3,350 matches
-
Beldiceanu că el simte viața de celulă; se simte pe el om celulă cu toate însușirile omului-om. Uneori se autohipniotiza și cădea în stare de inconștiență...” (Op.cit., p.99-101) Ignorând autoreferențialul negativ, descurajant,de tipul „suntem la marginea Asiei”, „ mahalaua noastră”, etc. În aceste amintiri avem mărturia unei activități științifice de pionierat, căreia i-au căzut victimă atât cercetătorul cât și subiectul său. Probabil, de aici și această jenă de a păstra în memoria colectivă evenimentele. În familia lui Neculai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
precizează: "aceste poziții sunt universale în rândul întregii omeniri, fiindcă orice om suge la sânul mamei sau din sticlă și-și primește de acolo mesajul, ulterior întărit când învață să se poarte frumos, fie că se întâmplă în junglă, în mahala, într-un apartament sau în sălile castelului strămoșesc" (pp. 115-116). Cele patru poziții de bază, Eu+Tu+ (cea a succesului), Eu+Tu(cea a aroganței), Eu-Tu+ (cea depresivă) și Eu-Tu(cea a inutilității), rareori pot fi schimbate doar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
februarie 1892 a fost ales președinte al epitropiei spitalului de 166 care s-a îngrijit până la moarte. În două rânduri, în guvernul I. Brăteanu, a fost ministru de finanțe. A fost înmormântat la Bârlad, unde avea casă și vie în mahalaua Cotul Negru, dar proprietatea sa principală era în nordul județului Covurlui, la moșia Roșia, parte moștenită, parte răscumpărată de la frate și surori. Printre altele, a redactat la Iași, cu V. Alexandrescu (Ureche) ziarul Zimbru și Vulturul, începând de la l noiembrie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Crețu din lucrarea „Tipografiile...” * LĂMURIRE Chipul alăturat al nemuritorului Ion Creangă este scos de pe un tablou în culori, de fotograful Hartwig din Bârlad. Tabloul l-am cumpărat de la Tinca Vartic, care stă și azi în bojdeuca lui Creangă din Iași, mahalaua Țicăului de sus. Tinca Vartic mi-a spus că chipul acesta e făcut de un iconar - Mușnețeanu de pe o fotografie a lui Creangă. El semăna bine cu fotografia, dar nu l-a cumpărat nimene, căci arăta prea tânăr și nici
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
acte care redau viața și pericolele care o amenință, exercitând o funcție de avertizare; violuri, tâlhării, omucideri; violența ca pedeapsă sau recompensă; acte de violență atractivă (eroi salvatori etc.); limbaje: obscen, pornografic, jargon, argou, obraznic, insolent (de la înjurături la glume de mahala). Semnificativ este faptul că în programele difuzate de televiziunile din România, primul loc este deținut de violența verbală. ● Studiul permite, de asemenea, clasificarea emisiunilor după gradul susceptibil de a produce efecte asupra minorilor și a tinerilor: imitația și învățarea socială
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nici nobilitate. Tabloul este sumbru. El rezumă aspectele criticii junimiste așa cum au formulat o Maiorescu și Eminescu. Uneori aceste pagini rezumă comentariile Comediilor ca atunci când descrie clientela politicianistă: „...plebe incapabilă de muncă și neavând ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși, agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi liber-cugetători și răspopiți, învățători analfabeți - toți teoreticieni de berărie; după
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de superioară civilizație urbană precum Berlinul. Este, de altfel, singurul scriitor de seamă al vremii sale care prezintă orașul și aspirațiile lui de civilizație burgheză. În creațiile sale, orașul trece înaintea satului, iar din incinta bucureșteană, locul principal îl reprezintă mahalaua, mediul suburban. Cu excepția Scrisorii pierdute, a cărei acțiune se petrece în capitala unui județ de munte și care sintetizează viața politică din întreaga țară, celelalte comedii își iau personajele din lumea măruntă a Bucureștilor de acum aproape o sută cincizeci
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
aspirația personajelor către un nivel superior de viață. Dintre cele două eroine ale Nopții furtunoase, știm numai despre Zița, cea tânără, că a urmat pensionul. În limbajul ei, dar și al celorlalte personaje, franțuzismele deformate, evident, se învecinează cu expresiile mahalalei. Interjecțiile „tu“, „fă“ sunt înlocuite de franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică“, care, deși au o oarecare încărcătură de ură și desconsiderare, păstrează tonul de politețe. Mai mult, eroii lui Caragiale sunt pudici. Ei folosesc stăruitor cuvântul „pardon
