4,285 matches
-
programare bună. Apoi, excesul de cafea, patru-cinci pe zi... În ultimii ani m-am obișnuit cu rația zilnică de alcool nu mult, un pahar-două de coniac cînd ajungeam acasă, dar fiind în fiecare zi... Vorba aia: ce nu distruge potopul, macină picătura... Își duce țigara la gură, rămîne cu ea un timp între buze, apoi scapără un chibrit și o aprinde. Don Șef, surîd eu, nu-i voie de fumat în curtea combinatului. Dacă vă vede careva din conducere? Mai dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la băut atunci, în mașină, a făcut-o pentru că se crease o atare situație, sînt sigur însă că nici el nu voia neapărat să bea. Azi, cînd i s-a făcut rău, mi-a spus că "ce nu distruge potopul, macină picătura"; nu cred că acum mai pune gura pe alcool. Trec pe lîngă librărie și, din obișnuință, încetinesc pasul, să mă pot uita la cărțile din vitrină. Jumătate din vitrină e goală. A rămas doar un afiș mare, care anunță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fericită, Mouette! II Miercuri seara, 10 septembrie [1947], București Scuză patetismul ieftin de la sfârșitul primei pagini; ultimele rânduri, deși sincere, se năruie sub locuri comune și nu rezistă la lectură. [...] Mi-am înghițit la repezeală prânzul; am prăjit și am măcinat niște cafea bună; am examinat o fetiță dintr-a VIII-a; la ora 4 am alergat să cumpăr cele necesare pentru plecarea mea și abia la 5 și un sfert, din păcate, am ajuns acasă, unde i-am găsit pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rummy?). Am luat jurnalul: se zvonise că școlile încep la 20 octombrie. Apoi pe dig, singură, pentru prima dată. Digul se prăbușește dinspre plaja pescarilor; la vreo 4-5 metri de ancoră s’a tăiat ca la podul Amărajii, scobit și măcinat pe dedesupt, dacă a mai rămas de 3½ metri lat. Era frumos, ca într’o apoteoză! peisagiu de negândit : pe la 6½ dintr-o parte răsărea luna, din cealaltă apunea soarele. M’am dus la Lemonides să pun smoală sticlelor de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
urări. Știu că te va bucura. Vei spune: „Nu e singură“... M. 18/1947 II 29 noembrie 1947 Ce vei fi făcând acolo? Toate posturile de radio comentează greva cu pronosticuri mai mult sau mai puțin sumbre. Eu ascult și macin tristețe și spleen; mă gândesc că toate obstacolele ce s’au interpus între tine și Paris vor fi avut vreun rost, că am silit destinul, că poate nu trebuia să pleci. Aici [am fi fost] amândouă, cu nădejdi și spaime
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de vedere moral. Iartă-mă că-ți scriu lucrurile astea fără menajamente, dar, Mouette, cum nu ți-am ascuns niciodată nimic, cred că e datoria mea să-ți arăt reversul medaliei. Știu că trebuie să fii foarte dezorientată, că te macină gânduri negre, că simți clipă de clipă ce simt și eu: tristeți, dezechilibru; poate că și tu vezi un sfârșit la fel de sumbru ca și mine, dar cred că pe 8 septembrie - am să mă duc în pelerinaj la gară în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ei, ar trebui s-o faci, fată dragă! tună Caroline. Trebuie să-ți extinzi orizontul cunoașterii. Să înveți despre viață de la oameni adevărați. Una dintre cele mai dragi prietene ale mele este o țărancă din Bolivia. O ajut să-și macine porumbul, pe câmpurile din Llanos. — Uau. Un cesuleț de pe polița șemineului bate de jumătate de oră și îmi dau brusc seama că așa nu ajungem nicăieri. Deci, spune-mi... ai vreo idee cu ce te îmbraci la nuntă? — Cu ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ce contează? Pentru mine contează! Eu n-am făcut nimic până la ora asta! Știi cine e cea mai bună prietenă a mamei lui Suze, știi? O țărancă din Bolivia! Mă uit la Luke, vrând să-l impresionez la maximum. Și macină porumb împreună, pe câmpiile Llanos! — Se pare că Bolivia te paște, dragul meu! îi spune Michael lui Luke. — Asta vrei să faci în luna ta de miere? Să macini porumb? Mă gândeam doar că poate ar trebui să ne mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mă uit la Luke, vrând să-l impresionez la maximum. Și macină porumb împreună, pe câmpiile Llanos! — Se pare că Bolivia te paște, dragul meu! îi spune Michael lui Luke. — Asta vrei să faci în luna ta de miere? Să macini porumb? Mă gândeam doar că poate ar trebui să ne mai lărgim un pic orizonturile. De exemplu... să plecăm în drumeție! — Becky, tu înțelegi înțelesul exact al conceptului de drumeție? spune Luke cu blândețe. Tot bagajul tău trebuie să intre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mergem pe coridor în tăcere, cu privirile ațintite în față. Nici unul dintre noi n-a dormit prea bine azi-noapte - de fapt, nu sunt sigură că Luke a reușit să ațipească. Nu mi-a zis prea multe, dar știu că e măcinat de un sentiment de vinovăție. Ar fi putut să moară, mi-a spus azi-noapte, în timp ce stăteam în întuneric amândoi, cu ochii deschiși. — Însă n-a murit, i-am răspuns, după care i-am luat mâna. — Dar s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
