3,801 matches
-
iert“. — Nu neapărat, răspunde Jemima. Ar putea să Însemne și „Nu te iert“. Sau ar putea să Însemne „Nu mă obosesc să-ți trimit Înapoi florile idioate, atât de puțin Însemni pentru mine.“ Câteva clipe, rămânem toate trei În tăcere, meditând la spusele ei. Ideea e că, ăsta-i adevărul, sunt niște flori de vis. — Deci, le vreți sau nu ? spune curierul. — Păi... O, Doamne, acum chiar sunt confuză de tot. — Emma, dacă le trimiți Înapoi, Înseamnă că ești un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
formulele „faptul mistic“ și „faptul magic“, în timp ce la Underhill se găsește doar prima dintre ele, o singură dată, ca titlu al primei părți a operei sale. E interesant de amintit aici că, în a doua jumătate a anului 1928, Eliade meditează și scrie articolul „Faptul magic“ pentru proiectata revistă Duh și slovă. De fapt, toate aceste idei despre mistică și magie care se regăsesc în cartea lui Evelyn Underhill pluteau în aer în mediul generației tinere din jurul lui Nae Ionescu. Timp
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în jurul acestor idei și teme în decursul celor doi ani în care se întâlneau aproape zilnic în redacția Cuvântului, fiecare aducând în discuție alte lecturi și o perspectivă diferită. Nae Ionescu a avut așadar ocazia, în trecutul foarte apropiat, să mediteze asupra tuturor acestor lucruri independent de cartea lui Evelyn Underhill. O bună parte dintre ideile și soluțiile sale ar putea fi rezultatul comerțului intelectual cu discipolul recent plecat în India. Poziția de pe care Underhill aborda magia e cu totul diferită
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
nu fac excepție. Totuși, când Nae Ionescu preia ceva din surse secundare, e vorba de lucruri care îi sunt familiare, adică de lucruri pe care le știe deja din izvoare sau de la cunoscători de prima mână și asupra cărora a meditat îndeajuns. De aceea, la el, astfel de gafe sunt greu de găsit. Underhill se ocupă în continuare să ilustreze cu citate simbolica antropomorfă și abstractă a trinității, cu o vădită preferință pentru cea din urmă. Pe Nae Ionescu îl interesează
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
jucau volei În cercuri mici iar cei toropiți de soare și de efort se odihneau pe saltele sau cearceafuri. Printre cei din urmă se găsea și Rică Olaru, cel care avea ochii Întredeschiși și, Între realitate și vis, Încerca să mediteze la toate formele Înglobate În cuvântul ... „fraier”, rostit de Ada Moldoveanu ca un fel de concluzie dureroasă, veritabil „sec!” al unui anumit joc de noroc. Argumentele pro și contra veneau, marcau și Îl părăseau discret. Tânărul compara, venea cu exemple
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
aceștia sunt mai puțin precauți, mai violenți și i se impun cu mai multă îndrăzneală. CAPITOLUL XXVI ÎNDEMN SPRE A UNI ȘI A ELIBERA ITALIA DIN MÂINILE BARBARILOR Considerând toate aceste lucruri pe care le-am tratat mai sus și meditând dacă timpurile sunt astăzi în Italia de așa fel încât ea să poată primi cu cinste un principe nou, și dacă starea lucrurilor este astfel încât un om prudent și capabil să le poată rândui pentru ca ele să fie spre cinstea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
un efort continuu de purificare prin rugăciune, meditație, sacrificiu, efort. Pelerinajul te ajută să înțelegi mai bine acest drum ce-l ai de parcurs și chiar îl parcurgi mai ușor, cu plăcere, cu bucurie și seninătate interioară. Toate acestea le meditez în ritmul pașilor, același ritm alert pe care-l am mai mereu. Am constatat că dacă merg mai încet, mă dor picioarele și mă simt mai obosit. Nu întâlnesc pe nimeni pe drum, niciun pelerin, ci doar doi bărbați la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
flancat de copaci, iar umbra lor este ca o binecuvântare cerească. Din când în când mai întâlnesc câte un biciclist, sau familii la plimbare, dar nici urmă de pelerini. Merg grăbit și în liniște, singur cu gândurile mele, rugându-mă, meditând, bucurându-mă de tot ce văd. Mă uit din mers la apa care curge și eu constat că merg mai repede decât cursul ei. Mă bucură aceasta, dar apoi îmi vine un alt gând: într-o zi eu mă voi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acestei vieți. Intr-o zi drumul meu se va termina, dar mulți alții vor continua să meargă, și tot așa înainte, tot așa ca și în trecut, de când este lumea. Imi aduc aminte de anul trecut, pe drumul din Spania meditam uneori la același curs al vieții: chiar dacă tu te oprești pe drum, alții vor continua să meargă mai departe, și, de fapt, important nu ești tu, ci drumul pe care îl parcurgi, și mai ales cum îl parcurgi, cu cine
