5,446 matches
-
Galați, cu câteva săptămâni mai înainte, într-o cameră de hotel. Se știe că Trutulescu făcea parte din comandă "Batalionul 404" Buzău, cu specialitatea cercetare-diversiune în spatele frontului - adica "Spetznazul" românesc - iar în decembrie 1989 cei din "404", aflați sub comanda maiorului Ghergulescu și a lui Trutulescu, au acționat - într-o interoperabilitate deplină - cu grupurile "visautniki" (civile) ale GRU, atât la Tumisoara, cât și la București. Această colaborare a rămas unul din secretele cele mai profunde ale "revoluției române", având în vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
în urmă. Comandantul meu de batalion era fostul căpitan, comandant în concentrarea din 1939-1940. Eram cunoștințe vechi și știam că nu mă are la inimă. Pe la sfârșitul lui mai se organizează un exercițiu de luptă după model german. După exercițiu, maiorul face aprecieri critice și se adresează direct unui sublocotenent, spunându-i categoric: „Dacă te vei mișca așa sub focul inamicului, nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei, vorba lui Eminescu”. Aflându-mă foarte aproape de maior, îi spun, oarecum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
german. După exercițiu, maiorul face aprecieri critice și se adresează direct unui sublocotenent, spunându-i categoric: „Dacă te vei mișca așa sub focul inamicului, nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei, vorba lui Eminescu”. Aflându-mă foarte aproape de maior, îi spun, oarecum șoptit, că nu Eminescu a spus aceste cuvinte, ci Vlahuță. Superiorul își menține afirmația, în timp ce eu susțineam contrariul. Mare greșeală mai făcusem în acel moment contrazicându-mi comandantul și lucrul acesta avea să-mi aducă multe neplăceri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se citesc ordinele nou venite. Pe când se arăta că, din ordin, trebuia să trimită pe cineva într-o nouă misiune, am timp să spun celor din jur că urma să plec iarăși, că eu voi fi numit să execut ordinul. Maiorul spune răspicat: „Sublocotenent M. te deplasezi în cutare loc și-mi raportezi de execuție până la ora X”. Cei din jurul meu au izbucnit în râs și când au fost întrebați de ce râd, răspund că le spusesem celor din jur că eu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
deplasezi în cutare loc și-mi raportezi de execuție până la ora X”. Cei din jurul meu au izbucnit în râs și când au fost întrebați de ce râd, răspund că le spusesem celor din jur că eu voi primi această nouă misiune! Maiorul e oarecum puțin stânjenit, totuși îmi spune că tot eu voi pleca în noua misiune! Cine m-a pus să-mi aprind paie în cap și să-mi contrazic superiorul? Ordinul se execută, nu se discută. „Vrei, nu vrei, bea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bunele relații cu populația din zonă, au împiedicat producerea acestui fapt pe timpul cât am fost eu acolo! Continuăm să ne aflăm în așteptare pe aceleași poziții. În satul Bujalâk - 30 km. est de Odessa își avea sediul batalionul nostru. Domnul maior se gândește să refacă biserica din sat, transformată de bolșevici în depozit de materiale și a muncit intens cu meșterii batalionului, dar până să se sfințească biserica în august-septembrie a fost nevoie de multe biserici, cruci, dumnezei și numele tuturor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și mi se ordonă să ocup o nouă poziție și până dimineața, poziția nouă să fie perfect organizată și camuflată vederii inamicului. Toată noaptea au muncit oamenii mei pe noua poziție. Pe la ora 10 în ziua a doua de Paști maiorul inspectează noua mea poziție, neavând nimic de obiectat. Momentan îmi găsisem locul în dispozitiv și speram să fie bine... După masa de prânz, pe la 1430 sunt chemat de maior și... o nouă misiune - ultima ca militar - mi se încredințează. Cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noua poziție. Pe la ora 10 în ziua a doua de Paști maiorul inspectează noua mea poziție, neavând nimic de obiectat. Momentan îmi găsisem locul în dispozitiv și speram să fie bine... După masa de prânz, pe la 1430 sunt chemat de maior și... o nouă misiune - ultima ca militar - mi se încredințează. Cu încă 30 de oameni formez un detașament întărit cu misiunea de a-i scoate pe ruși din pozițiile ocupate în prima zi de Paști. De sub botul de deal pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