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Marea scenă a lui Rică Venturiano este aceea din actul II, când reintră pe fereastră, după urmărire. Venturiano apare direct din butoiul cu ciment în care s-a ascuns de frica urmăritorilor, puțin feștelit în costumul său de dandy de mahala. Limbajul personajului hrănește comicul, aducându-l la un nivel la care nu reușește nici un alt erou al piesei, nici Zița, nici Jupân Dumitrache. În sfârșit, Spiridon, băiat de procopseală în casa soților Titircă, se adaptează încet, dar sigur la mediul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lipsește numele de familie. Într-o altă listă de personaje, poate cea mai veche, Chiriac se numește Mălăiescu. Andrei este un prenume cu o rezonanță serioasă și gravă. Dimpotrivă, diminutivul Rică denotă familiaritate și veselie. Rică, familiaritate cam vulgară, de mahala. Mai interesant este numele Venturiano, un nume de apartenență curioasă, un nume exotic. Să fi inventat Caragiale acest nume? Nu, l-a găsit de-a gata, remarcă N. Iorga într-o notă din „Istoria literaturii românești contemporane“: „Venturiano e pronumele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a rămas latinizat, dar desinența s-a românizat. Subliniind faptul că toate numele patronimice terminate în -eanu derivă de la nume de localități, Venturianu își păstrează aspectul artificial. În mod particular, la Rică, numele propriu nu sugerează neseriozitatea unui fante de mahala - deoarece el întemeiază o familie -, ci simplitatea minții care vântură vorbe goale, fără conținut. Cine asistă întâia oară la reprezentația comediei sau o citește prima dată nu are cum să știe că acest filfizon este una și aceeași persoană cu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
triunghi. Totuși, întrebarea pe care ne-o punem este: de ce două consoarte pentru Leonida? Pentru că fiecare din cele două soții stăpânește un domeniu existențial diferit. Încercăm să urmărim realitatea pe care Leonida o construiește treptat, și anume odaia modestă cu mahala, cu ușa și fereastra ei, cu masa împrejurul căreia sunt așezate scaune de paie, cu lampa cu gaz și globul lămpii prevăzut cu un abat-jour cusut cu canava, cu soba cu ușa deschisă și cu câțiva tăciuni pâlpâind. Această realitate
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de necruțătoare satirizare. 5.6. ALEXANDRESCU, SICĂ: „«O scrisoare pierdută» - cea mai viguroasă critică a regimului burghezo moșieresc“. În: „Contemporanul“, 1952, n. 5, 1 februarie, p. 3. Sică Alexandrescu înlătură orice prezumție potrivit căreia comicul caragialian este comicul pur al mahalalei și provinciei. Prin această falsă concepție se încearcă o denaturare a conținutului satiric al comediei, o abatere de la critica adusă de Caragiale regimului burghezo-moșieresc, o deformare a adevăratului caracter al lumii lui Caragiale. Referindu-se la O scrisoare pierdută, Sică
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
XIX-lea este îmbogățirea ei cu un mare număr de cuvinte împrumutate. După revoluția de la 1848, izvorul împrumuturilor îl reprezintă limba franceză. Influența franceză capătă, pe vremea lui Caragiale, o mare amploare. Personajele lui Caragiale sunt burghezia, mica burghezie și mahalaua. Boierimea și marea burghezie reușiseră să-și însușească vocabularul oamenilor instruiți și, deci, nu constituiau un subiect de satirizare. Capacitatea de observație lingvistică a scriitorului contribuie la redarea exactă a fonetismului vorbirii ardelenești sau moldovenești. Această înregistrare exactă a caracteristicilor
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Sfânta dreptate e deopotrivă un roman al iubirii (dintre Petre Leahu și Profira) și de analiză psihologică, unde autorul îmbină epicul, liricul și introspecția analitică. Sub semnul aceleiași simpatii față de viața de la țară stă și romanul Catrinel, aducând în mediul mahalalei provinciale un personaj pe care autorul îl vrea exemplar ca frumusețe, puritate morală și candoare sufletească. Încercarea nu reușește, și romanul suferă de tezism, nefiresc și caricatural. M. recurge și la experiența sa cazonă, lumea rurală este părăsită în favoarea orașului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
socială pe care gloata o înțelege mai deplin, la care jinduiește mai tare. Între toate satisfacțiile direct izvorîte din viața socială, cele mai palpabile și mai comun accesibile sînt sentimentul puterii și gloria, fie ele realizate într-un fund de mahala ori pe continente întregi. Și aceste satisfacții groase sînt însăși condițiile psihologice cele mai generale ale sociabilității. Tipul eminent politic consideră ca subalterne orice alte activități în afară de a sa proprie: celelalte sînt meserii, numai a lui singură este o demnitate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a ajunge în vârf, viața e mai schimbătoare și mai palpitantă, iar aici, la porțile Orientului, lumea pare să sacrifice mai ușor seriozitatea și stabilitatea în favoarea disponibilității la bârfă și la scandal, îndeletniciri dragi celor de joasă extracție socială din mahalalele urbane, nu oamenilor simpli și drepți de la țară (care, din nefericire, n-au mai rămas decât în zonele necooperativizate de comuniști!). Dincolo însă de această explicație mai generală, care încearcă o înobilare sofistică pentru mahalagismul generalizat ce domină - din vina