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
număr de ani și de zile, De cât a băut și-a mâncat, Atât de mult s-a-ngrășat! Încât de idile, Ca un...batal a...uitat ! Falnicul berbec de alt'dat, Netrăind cumpătat, Deveni gras și foarte umflat; Doarme prea mult, meditează, Pe unde apucă-înoptează, Viața? Nu-l prea...interesează; A ajuns -mi-e milă că spun Pe deasupra la toate, De nimic a fi...bun, Că nimic ...nu mai poate... Din câte eu știu, Puțin după, dar nu prea târziu, Cum a rămas
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
eu! N-ai auzit tu de Orpheu!? Când muzele-n frunze s-adună, Și vântul a cântec adie, Crengi îmi dansează, frunzele-mi sună Nepământeana mea simfonie! Am compus...nouă sute, o mie! Dar nimic nu mai e ca atunci, Când meditau poeții prin lunci! Cum odată la noi s-a oprit, Un comfrate mai vechi, pricăjit, Care după ce am cântat, s-a gândit Și crezându-se mai cu moț, Ne-a nemurit, Ca...,, Plopi fără soț"! Eu de-atunci am cântat
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
original, un mușchi...de pădure !. 44. E total needucată! A surprins-o trgând adesea cu urechea...acului ! 45. Am râs ,,mânzește" la poanta bancului...de pești ! 46. Șuturile sale nu au reușit niciodată, să spargă balonul...de săpun ! 47. Poți medita cu calm la poezie, așezat pe o bancă...de credit ! 48. A trăit copleșit de succese! Viața sa , un continuu canon...muzical ! 49. Multe judecăți de valoare a emis în timp, creierul acelui cap...de pod ! 50. Ce legătură matematică
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
cu viitorul pe care mi-l pregătea seminarul. Iar pe la 16-17 ani lectura mea preferată era Odiseea, o știam pe dinafară și vezi că Încă o mai știu... Înainte să termin seminarul, mi-am dat diferențele la liceu, adunasem bani meditând un coleg, fiu de oameni Înstăriți, care se ținea doar de boroboațe, Anton Dobrotă. La liceu am primit bursă, dar, odată intrat acolo, m-am Întors, cu 180 de grade, spre biologie, fizică și chimie... * Ce logoree l-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
intervine cu tact, ridicând paharul. Traian are să Își continue povestea după ce ea va face, În numele lor amândurora, urări de fericire și viață lungă tinerilor căsătoriți, auguri! * — ...Mergeam de două ori pe săptămână În somptuoasa, pentru mine, casă Dobrotă ca să Îl meditez pe Anton la latină și greacă veche. Treptat ne-am Împrietenit. Sau, cel puțin, mie așa mi se părea, s-ar putea ca el să fi făcut parte din acea categorie de oameni care nu pot avea cu adevărat prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cea mai fină ciocolată. — ...Amicului Anton Îi datorez decizia să Îmi iau viața În mâini și să renunț la seminar! Atunci când a obținut, prin relațiile tatălui, firește, iertarea vechilor păcate și dreptul să Își dea examenele de diferență, l-am meditat și am dat examenele, În aceeași zi, la același liceru, amândoi. Am reușit, el mai la coadă, eu În capul listei, astfel Încât am primit bursă de Întreținere, am urmat apoi două facultăți deodată, am primit o bursa În străinătate- cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
venisem hotărâtă să-mi aleg un pseudonim literar, cu ecou peste timp și loc : valentina becart. Desigur, n-am mai avut puterea și curajul să mai abordez acest subiect, lăsând totul pentru o dată viitoare pentru a avea timp suficient să meditez asupra Întâmplării neprevăzute. Mult mai târziu am Înțeles că scrisul, și arta În genere, necesită o muncă sisifică, singurătăți montane, o implicare faustică ( vânzându-ți sufletul Întreg pentru câteva cuvinte), că necesită mult zbucium sufletesc și multe Îngenuncheri, mai ales
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ne dorim o oază luminoasă la jumătatea drumului, un izvor cu apă limpede lângă care să ne așezăm, În care să ne oglindim conștiința și să ne răcorim fruntea. Este momentul În care trebuie să tragem o linie și să medităm asupra lucrurilor făcute și nefăcute. Și câte mai sunt de făcut!? Trăiesc cu speranța că voi mai reuși să ating o țintă....” „Ce ne pregătiți În viitorul apropiat?” „Scrisul este ca o boală... e greu să abandonezi. Nu poți ști
