4,696 matches
-
-i ucide. Ce le mai trebuie? Întrebi oare taurul dacă a fost la vacă înainte de a-l înjuga? - Știu, stăpâne. Dar bărbații lipsiți de femeile care le sunt potrivite nu mai pot fi destul de ageri și buni de muncă pentru mărețele planuri... Și cer îngăduință stăpânului meu să-i aduc aminte că aceste neamuri daza și teda au oamenii cei mai ageri și mai muncitori din toată această parte a lumii. Taurii cei mai puternici și nici chiar elefanții nu vor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sclavi care se sculaseră și tălăzuia în valuri negre și roșii și galbene pe coasta muntelui, spre pisc. Luntrea îi urmări tot drumul în largi rotocoale. Drumul dură câteva ceasuri, însă nimeni din luntre nu se simți plictisit. Priveliștea fusese măreață, chiar pentru ochii obișnuiți cu toate minunile ai oamenilor veniți din planeta îndepărtată. Iahuben îl tot întreba pe Auta dacă mai este mult până în pisc. Auta însuși, care văzuse atâtea mii de robi purtați în corăbii pe mările lumii sau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și s-o supui regelui nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic! Puarem nu înțelese nimic. Dar de vreme ce zeii porunceau astfel prin gura Marelui Preot, cine s-ar fi putut ridica împotrivă? Puarem înclină capul cu supunere și zise măreț: - Slăvite, țara Ta Kemet va fi toată a noastră! - Bine, Puarem! spuse bătrânul. Acum poți să te duci la corabia ta. Dar să fii gata! Puarem plecă. Scurt timp după aceea se întoarse preotul Zeului Soarelui, însoțit de un tânăr
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
văzură alte mărfuri, saci de grâu și de orz, butoaie de oțet și de untdelemn, oi, papagali, piei de leopard, țesături... Femei rome în veșminte lungi de mătase, cu unghiile de la mâini și de la picioare vopsite în roșu, umblau ținîndu-se măreț printre mărfuri și negustori, cu sclavele încărcate de poveri venind după ele. Alergau prin piață bărbieri, strigînd: - Cine vrea să-și radă barba? Cine vrea să-l tund? Într-un loc, stătea sprijinit într-un genunchi un ins voinic care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nimic, Mai-Baka. Să ne spui tot! făcu Auta uitîndu-se împrejur. Dar să vorbești în limba atlantă, ca să înțeleagă toți. - Stăpânii de-aici au spus că limba lor este limba oamenilor rome și că nu se află nicăieri altă țară mai măreață decât Ta Kemet. Ei rostesc acum vorbele atlante cum se rostesc aici... Auta zâmbi. - Dar unde să vorbim? adăugă Mai-Baka. Aici nu se poate: trec preoți, trec soldați... Știu un loc mai ferit, între niște case și niște copaci! și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ei. El îl văzuse o singură dată când era mic în brațele mamei sale pe holul judecătoriei, când a fost chemat pentru pensia alimentară și de atunci frumosul lui chip îi rămase viu în minte. A doua zi, Eugen admiră măreața casă a tatălui său cu două intrări, una dinspre poartă care era folosită doar cu diferite ocazii ceremoniale și una dinspre grădină. Peste curte mai avea o construcție mai mică formată din două camere cu hol pe mijloc numită de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
arătând către un bufet. A dispărut... era aici acum un minut. Și ce treabă am io cu asta? Am ajuns aici numai ca să pierdem umpic timpul. Vaca asta bătrână și proastă; mutra ei zbârcită lucește de șoc. Privirea aia surprinsă, mărețul public britanic de rahat; Îmi vine să-i zdrobesc dinții cu bastonu. Da scârba bătrână nu prea mai are dinți de zdrobit, zău așa. Vandalismul timpului se perpetuează În corpul uman. Futemaș, vorbesc ca gaura aia de cur, Toal! — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să dilească unu pio scară din mijlocul orașului n-ar trebui să fie așa greu de prins. O fi vrun șmenar tinerel pe care negrulofi enervat prin oraș și care i-a tras-o... Probabil Toal crede că-i o măreață chestie politică fiincă probabil coloratu avea un tătic bogat care joacă golf cu vrun mare mahăr la Londra. Dac-ar fi fost un client obișnuit din Brixton i-ar fi durut În cot. Știi cât de nesigur pe iel ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și mă țin cu fălcile000u. Încă mai e0000000000000000000000000000000000000000000 tremurând ca un ramolit cu Parki 0000 Încetișor, atât de Încet, consum substanțaimba scoasă În vreme ce o roșeață intensă vcare mă Înconjoară0000000000000000000d pentru totdeauna. Vocea lui Crozier000000000000000000000000ingerând și ut de neclintit În asta Mărețul meu este eliminând excrețiile prin trupul meu, prin piele.000000000000000it Ucenic Mason! 