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
producțiile media de acest tip, dar ar putea fi taxate și impozitate corespunzător. Ce-ar fi să devină canalele publice libere de astfel de mizerii și să facă televiziunile canale specializate cu "Știrile de la ora 5", "Jerry Springer de Ferentari", "Mahalaua politică", să vedem câți mocârțani ar mai plăti atunci ca să vadă astfel de mizerii, dacă tot o nevoie irepresibilă îi împinge să facă audiențele invocate, mană cerească pentru argumentele autojustificatoare ale producătorilor și realizatorilor în cauză, de regulă ahtiați după
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un jet ceva mai hotărât și mai puțin incontinent. Vorba celor de la www.futezătorii.ro: "Uite așa trecu cea mai lungă și costisitoare noapte cu o damă de companie" din istoria noastră recentă. Iar de aici, basmul virează rapid în mahala, și asta nu ne mai interesează. Rămâne însă întrebarea chinuitoare: la ce le-o fi trebuit toată această uriașă aflare în treabă? Muc cel Mic e oricum incapabil să facă afaceri (a și nenorocit niște amărâți din sud cărora le-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
păstrează cicluri și volume inedite de versuri și - ipostază cu totul necunoscută a autorului - de proză. Autorul Deniilor s-a încercat și în teatru, actualizând în câteva „mistere” nașterea, patimile și învierea lui Iisus, transpuse într-un decor românesc, de mahala bucureșteană sau de așezare rustică (Trei mistere, 1922). Interesul pieselor (Ieslele, Cântecul cocoșului, Nebunul) stă în patosul aproape expresionist al trăirilor și al viziunilor extatice, halucinate ale personajelor, care poartă nume generice. Originală, porțiunea materializată într-o primă parte, Teoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
o organizare cvasimilitară: mici drame și aventuri, câteva tipuri de studenți și profesori, totul sigur, cu bun-simț și umor, agrementat cu dialoguri hazoase. În alte povestiri experiența de silvicultor a autorului servește ca fond al relatării unor întâmplări comune. În mahalaua Grant (1971) este romanul unui crâmpei din viața de la periferia capitalei, din jurul anului 1900. În prim-plan se află istoria unei familii de birtași care, deși prosperă, se destramă din motive amoroase. Autorul surprinde ceva din atmosfera mahalalei, insistând pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
comune. În mahalaua Grant (1971) este romanul unui crâmpei din viața de la periferia capitalei, din jurul anului 1900. În prim-plan se află istoria unei familii de birtași care, deși prosperă, se destramă din motive amoroase. Autorul surprinde ceva din atmosfera mahalalei, insistând pe urmărirea unor destine umane, fără lirism, fără porniri critice sau ironii. Neașteptate sunt romanele sale istorice. Hangița Tudora (1970) imaginează viața mamei lui Mihai Viteazul, fiică de moșneni olteni, ajunsă roabă la turci, răscumpărată de un negustor grec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
sunt reconstituiri, ci construcții ficționale, slujite de un stil neafectat de clișee, cursiv, uneori ușor ironic. SCRIERI: Dintr-un vârf de tufan, București, 1937; Regina balului, București, 1946; Regina balului, București, 1968; Hangița Tudora. Măria-sa Burduja-vodă, București, 1970; În mahalaua Grant, București, 1971; Povestiri pestrițe, București, 1974. Repere bibliografice: Tudor Arghezi, Un nou scriitor, RFR, 1945, 1; Octav Șuluțiu, „Regina balului”, „Apărarea”, 1946, 21; C. Pajură [C. Papacostea], „Regina balului”, „Severinul liber”, 1947, 116; N. St. [N. Steinhardt], Nuvelele d-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
1946, 21; C. Pajură [C. Papacostea], „Regina balului”, „Severinul liber”, 1947, 116; N. St. [N. Steinhardt], Nuvelele d-lui Ștefanopol, RFR, 1947, 5; Piru, Panorama, 405-406; Mircea Iorgulescu, „Hangița Tudora. Măria-sa Burduja-vodă”, RL, 1970, 33; E. M. [Emil Manu], „În mahalaua Grant”, SPM, 1972, 66; Valentin Chifor, Un prozator uitat - Al. Ștefanopol, „Cercetări de limbă și literatură” (Oradea), 1990; Popa, Ist. lit., I, 272; Dicț. scriit. rom., IV, 474-475. C. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
Curca, Brașov, f.a.; Noaptea de St. George, Brașov, 1897; Lăcustele, Brașov, 1897; Casierul, Brașov, 1897; Plevna, Brașov, 1902; Vițelul de aur, Brașov, 1903; Vistavoiul Marcu, Brașov, 1903; Nici minte, nici noroc, Brașov, 1903; Pur și simplu, Brașov, 1903; Bicicleta la mahala, Brașov, 1903; Săricica, Brașov, 1903; Împletește-despletește, Brașov, 1903; Slavă Domnului, masa e pusă, Brașov, 1903; Apă rece, Brașov, 1903; Tot găina cântă, Brașov, 1903; Otilia sa, Brașov, 1903; Ah, sărmana vreme veche, Brașov, 1904; În preajma expozițiii. Amintiri reîmprospătate. Domnul Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]