3,495 matches
-
cu cinci mai mult și Începea să se simtă realmente prea bătrân. În fantasmele lui de dominație și atotputernicie, i se Întâmpla acum să se identifice cu Napoleon. Îl admira pe acest om care trecuse Europa prin foc și sabie, mânase la moarte sute de mii de ființe umane fără măcar să aibă pretextul unei ideologii, al unei credințe, al unei convingeri oarecare. Spre deosebire de Hitler sau de Stalin, Napoleon crezuse doar În el Însuși, instituise o separare absolută Între persoana lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau admirația celorlalți. Apăreau astfel diferite strategii, numite vieți umane. De la această regulă, trebuia totuși să facă o excepție - cazul fratelui său vitreg; Însuși termenul de plăcere părea greu să-i poată fi asociat; dar, la drept vorbind, era Michel mânat de ceva? O mișcare rectilinie uniformă persistă la nesfârșit În absența frecării sau a intervenției unei forțe externe. Organizată, rațională, sociologic situată În media categoriilor superioare, viața fratelui său vitreg părea să decurgă fără frecare, până acum. Era posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
film sau să ne plimbăm nebunește cu rolele si bicicleta. Îmi place mult când seara, împreună cu ai mei, încingem o partidă de baschet. Deși competiția pare pe viață și pe moarte, ne distrăm de minune. Chiar și acum, când am mâna în gips, reușesc să înscriu cele mai multe coșuri din familie! Pot să vă mai spun că sunt o fată harnică și săritoare la nevoie, pentru că deseori o ajut pe mama la diverse treburi gospodărești. Sunt mândră de mine pentru că am luat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
toată această perioadă În care noi am filozofat pe marginea subiectului nu a fost Însumată la așteptarea personajelor. E doar o buclă În narațiune, o pauză care n-a fost resimțită de către eroii noștri . La fel, dacă autorul acestor rânduri, mânat de o neașteptată necesitate fiziologică, s-ar ridica și s-ar duce la baie, asta n-ar Însemna că cititorul ar trebui să aștepte, bătând nervos darabana pe masă, Întoarcerea acestuia de la cele lumești pentru a-și continua lectura. Chiar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de răul celor de-o teapă cu tine. Secretarul O.B. intuise acest sentiment colectiv și se folosea de el din plin. Cum codul lumii acesteia nu-mi devenise încă familiar, mă îngrozea misterioasa putere a individului. Păream o turmă mînată de-un văcar. Cel dintîi consiliu s-a desfășurat în obscuritatea abia deslușită în seara timpurie a unei săli de clasă. Asfințitul intra prin ferestre, profilînd siluetele din bănci. Pe un teanc de manuale, la catedră, lampa zugrăvea pe perete
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pauză, trebuia să facă și controlul sanitar, pentru a constata prezența sticluței cu apă sau dacă palmele erau curate. Lista conținea însemnări lapidare: „Tanasă are unghii și nu are apă”. Cînd suna clopoțelul, curtea școlii era invadată de mulțimea copiilor mînați de foame către case. Se auzeau discuții aprinse. - Da’ ce, temele noastre crezi că-s ușoare ca ale voastre? întreba o fătucă cu ghiozdan pe băiețelul cu care ieșea. La noi e greu de tot. Cîntărind totuși cu obiectivitate faptele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe jos pe o vreme mohorîtă, șapte și cu secretarul opt. Chiar dacă la orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fluieră în timp ce‑o iau cu pas grăbit pe Johannesgasse și, ajunși în fața Conservatorului orașului Viena, de unde răzbate vuietul tumultuos al instrumentelor de suflat și al celor cu coarde (și unde Anna ia ore de pian), trec la rândul lor ca mânați de tumult. Acolo tocmai au loc repetițiile orchestrei, programate întotdeauna așa de târziu ca să poată participa și cei ce peste zi lucrează. Cel mai bine ar fi s‑o luăm acum pe Kärntnerstrasse unde‑i o circulație nebună, gâfâie Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doar împlinirea acestei dorințe, ci totodată scopul și finalul ei. Oamenii caută plăcerea, dar aceasta rămâne totuși fără rost. Colegii îi