personajele din Cei mai frumoși ani. Însă, de fiecare dată când îl întreb „Vrei să vorbim?“ și bat ușor în canapea invitându-l să se așeze, el, în loc să zică „Da, Becky, aș vrea să-ți împărtășesc niște lucruri care mă macină“, el ori mă ignoră pur și simplu ori îmi spune c-am rămas fără cafea. Știu că a încercat s-o sune pe maică-sa, dar pacienții de la clinica aia tembelă din Elveția nu sunt lăsați cu mobilul la ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zodie : „E jidovul rătăcitor, strigă unul din suită. Gârbov și obosit, nu vedea pe nimeni și se Încuraja pe sine mestecând un cântec de drum lung. Un cântec suspect. Cântec din România Mare. La Moară la Hârța[-Pârța/ Un’ se macină tărâța]” (Contimporanul, nr. 63, 1925) <endnote id="(903, pp. 181-182)"/>. În adolescență, la Iași fiind, Fundoianu a publicat În revista evreiască Hatikvah traducerea dramei Ahasverus, compusă de olandezul Herman Heijermans (1864-1924) <endnote id="(691, p. 75)"/>. Pentru F. Brunea-Fox, „prietenul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
beneficieze de roadele muncii sale”. Astfel, într-o notă informativă către prefectul județului din august 1937, șeful Poliției Dorohoi face referire la nemulțumirea unei părți a populației din cauza regimului de valorificare a grâului pentru că, „nu li se permite a-și măcina și ei produsele lor la morile sistematice și că, dacă au nevoie de făină trebuie să cumpere tot de la evrei, deci nu se pot bucura de roadele muncii lor”35. Ne permitem să facem observația că nemulțumirea era de fapt
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
structurilor pe care ni le prezintă ne dă senzația că pentru prima oară vedem totul. Aici nu vedem nimic doar niște monștri sacri puși să emane corupție într-un vacuum. Pe lîngă asta, mai recunoaștem reflexiile cîtorva subiecte de senzație măcinate intens de ziare și de televiziuni (un om de afaceri finanțează atît puterea, cît și opoziția ; un politician suferă un accident de vînătoare) și cam atît. Filmul ăsta nu face decît să mai adauge puțin zgomot la cacofonia zilnică de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
intrăm într-un nou dispozitiv de apărare pe Nistru. Vremea se mai îmbunătățise, dar gerul persista. La vremuri grele și natura se răzvrătește împotriva bietului om, care, în final, nu este decât o mică piesă al unui uriaș angrenaj ce macină și distruge totul în jurul său!... În Duminica Floriilor mă întâlnesc cu cumnatul meu - aflat la o unitate vecină cu noi. Îi aduc vești proaspete de acasă, îi spun că are o fetiță de aproape două luni, că eu i-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe noi! Era iarnă, abia ne gospodărisem în acel loc, bucurându-ne de o casă mare, frumoasă, luminoasă, călduroasă. Să ai de toate în cămară și să te duci să cumperi pe cartelă? Dar ce vom face în acel mediu măcinat de certuri și reclamații? Nu plecasem din Priponești dintr-un asemenea loc neprielnic muncii și traiului cotidian? Dar noi, cum vom face față cerințelor didactice din capitală, unde aveam impresia că sunt învățători și profesori tot unul și unul?... Dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a mă opera, Măndica, una din cumnate, mă duce la prof. dr. Olănescu pentru un consult special. Profesorul mă consultă, vede documentele medicale ce mă însoțeau și-mi spune clar: „Nu e caz de operație! Pietrele dumitale de la rinichi se macină ușor cu apele de la Olănești”. Cu această indicație merg la prima agenție de turism, cumpăr un bilet pentru stațiunea Olănești, din care, peste două zile, telefonez acasă foarte vesel că scăpasem de bisturiu și suferință! După trei săptămâni de ape