30 de oameni formez un detașament întărit cu misiunea de a-i scoate pe ruși din pozițiile ocupate în prima zi de Paști. De sub botul de deal pe care ne aflăm, studiem terenul și cer explicații pentru viitoarea misiune. Raportez maiorului că, fără sprijin de artilerie și ținând cont de teren, sunt de părere să se amâne acțiunea pe timp de noapte, pentru ca să mă pot apropia fără pierderi de vieți omenești și apoi prin luptă „corp la corp”, sub protecția întunericului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și ținând cont de teren, sunt de părere să se amâne acțiunea pe timp de noapte, pentru ca să mă pot apropia fără pierderi de vieți omenești și apoi prin luptă „corp la corp”, sub protecția întunericului să pot îndeplini acea misiune! Maiorul insistă, eu îi explic dificultățile și sacrificiile zadarnice ce voi fi nevoit să fac. Prin stația de radio, maiorul raportează comandantului de regiment că refuz misiunea primită. Colonelul, care avea cuvinte de apreciere la adresa mea, mă întreabă care e situația
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
apropia fără pierderi de vieți omenești și apoi prin luptă „corp la corp”, sub protecția întunericului să pot îndeplini acea misiune! Maiorul insistă, eu îi explic dificultățile și sacrificiile zadarnice ce voi fi nevoit să fac. Prin stația de radio, maiorul raportează comandantului de regiment că refuz misiunea primită. Colonelul, care avea cuvinte de apreciere la adresa mea, mă întreabă care e situația reală. Raportez că n-am refuzat misiunea - pe linia frontului - o acuzație de acest gen ducea direct la Curtea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din Regimentul 10 Vânători de care aparțineam să mă prezint imediat la Partea Sedentară aflată în comuna Puținei - Teleorman. De această dată n-am dat curs imediat ordinului primit ca altă dată și cu voită întârziere ajung să mă prezint maiorului Rednik care, la vederea mea, tună și fulgeră - apostrofându-mă - dezertor și trădător. Când a văzut că mă prezint salutând cu mâna stână agățată de centură, mă ironizează că, de când stau tot ascuns, de când sunt dezertor, am uitat să mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nici un caz nu pot fi dezertor și că ar fi de datoria dumisale să-și ceară scuze pentru învinuirile nefondate proferate la adresa mea... Imediat scot din buzunar actele ce dovedeau fără drept de tăgadă clasarea mea ca invalid de război. Maiorul parcurge rapid conținutul documentelor, se calmează și... mă roagă - de data aceasta mă ruga - să trec în ziua următoare pe la „Casieria regimentului” pentru a încasa unele drepturi restante. Cu un calm desăvârșit mă roagă din nouă să trec pe la „Compania
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a-mi ridica lada de campanie ce mă însoțise pe front. În ziua următoare aflu indirect că figuram în scripte la comanda unui detașament nou format în vederea trimiterii pe front. Cum eram inapt serviciului militar, am cam încurcat planurile domnului maior de la mobilizare... Începusem stagiul militar activ în 1937 cu un conflict și urmări grave pentru mine ca ostaș, iar acum, în martie 1945, terminam după atâția ani cu acest incident nesemnificativ și fără urmări directe asupra mea. Doar memoria mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
săptămână, reîntâlnesc colegul care-mi prezentase în ședință persoana care mă învinuia de scindarea colectivului didactic... Îl rog să-mi spună cine era acea persoană. El se uită la mine, crezând că o fac pe prostul și-mi răspunde: „Este maiorul Pascal, comandantul securității din Bârlad”. Îl întreb dacă nu glumește, el îmi răspunde că nu e glumă, ci realitate! Îmi vorbea cu atâta siguranță de persoana respectivă de parcă ar fi vorbit de tatăl ori fratele dumisale, iar eu... nici măcar atâta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la gândul că n-am trecut zadarnic prin viață. Am fost pentru toți școlarii mei mai mici ori mai mari ca un adevărat părinte și am căutat mereu să fiu sfătuitorul părinților în privința felului în care să-și educe copiii. Maiorul M. își muștruluiește copilul ca la cazarmă. În discuțiile avute la domiciliu i am spus ca măcar acasă să fie părinte, dacă la cazarmă nu poate fi! N-a ascultat, copilul a fugit de acasă aproape o săptămână și când