lasă în plata Domnului spunând că domnul profesor și doamna profesoară nu știu ce vorbesc. N‑au pus în viața lor mâna pe‑o pizdă sau pulă. Sophie Pachhofen trece ca o gazelă prin clasele îmbâcsite de praf de cretă și caută în portofel bani pentru detestabilul sandviș din pauza mare și pentru o cola. Invidioasă, Anna își ascunde felia groasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile mele, ca să zic așa. Dar ăsta sunt eu: fumător cu scrupule, primul care strâmbă din nas la hainele Îmbâcsite și tot primul care golește scrumiera, deschide geamul. * Spiritul ăsta igienist mă mânase și pe mine afară din casă În acea dimineață de august. Mătușa Clara, gazda mea de peste vară, se apucase pe la 9 să spele cele câteva vase, pe care le murdărise sărbătorindu-și, de una singură, ziua de naștere. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
propus, adică următorul text: mă Întorc la scris ca la o boală rușinoasă celebrul animal Nu era textul meu, era ceva din Ioan Morar, dar era un text care, Îmi dau acum seama, spunea foarte mult despre imboldul ce mă mânase spre C.a. și despre situația mea erotică de atunci. În plus, era un vers care-mi plăcea, Morar era un poet care-mi plăcea. Mai târziu, am folosit foarte puține citate În ceea ce avea de spus C.a., nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
activismul Celebrului animal. Ceea ce, speram de la bun Început, trebuia să fie În beneficiul meu. Nu cred că greșesc presupunând că de la literatură ni s-a tras. De la felul subversiv În care o concepeam. De la activismul voluntar, secretos, comunitar care ne mâna să ne afișăm textele. De la autocolantele alea! Încă un argument: cel mai radical dintre noi s-a dovedit, la Început, personajul creat de C.a., Spătarul Milea. Ce vreți mai multă literatură? Noi, ceilalți, eram Încă destul de prudenți, altfel acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lui N’jamo. Se făcuse un ger cumplit și abia dacă găsiseră o peșteră În care să-l adăpostească pe bietul Unu. Ținuse sfat cu Runa și, tot vorbind, Își dădură seama că amândoi Îl bănuiseră pe Logon că era mânat de dorințe necurate, numai că nu și-o spuseseră unul altuia. - Ce gânduri o fi având? se Întrebaseră, dar nu fuseseră În stare să găsească răspuns. Cum-necum, În seara aceea hotărâseră să se alăture celor ce-mi luaseră urma ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat privitorii Împingîndu-i, lovindu-i, plesnindu-i și mînÎndu-i ca pe o turmă de animale fără minte, pînă ce, În final, se făcuse loc liber În jurul căruciorului distrus. Doi polițiști care căutau să elibereze strada pentru a face loc circulației Întrerupte, au transportat lîngă bordură căruciorul strivit, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
elemente umane aflate În primele rînduri ale escadronului de motoare, care fuseseră martore la accident, refuzau acum, narcotizate de groază, să se „declanșeze“, așa cum se cuvine să facă orice mașină bună. Dar, după o clipă de Încremenire, reintrară În acțiune mînate de biciul unui polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nici un loc spre care să mă Îndrept, purtînd În mine același haos și aceeași neliniște, am luat-o În jos pe scări și am ieșit din strada uriașă, palpitînd de mișcarea furnicarului de atomi ce se Înghesuiau și alergau mînați de dorința de a se arunca Înapoi În propriile lor celule, aceeași care-i Îndemnase să iasă pe stradă În seara aceea. Ne scurgeam, așadar, din noaptea liberă Înapoi În aerul fetid și stătut al metroului, ne Îngrămădeam și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de ajutor: pînzele erau sfîșiate, vasul găurit, iar rezervele de hrană și apă pe sfîrșite. Într-o noapte, În timpul unei furtuni dezlănțuite În dreptul unuia dintre cele mai periculoase și renumite capuri ale coastei Atlanticului, vasul spaniolului cel chior a fost mînat spre țărm și aproape sfărîmat. Printr-o adevărată minune a reușit să se strecoare printr-o strîmtoare, iar la ivirea zorilor s-a trezit plutind liniștit Într-un canal larg, cu apă sidefiu-cenușie. CÎnd se lumină