinalitatea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai sus, care sunt de altfel la granița Între realism și suprarealism. (În Regele moare asistăm, de fapt, la monologul fantast, paranoid, Însă posibil, al unui ins comun care, ca și Ivan Ilici al lui Tolstoi, are o criză a lucidității și a iminenței sfârșitului, știind că, odată cu el, se prăbușește Întreg Universul vizibil; iar În Scaunele urmărim jocul și dialogul a doi bătrâni senili, care joacă „cu pereții Închiși” Întreaga comedia a existenței sociale. Ei, de fapt, În alienarea lor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
regim epic. Cartea, minusculă, e compusă din mai multe cărți, stilul, ca să zic așa în formare, din mai multe stiluri. O inconsecvență fără program estetic și fără finalitate dă întregului un aspect caleidoscopic diletant. Inteligența prozatorului, resimțită mai ales ca luciditate, cedează în fața unui patos juvenil inexplicabil. Deși elaborată, confecționată chiar sub raportul tehnicilor și limbajelor, cărticica lui Theodor Codreanu lasă o mai puternică impresie de naturalețe și spontaneitate în dialog decât celelalte debuturi. Prozatorul are simțul replicii, al monologului interior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ion Istrati, iar, în prefața la romanul următor, Varvarienii Editura Porto-Franco, Galați, 1998 -, intitulată De ce am eșuat ca prozator?, referitor la acest prim roman al său, Theodor Codreanu afirmă că este "o carte juvenilă, scrisă nu fără un patos al lucidității, de pe vremea studenției, scoasă din sertar silit de împrejurări". Debutul balzacian al romanului, amintind, în același timp, de scrierile marilor prozatori interbelici, Rebreanu, Călinescu sau Camil Petrescu, mai ales, ca și caracterul anticalofil al scrisului, pe care îl subliniază scriitorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moldoveanului neapărat, punctul său de vedere față de ce se întâmplă cu Eminescu "la centru". Autorul se dovedește un cititor (și un ascultător) atent, pătruns, al opiniilor despre poetul național rostite mai ales după 1989 încoace. Este un "de ce?" dureros prin luciditate, care se simte la fiecare pas în Dubla sacrificare a lui Eminescu. De ce este minimalizat, acuzat, jignit, înjosit Eminescu după Revoluție? Sunt citate grave în cartea lui Th. Codreanu care, strânse la un loc, dau o imagine de coșmar. Autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atât de bătrân, atât de obosit... Aștept telegramele Havas ca să scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc". Un om care se judecă pe sine însuși [cu] atâta luciditate n-ar avea ce căuta într-un spital de neuropsihiatrie, ci într-o stațiune de odihnă, unde apăsarea psihică să fie învinsă de recăpătarea sensibilității și încrederii în sine. N-a fost să fie așa din simplul motiv că nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
paranteza husserliană: ("Eu, Dragoș Ivănescu, eram tot mai cutremurat de spovedania lui Dimitrie, aș fi vrut să-l consolez, rațiunea se revolta dureros a neputință (...) aveam presimțirea că o singură picătură în paharul sufletului l-ar fi aruncat dincolo de marginile lucidității"). Dar Varvarienii este cartea autorului Theodor Codreanu, cu experiențele sale de profesor aruncat la sat și de scriitor care s-a impus (datorită conjuncturilor) greu, dar definitiv. Autobiografie? Ficțiune? Mai degrabă, sinteza acestora! În mai multe pagini se arată a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ani, Emar-Hud vine apocaliptic dinspre ambele torți ale vremii". Acest spectacol al timpului, această viziune impresionantă asupra istoriei umane Theodor Codreanu îl propune cititorului într-o formulă alegorică, aproape mistică, silindu-l, ca și pe Dimitrie Cristea, să-și păstreze luciditatea și să înțeleagă profundele semnificații ce se ascund în subtextul "poveștii". Rebega îl admiră pe Dimitrie Cristea și este încântat de ambiția acestuia de a nu părăsi satul, știind că "toți cei care vin, înstăpâniți repede de duhuri, simt chemarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neapărat față de tradiție, de orice fel, ci din comoditate, constituie câteva dintre simptomele unei adevărate maladii cu manifestări ciclice, referirea la anul1984, deloc întâmplătoare, trimițând la cartea lui Orwell. Pe acest fundal, personajul își expune, în detaliu, observațiile făcute cu luciditate, demonstrând, simultan, procesul propriei alienări și denunțând indirect contribuția pe care împrejurările în care a ajuns au avut-o la transformările, nu atât din viața sa, cât, în principal, dinlăuntrul lui. Prin relatarea cuprinzătoare a experiențelor sale multiple, de trăitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e mai prezent în întuneric decât în lumină" (Rudolf Otto), dar nu demonstrează prea convingător că a fost un poet religios, o dată ce observă exegetul "s-a lăsat copleșit de notele grele, blestemate", iar la sfârșitul vieții, în ultimele clipe de luciditate, întunericul l-a acoperit și nu lumina cerească. Sau iată ce afirmă în chiar ultimul capitol, aproape anulându-și eforturile de până atunci: Spre deosebire de Bacovia (sic!), Cezar Ivănescu a regăsit calea suferinței creștine, asumându-și drumul crucii..." Antiteza e evidentă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înfricoșătoare, eul se pulverizează în neant, se transfigurează în lumină selenară, în tăceri imense, frizând o superficialitate sublimă în frazele sale imperativiste. În Ibsen e ceva din Kant, dar mai cu seamă ce-i lipsește lui Kant marile zguduiri ale lucidității". Recunoaștem în acest mod de a filozofa fondat pe tehnica "fragmentării" calitatea de scriitor artist a lui Theodor Codreanu. În acest sens este important să subliniem faptul că el s-a impus și ca autor al romanelor Marele zid (1981