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mine se îmbolnăvește și cel căruia, deși nu-i făcusem nimic, mi-a cauzat atâta rău! Proaspăt pensionar de boală, de Crăciun mergem la copii la București. La revenirea în Bârlad aflu că bietul meu neprieten sfârșise în chinuri groaznice, măcinat de un cancer. Încet, dar sigur, îmi revin la o stare de sănătate tot mai bună. Timpul trece pe lângă noi fără probleme deosebite. Ajungem la seara zilei de 4 martie 1977, o zi ca toate celelalte. Pe la ora 9 seara
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Pârvulescu reia discuția lansată de Eugen Lovinescu în Critice (vol IV, ediția II-a, 1920) care revenea asupra judecății de valoare în 1928 : „(...) opera lui Caragiale mi se pare săpată într-un material puțin trainic. Timpul a început să-l macine încetul cu încetul...”. Și criticul relevă calitatea documentară a prozei sale, sin- gura care va încetini cât de cât fenomenul de eroziune. Lovinescu vedea în contemporaneitate tocmai opusul accep- țiilor pe care i le conferă termenului Giorgio Agamben, și anume
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
înlocuit de o pasiune dizolvantă, de un catastrofism delectabil, de o denigrare generalizată. Într-un fel, bășcălia reprezintă o specie cu propria culoare locală a acestui tip de deformări care reduce spiritul critic la o mașină de tocat discursivă, care macină fără pauză orice, de la instituții la rapiță ! „Si, bénéficiant de la liberté d’expression qui a cours dans l’espace publique démocratique, on adopte une attitude de dénigrement généralisé, la critique devient un jeu gra- tuit qui ne produit rien, sauf
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu mașina la mănăstire. Aici este mai răcoare. Căldura din Athena ne-a moleșit toate zilele de când suntem în Grecia. Liviu încearcă să deseneze. Peisajul este foarte frumos. O mică mănăstire, înconjurată de un zid de piatră, între dealuri aride, măcinate de soarele nemilos. Anul trecut am venit pe jos până în apropiere. Era 1 septembrie, duminică. Mai aveam câteva zile și ne întorceam acasă. Acum suntem de 17 zile la Athena. Totul se consumă parcă mai lent decât anul trecut când
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
e dezlegătorul din textul lui Paler. Hieroglifele au acum frunți senine fiindcă Actrița le-a domesticit și toate sensurile vieții și morții, norului și cucului cântând, stau aliniate frumos și dau samă de prăpăstiile neînțelesului. Departe de stihiile care-i macină pe cei care nu vor să vadă suflet și miez, Ada și-a așternut culcuș cald de cuvânt în sufletele noastre și din cînd în cînd își înfoaie tandră gîndurile peste noi. Bine-ai venit, Ada! Cristina Bâzu Ada n-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Am văzut lumea împreună, călătorind, ne-am bucurat de tot ce natura și civilizația milenară și modernă au adus sub privirile noastre, cercetând și visând. Am întâlnit, în acești ani, prieteni binevoitori, cu adevărat, admiratori sinceri, dar și oameni invidioși, măcinați de neputințele proprii, cârcotași și meschini, roși de răutăți mărunte, ipocriți și bârfitori, care tulburau cu stropi otrăviți aura luminoasă și pozitivă ce ne înconjura. Viața trăită împreună a fost deseori privită ca model pentru un cuplu de artiști și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
uruguayeni, toți cu recipientul de mate în mână și termosul cu apă caldă atârnat de umăr ("Yerba Mate" sunt frunzele unui arbust care crește în Paraguay, Argentina și Brazilia, se usucă, se mărunțesc, se depozitează pentru maturare și apoi se macină fin, rezultând ceva asemănător ceaiului. Cei din Cono Sur îl prepară cu un ritual special, punând câteva grame într-un mic recipient, în formă de măr sau de pară, care poate fi cochet, din argint sau piele cu intarsii, până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
figura convențională, senină, olimpiană, care ni se prezintă de obicei, ci avea expresia unui om hăituit de destin, suferind, cu ochii holbați, fața crispată, pumnul strâns, privind parcă spre un viitor care nu promitea nimic sigur. Era fotografia compozitorului exilat, măcinat de Îngrijorările timpului istoric zbuciumat (secolul XX, Între cele două războaie), timp În care Își compunea creația. „Am pus În această operă toată substanța ființei mele, tot sufletul meu.“ Mă interesa această poveste a identificării lui Enescu cu Oedipe, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]