bine, descoperi un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bătălia grăbită, Încîlcită și totuși organizată a muncii. Caii vînjoși, de culoarea fierului, Înhămați cîte patru sau șase, trudeau În praful gros, albicios, al drumului, Însoțiți de zăngănitul de lanțuri și hamuri și de strigătele aspre ale Însoțitorilor. Aceștia Îi mînau spre rîul care curgea În apropiere, pe lîngă șine, pentru a-i duce la adăpost; iar În lumina primelor raze se vedeau elefanții care se bălăceau În rîul bine cunoscut și caii cei mari care se apropiau Încet și atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăsnetul i-a ucis oile împreună cu păstorii, (după principiul, ce mi-i oaia, ce mi-i păstorul, tot un drac). Caldeii i¬au furat cămilele și au trecut prin ascuțișul săbiei pe păzitorii acestora, (ca nefolositori fiindcă de acum le mânau ei singuri, cunoscând chiar de la bădica Traian îndemnul, mânați măi!). în sfârșit, fiindcă lui Iov tot îi mai rămăsese câte ceva, în afară de praful de pe tobă, în lipsă de un tsunami mai de Doamne ajută, sau de un F16 american, un vânt
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ce mi-i oaia, ce mi-i păstorul, tot un drac). Caldeii i¬au furat cămilele și au trecut prin ascuțișul săbiei pe păzitorii acestora, (ca nefolositori fiindcă de acum le mânau ei singuri, cunoscând chiar de la bădica Traian îndemnul, mânați măi!). în sfârșit, fiindcă lui Iov tot îi mai rămăsese câte ceva, în afară de praful de pe tobă, în lipsă de un tsunami mai de Doamne ajută, sau de un F16 american, un vânt năprasnic din pustiu i-a dărâmat casa în care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Cu toată seriozitatea, (că sunt extrem de serios în ceea ce fac, aveți cuvântul meu de fost pionier și la o adică, puteți s-o întrebați și pe nevastă-mea), m-am pus pe studiu. întrebarea de bază era simplă: ce-i mână pe acești nenorociți ai soartei, care după ce au făcut o facultate, două, unul sau două masterate, poate chiar bașca un doctorat, să se încăpățâneze de a veni într-un loc, din care nu au de câștigat la prima vedere nimic
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ar fi ajutat nespus de mult la ieșirea noastră din criză, cum este cazul Poloniei, numai și numai, fiindcă nu este posibil de jucat sportul național, știți care, cel care se joacă lesne, doar dacă ești la guvernare și ai mâna lungă. Aceeași Românie, atât de lipsită de bani încât se plânge că este incapabilă să plătească pensiile și salariile de mizerie a bugetarilor, preferă procedeul împrumuturilor purtătoare de dobânzi, fie de la UE, FMI, Banca Mondială etc., pentru că sumele acestea, nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
legi, pe care oricum ei le votează, la semn. N-avem decât să ne zgâriem pe ochi acum, că am ales aproape cinci sute de mameluci pentru Parlament, ca de fapt, să ajungem la mâna a doitrei bandiți-șefi, care-și mână turma doar făcând din deget. Asta se întâmplă, fiindcă noi toți cei dintre hotarele acestei țări, nu le-am arătat la alegeri, semnul ăla simpatic, semn care se face cu un singur deget, degetul mijlociu de la mână. Și semnul ar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul din pământ, privirea mi-a alunecat peste întinderea infinită a apelor. Barajul se întindea cât vedeai cu ochii. Valuri negre se izbeau de țărm mânate de un vânt tăios, care ne ridicase tot părul în vârful capului. Cu brațele rășchirate și cu gura plină de vânt, Sabina îmi povesti că acolo jos, pe fundul lacului, se aflase vatra vechiului sat Cobilița. Comuniștii îi evacuaseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un sat din Țara de Jos. Omul își frânsese gâtul de tânăr, pe când se întorcea de la pădure cu un car de lemne. De-abia să fi avut vreo treizeci de ani în momentul în care calul Costel, pe care-l mâna din vârful stivei de lemne, se speriase de un hârciog și răsturnase căruța. Preotul căzuse cu gâtul sub un trunchi de paltin și atâta i-a fost. Fiu-său ajunsese proprietar de case și se lăbărțase peste ditai moșia, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]