000000000000000000000000000000 Trebuie Tânărul D să mănânc ca să merg Înainte, să consum ca să și intră În convulsii când Crozier Îi dătrăiesc, să consum ca să cresc. Sunt În stare săât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se pare că am o Acolo există structură biologică destul de simplă și n-am nici o pauză În dezbateri, dar un mecanism pentru a-mi transpune toate gândurile iar Ray Lennox Înșfacă un metru de bere și se mele nobile și mărețe În fapte bune. O, da,ur, apoi Înspre Bill Armitage, una câte una și Pot să-mi imaginez că trupul meu este oar bătrânii partizani fermi ai Partidului Laburist structură simplă: intrare, prelucrare, iar eu plec cu portarul de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Era o prăvălie populară, simplă ca curu, așa că au dat o avere s-o modernizeze. Și nici un puțoi n-a mai intrat, așa că au mai cheltuit o grămadă s-o facă la loc, doar că i-au făcut un design măreț despre cum s-au gândit că ar trebui să arate o crâșmă tradițională și nu cum arăta inițial. Așa că tot nu intră nici un puțoi. Mă gândesc la Amsterdam, apoi mă apucă un acces de inspirație și Îl sun pe Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
regimul alimentar al tipului ăsta nu e chiar atât de cinste, iar Înfățișarea veștejită a nutritiv. Asta sugerează că probabil faux pas a fost făcut. Cu toate acestea, noi Gazda mea a pornit cu un handicap la bătrânu bulangiu. Începutul măreței călătorii a vieții Mănâncă tot felul de gunoaie ieftine și inutile. Dar pe de altă parte cantitatea consumată spune contrariul așa că poate putem admite fără dovezi că gagiul a crescut Într-un mediu plin de lipsuri și, deși a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ăla frenetic În plină desfășurare, iar el o freacă grațios de parc-ar fi un vegetarian Într-un abator. Și Carole se cacă pe ea ca curu, făcându-i o labă stânjenită. N-au ei stofă de chestii d-astea mărețe. Deși Diana are. N pizda măsii, m-aș fi descurcat cu Încă vreo câteva numere cu curva aia babană. Mă gândesc să-l sun pe Geoff Nicholson din Poliția din Essex, să-i povestesc despre clubul ăsta mic și dezgustător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu câțiva metri și se sparge cu un bufnit Înfundat pe șosea, ciocnirea fiindu-i amortizată de stratul gros de zăpadă. 000000000000000000 — Cine-ar fi crez000000000000000000000000000000000000000-o, ei? E la masoni și toate alea, meditez eu, În timp ce n00000000000000000000000000000000t până la club. O măreață Împuțită 00000000000000000000000000000000000000000noaptea de Crăciun cu mai multă bău000000000000000000000000000000000000000000și echipa. 000000Trebuie să fii la muncă. Ai nevoie de job-ul ăsta, să-l urăști și, În același timp să te delectezi cu preocupările lui mărunte. Aceste preocupări sunt Îndeajuns să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
calea carierei tale, n-o să fac niciodată nimic să ți-o bușesc. — Bunty, nici n-ai idee cât de mult Înseamnă pentru mine să te aud că-mi zici asta. Toată viața am simțit că sunt sortit să fac lucruri mărețe, dar Întotdeauna ceva m-a tras Înapoi, o piesă care lipsește din puzzle. Piesa aia care lipsea, acum Îmi pot da seama, e iubirea și Înțelegerea unei femei minunate. Asta ești tu Bunty, o femeie minunată. Și ai suferit atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
desprinsă din convingerea reprezentanților societății totalitare așa cum explicit a fost formulată de George Orwell, în cartea sa "1984" că "cine controlează trecutul, controlează viitorul". În consecință, o armată de funcționari au lucrat la rescrierea deformată a istoriei trecute, pentru justificarea "mărețelor realizări ale epocii de aur"; pe de altă parte, prezentul era construit prin antiteza dintre o "societate capitalistă putredă" și o societate în care nu există nici sărăcie, nici șomaj, nici sida, nici handicapați, nici prostituție, nimic-nimic rău. • Manipularea mistică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aceste afirmații, Nietzsche pare să spună că minciuna este inevitabilă dacă vrem să evităm depresiunile nervoase sau dacă vrem să rămînem sănătoși la cap. El spune că numai cu ajutorul minciunilor "putem avea încredere în viață". Încă cînd face portretul "omului măreț", el favorizează în mod clar minciunile: Un om măreț un om în care natura a investit din plin ce este el?... El mai degrabă minte decît să spună adevărul; acest lucru cere istețime și voință. (Ibid.:505) În același stil
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