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la cazarmă. În discuțiile avute la domiciliu i am spus ca măcar acasă să fie părinte, dacă la cazarmă nu poate fi! N-a ascultat, copilul a fugit de acasă aproape o săptămână și când l au găsit, abia atunci maiorul autoritar a devenit părinte pentru propriul copil și poate că apoi a devenit un pic mai indulgent și mai uman cu ostașii săi. Din dragoste prost înțeleasă și unii bunici comit greșeli de neiertat. Florentina, o fată bună la carte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de promoție S. B.: Domnule General, vă rog să-mi spuneți pe scurt care v-a fost parcursul până a ajunge Comandant al Regimentului de Tancuri din Pantelimon? Când am venit eu în armată, în ianuarie '89, aveați gradul de maior și funcția de Comandant al Regimentului și al Microgarnizoanei. M. M.: Eu am intrat la Școala militară în 1967 și am terminat-o în 1970. Am făcut carte bună, o visam. Aveam un lector, maior inginer Nenoiu, electronist, și pe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ianuarie '89, aveați gradul de maior și funcția de Comandant al Regimentului și al Microgarnizoanei. M. M.: Eu am intrat la Școala militară în 1967 și am terminat-o în 1970. Am făcut carte bună, o visam. Aveam un lector, maior inginer Nenoiu, electronist, și pe o planșă era instalația electrică a stabilizatorului și visam cum se închid și se deschid contactele. Școală nu glumă! Mi-amintesc că m-am dus apoi la Someșeni și am luat în primire un pluton
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Și erau și oameni deștepți. S. B.: Care era relația dintre dumneavoastră și comandanții celorlalte două unități că, totuși, dumneavoastră erați Comandantul Microgarnizoanei. M. M.: Eram Comandant de Regiment, gradul funcției era de colonel. La divizioane, gradul funcției era de maior sau locotenent-colonel, la Batalionul de geniu, la fel, la Compania aprovizionare și transport, de maior. Și eu eram numit prin ordin al Comandantului Garnizoanei București, generalul Velicu, că de aici se trag o grămadă de necazuri. Dacă țineți minte, la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
două unități că, totuși, dumneavoastră erați Comandantul Microgarnizoanei. M. M.: Eram Comandant de Regiment, gradul funcției era de colonel. La divizioane, gradul funcției era de maior sau locotenent-colonel, la Batalionul de geniu, la fel, la Compania aprovizionare și transport, de maior. Și eu eram numit prin ordin al Comandantului Garnizoanei București, generalul Velicu, că de aici se trag o grămadă de necazuri. Dacă țineți minte, la Revoluție, Comandantul Microgranizoanei de la Băneasa sau de la Otopeni a fost condamnat atunci, cu necazurile de la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
știu că Blănaru venea din partea Diviziei Mecanizate, era superior. M. M.: Da, fusese promovat în funcția de șef al Apărării antiaeriene a Diviziei. S. B.: Și venea în inspecție și ne-a fost prezentat. El era locotenent-colonel, iar Țilimpea era maior. M. M.: Țilimpea era un om al dracului, aspru. S. B.: Era, dar să știți că era, totuși, iubit de cadre, îl aveau ca model. M. M.: Le punea la muncă. S. B.: Țin minte că în martie, când am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
au dat conserve. M. M.: Da, se scoteau de la ștoc8. Era ceva, se scoteau conservele! CPF-ul: carne de porc cu fasole. Mamă, ce bune erau! S. B.: Tot în vara lui '89, a venit de la conducerea Armatei I un maior mare în funcție și a dat ordin să se pună gratii și la nivelul doi. Nu ne-am explicat atunci de ce s-au pus gratii la clădirea Divizionului. De când a fost el înființat, în anii '70, Divizionul a avut gratii
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S-a întors și a plecat. Și eram, totuși, într-o unitate operativă, și-a asumat un risc cu această formulare. M. M.: S-ar putea să o leg și eu de-o treabă. Era secretar de partid la mine maiorul Vasiliu. Și, într-adevăr, și la mine, în '89, unul dintre instructorii cu propaganda a fost ales secretar. Vasiliu a fost promovat. E vorba de căpitanul Țugurel Florin. Într-adevăr, și la ăsta, o altă abordare, dar până acuma n-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
unde mă duc în Piața Palatului?" "Te duci acolo!" "Cu cine iau legătura?" " Vezi c-o fi cineva pe acolo". Domnule, dar ce fac acolo?" Nu știu, protejează oamenii!" "Unde intru?" "Nu știu". A venit șeful pregătirii de luptă, era maiorul Stanciu, și ne-am întrebat: "Băi, frate, cum mergem? Ce facem?" Am lăsat micii baltă, am urcat pe turela primului tanc și-am zis: "După mine! Hai să plecăm!" S. B.: Iată ce am găsit în presă referitor la plecarea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]