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să fie infirmat în scurtă vreme, începând cu limpezirea "surprinzătoare", miraculoasă (după unii), la ieșirea (în primăvara lui 1884) din sanatoriul vienez. O revenire "spectaculoasă", de tipul remisiunilor specifice episoadelor de PMD (Psihoza maniaco-depresivă, între accese "readuce" bolnavul în deplină luciditate și responsabilitate). Corecțiile la diagnosticul inițial nu s-au făcut (lipsesc și însemnările medicilor din Viena) și, din acest motiv, se justifică suspiciunile (încă un argument în sprijinul lui Th. Codreanu). Injecțiile și fricțiunile cu mercur (terapia "intensivă" a dr. Iszac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numai bolnav (psihic) unic și irepetabil. Relativ la moartea intelectuală a poetului în intervalul 1883-1889, Th. Codreanu desființează susținerile cu argumente convingătoare. Eminescu însuși a lăsat în scris suficiente dovezi: probe care contrazic pe cei care susțin nebunia. Aceste documente atestă luciditatea omului, capacitatea de inserție, aptitudinea pentru normale relații interpersonale. Și se mai poate adăuga aici faptul că poetul a fost mereu conștient de starea lui de om sacrificat, de faptul că era "cu metodă" îndepărtat de lume și chiar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este prin avangardă. Prin întoarcere, nu se consumă posibilitățile autentice și se evită manierismul, dată fiind complexitatea reliefului axiologic al structurii spre care se transcede. Apelând la teme precum "Transmodernismul", "Transmodernitatea" sau "Acțiunea transmodernă", revista transilvană depășește criza postmodernă de luciditate și prin apel la structurile tradiționale de valori, abandonate în urma cutremurului ideologic optzecist. Un lucru similar se petrece și cu Theodor Codreanu. Un cunoscător de nuanță al sistemului tradițional de valori, al culturii române, profesorul din Huși reușește să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
joc și/ sau simulacru. Iar meritul lui Theodor Codreanu este acela de a dezvălui că stadiul degradării organice (adică ceea ce e perceput ca amuzament, joc și/ sau simulacru) este necesar în depășirea crizei de identitate (a schizoidului postmodern) și de luciditate. Cosmosul modernității pozitiviste, rigide (în termenii lui Vattimo) este înlocuit treptat de haosmos: "o perpetuă "deconstrucție", ca să mă exprim în jargonul postmodernist, adică eufemistic, iar de-a dreptul spus, e distrugere, descompunere, marș entropic către nimic" (p. 36-37). Numai că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de volume" și că acolo a prins "patima cititului". Unul din aceste volume, Dicționarul de maxime comentat, de Tudor Vianu, i-ar fi indus "gustul pentru reflecție". Trei calități, pe care ulterior le va proba pe larg, sunt neîndoielnice: perspicacitatea, luciditatea și siguranța. Tânărul Codreanu nu tatonează, nu oscilează, nu ezită. El "cade" aproape totdeauna pe ceea ce trebuie, pune ochii pe exemplele utile, spicuiește ceea ce se pretează tipului său de comentariu. Modul lui de a citi o carte seamănă cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și semnificațiile. Tăcerea pudică a naratorului (implicat) o înnobilează, iar comentariile sobre, lipsite de patetism, o fac mai viabilă, deși e de presupus că îngrijitorul ediției a avut un rol în această privință (Lina Codreanu). Planul social-politic îl deprimă și luciditatea, prezentă chiar în linia melodică a unei mari iubiri ("o iubire e un cântec"), îl însoțește durabil în confruntarea cu iraționalitatea unui sistem aberant. Firea sa de "nemulțumit singuratic" îl conduce spre o judecată severă a României socialiste conduse de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Grigore Vieru, Al. Dobrescu, Mihai Cimpoi!... Autorul își rezervă rolul regizoral, dar fără detașarea rigidă și autoritară, căci axial, indispensabil și biblic, Theodor Codreanu așază iubirea. De aici, iubirea-poem, portretul memorabil, pasiunea lecturală, generalizarea prin antiteză, luciditatea și forța de creație, ultima văzută drept o "terapie naturală a sufletului" (4749). Prin linia gândirii proiectată în însemnările sale, autorul "iese din timp", dar rămâne ca număr în conștiința labirintică a cititorilor, deoarece "firul Ariadnei se poate rupe. Numerele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o exemplificare cât de cât punctuală, demonstrația pe care autorul o face, pe sute de pagini, nu a falsului cultural, în sine, și a " trădării intelectualilor" (ca de atâtea ori în istorie), cât mai ales a apelului la rațiune și luciditate a celor ce știu și vor să-și recitească istoria cum se cuvine, rezistând noilor ei provocări cu demnitate și calm. Desființarea" postmodernismului cosmopolit se face prin chiar liderii săi (a se vedea cazul celui mai "național" dintre postmoderniști Mircea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doua schimbare la față e o carte tulburătoare și, în egală măsură, o carte tristă. În haosul programatic de după 1989, care a urmărit discreditarea ideii naționale, macularea adevăratelor valori și impunerea unei noi ideologii de stânga, Theodor Codreanu decelează, cu luciditatea intelectualului nevândut, elementele unei mișcări din exterior (Soros & Co.) care, prin intermediul unui ideolog ca Silviu Brucan, a deturnat soarta poporului român, provocând o "nouă schimbare la față". Una extrem de periculoasă întrucât periclitează chiar nucleul dur al ideii naționale. Vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]