inevitabilă dacă vrem să evităm depresiunile nervoase sau dacă vrem să rămînem sănătoși la cap. El spune că numai cu ajutorul minciunilor "putem avea încredere în viață". Încă cînd face portretul "omului măreț", el favorizează în mod clar minciunile: Un om măreț un om în care natura a investit din plin ce este el?... El mai degrabă minte decît să spună adevărul; acest lucru cere istețime și voință. (Ibid.:505) În același stil este și reproșul său din Genealogia moralei: Oamenii educați
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Platon) ar fi o realizare de care ei nu sînt capabili: Ei nu pot spune decît minciuni necinstite... (Nietzsche 1968b:573) Afirmații de acest gen par să semnaleze o dihotomie simplă: minciuna e de admirat dacă e spusă de oameni măreți, însă e de condamnat dacă e spusă de preoți și filosofi. Însă există numeroase alte referințe la minciună în textele lui Nietzsche care nu ilustrează această dihotomie. O tratare mai detaliată a subiectului se găsește în eseul său neterminat, publicat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de Yasuda) Sensul profund al simțului sezonal, dobîndit tîrziu prin evoluția haiku-ului, este recunoașterea omului ca parte a naturii. „Atunci cînd măcar o parte a problemelor umane e considerată ca un fenomen al naturii, se naște o perspectivă filosofică măreață, ca și cum am fi atins adevăratul puls al universului. Aici aflăm viața haiku-ului... Problemele umane, așa cum apar În haiku, nu sînt prezentate doar ca probleme exclusiv umane. Deopotrivă, problemele umane și obiectele naturii sînt inseparabil Întrețesute Într-un haiku. Ambele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
distinctiv al teoriei. Anarhia, singură, nu produce războiul lui Hobbes al tuturor împotriva tuturor. El apare din competiția între indivizi egali, împinși de competiție, neîncredere și dorința de glorie, ce interacționează în anarhie. Eroii homerici în căutarea gloriei prin fapte mărețe, egoiștii hobbesieni conduși de frica unei morți violente, indivizii nietzscheeni conduși de voința de putere și homo economicus se pot comporta foarte diferit în aceeași structură anarhică. După cum o spune Butterfield, "războaiele ar fi foarte improbabile dacă toți oamenii ar
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
poporului se succed, însă rezultatele vieții fiecărei generații rămân în limbă ca moștenire pentru urmași. Limba este legătura cea mai vie, cea mai fecundă și mai trainică ce unește generațiile trecute, actuale și viitoare într-un tot istoric viu și măreț. Întâiul poem al unui popor, cum definea Lucian Blaga limba noastră, a fost transmis din generație în generație fiind elementul constitutiv și distinctiv al comunității noastre naționale. De-a lungul vremii numeroși scriitori și oameni de cultură au subliniat importanța
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
inima neprefăcută și pururea tânără a țăranului nostru, acolo eterna icoană în care sufletul românului se arată, aici mâhnit și tânguitor, aici voios și zglobiu, aici viteaz și disprețuitor de moarte, aici blajin, aici îndârjit, priponitor și aprig... dar totdeauna măreț și bun până va putea lega prieteșug cu acea limbă frumoasă și negrăit de dulce, fără de care poezia în veci nu va putea trăi. Nu se poate uita entuziasmul lui George Sion care elogia limba românească astfel: Mult e dulce
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
i-a permis unui observator antrenat al spațiului cultural românesc o diagnosticare și mai nuanțată a binomului publicistic (dar nu numai) Eminescu-Caragiale, focalizând pe o duală simptomatologie a recuperării: "Din Eminescu s-au luat eroicul, fabulosul etnocratic, cultul trecutului invariabil măreț și dilatat butaforic, energia pantheonică și profetică. Imens alibi al tuturor slăbiciunilor noastre, Eminescu ispășește prin hiperbolizare, în vreme ce Caragiale rămâne marele prizonier al deriziunii noastre orgolios inflamate, al tuturor prejudecăților și neputințelor fondate pudibond și caricatural-aristocratic. Eminescu face tabloul somptuos
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și arhitecții susțin că cele mai plăcute din punct de vedere estetic sunt obiectele a căror lungime și lățime se află în acest raport, care guvernează proporțiile multor opere de artă și arhitectură. Unii istorici și matematicieni susțin că Partenonul, mărețul templu din Atena, a fost realizat în așa fel încât raportul de aur să fie clar evidențiat în fiecare aspect al construcției. Chiar și natura pare să aibă în vedere, în planurile sale, un asemenea raport. Comparați proporțiile oricăror două
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]