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu destule bâlbâieli, mereu nefericita emoție! și am recitat două strofe din poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. De ce atât de des și agasant „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”? Doream ca trecătorii să asculte și să mediteze În drumul lor spre serviciu sau spre casă, să se trezească din starea de letargie În care se complăceau În ultimii douăzeci de ani. Am traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această poezie. „ Ce-ți doresc eu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
preferabilă berii slabe de Malå. Acum nu mai rămânea decât să te mulțumești cu rezultatul obținut. Pentru cel pe cale de a îmbătrâni nu era absolut necesar să poată citi și căuta noi cunoștințe. Spre sfârșitul vieții e mai important să meditezi asupra celor pe care le-ai citit odată. Prin ea însăși și în mod natural, bătrânețea ar trebui să fie un răstimp de digestie sufletească și intelectuală. Dimpotrivă, tânărul trebuie să stăpânească arta cititului și a scrisului. Literele sunt singurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fost, poate, chiar lipsa ei de ciudățenie. Scriitoarea simțea o recunoștință fără margini pentru ținutul din Norsjö, pentru întreg Västerbottenul. Acum venise să le mulțumească împrejurimilor sterpe, pline de măreție, precum și populației. în ultimele decenii nu făcuse altceva decât să mediteze în singurătate și tăcere asupra acestui lucru: întreaga existență considerată ca sacrament. Așa că, a spus ea la urmă, întorcându-se spre fata de la Tineretul Bisericii, acum am spus ce am avut de spus și nu mai am nimic de adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
harta Suediei, desenată de un turist oarecare și pusă pe hârtie după sosirea lui acasă, în Japonia. Totul ar fi în cel mai bun caz aproximativ. Dar ar lipsi inima țării și sufletele locuitorilor ei. Directorul și cu mine am meditat o vreme asupra acestor probleme. Eu mă întrebam, de exemplu, dacă profesorul n-ar fi putut spune același lucru fără a folosi comparații. Dar directorul credea că ar fi fost imposibil. Așa a început cunoștința noastră ca să nu spun prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
schimbat? O iubesc, gândește Ben, încă fascinat de frumusețea ei, e femeia perfectă pentru mine. ― Sunt mult mai conștientă de mine ca persoană. Cred că în sfârșit mi-am găsit împlinirea. Sunt mult mai relaxată așa cum sunt acum, fac yoga, meditez, cred în puterea viziunilor și o folosesc. Frecvent. Face o pauză și se uită în tavan pentru câteva secunde, după care continuă: dar cred că lucrul cel mai important e că am învățat cum să-mi educ copilul dinăuntrul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am afla în prezența unei entități divine, m-am surprins meditând. Apoi, m-am simțit îngrozitor de rușinată fiindcă putusem să gândesc o asemenea porcărie new-age. Dacă nu mă supravegheam, pasul următor era să mă apuc să citesc Profețiile de la Celestine! Dar, la scurt timp, am avut un nou atac de sentimentalism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Josephine. Frumos, mă gândeam eu satisfăcută. Faceți-i viața un iad! Mă întrebam dacă n-aș fi putut să-i strecor informația asta și lui Chris. I-ar fi prins bine să afle ce curvă superficială era Misty. Deși, am meditat neîncrezătoare, nu eram sigură că era interesat de forța ei de caracter. —Ești pentru a doua oară în acest centru de tratament, i-a atras atenția Josephine clocotind de mânie. Când ai de gând să iei lucrurile în serios? Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
paharul de șampanie pe el. Nu mai spune! am răsuflat eu. Dolce & Gabbana! Foarte frumos din partea ta! Mulțam! Și șampanie! Fain! —Să vedem, a zis Brigit cu o privire pierdută. Mă uitam la ea într-o tăcere reverențioasă, în timp ce Brigit medita la fantezia în care eram personajul principal. —Gata! Știu! m-a anunțat ea. Ai un vierme din ăla care trăiește în intestine și-ți halește toată mâncarea, așa că slăbești la greu! Foarte inspirat! am zis eu. După care, gândindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]